Va fi o zi tăcută ca o noapte
crescută-n jurul unui alt trecut,
va fi o lene şi un nod în gît
şi-o rană veche, palidă, în spate.
Vor fi pe drumuri, în pavaje, pietre
căzute calde, mai demult, din cer
şi vor mai fi şi nişte paşi stingheri
călcînd pe linişte ca pe mochete.
Va fi paloare în obrazul lunii
şi mici nedumeriri pe fruntea ei,
la porţi vor sta de veghe clopoţei
însinguraţi şi spînzuraţi în funii.
Eu voi veni cu torțe fumigene
tăiate dintr-un colț de mușama,
tu o să mă primeşti în pijama
şi cu frumoase umbre sub sprîncene.
Vom strînge de prin cameră, vom arde
bucăţi mototolite de ziar,
eu n-o să ştiu, tu n-o să ai habar
că moartea e atîta de departe.
Vom pierde timp şi vom întinde ore,
vei bea cafea şi voi fuma tutun
adus din colonii. Eu o să-ţi spun
un basm persan cu-aripi multicolore.
Nisipul o să curgă în clepsidră
melodios, alene, cu plictis,
ne va fi somn – așa cum ți-am promis –,
voi întreba și vei răspunde: intră.
Ne vor ascunde-n largul lor perdele
şi nici n-o să se vadă cînd voi bea
din ochii tăi descînturi dintr-acele.
Mai vrei o viață? Îţi voi spune da
Îndrăgostit de tine ca de iele.
Valentin DAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu