INDICE DE NUME
Piramida unui dictator paranoic - să numim așa odioasa «Casă a Poporului» - a costat enorm, costă mult și urîțește capitala pe vecie. O urieșenie hidoasă, fără gust, pentru care a fost rasă de pe pămînt o treime din București și pe șantierul dement al căreia au murit anonimi. Peste 30 de ani, îi răspunde, răscumpărător, prima noastră catedrală națională. Că n-am putut-o construi mai devreme, da, sînt de vină dominațiile turcești și sovietice, plus războaiele și crizele de tot soiul. Acum suntem aproape gata cu ea: în două decenii, va fi cel mai de seamă monument al țării unde trăim. Va prinde patina timpului, se va subția prin sfințenia slujbelor divine, va pătrunde în peisajul urban și în sufletul altor generații de oameni care-L caută pe Dumnezeu. Catedrala nu aparține ctitorilor săi, nici truditorilor, nici închinătorilor ocazionali, ci românilor, cît vor mai fi. Un popor chinuit, care și-a aflat milă în casa Domnului, acolo unde totul e doxologic și gratuit.
Teodor BACONSCHI
Actul de sfințire a Catedralei Naționale
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu