CÎTIMI...
Cît gunoi, atîta ladă. Cît năut, atîta zaț.
Cîți sfătoși, atîta sfadă. Cîtă foame,-atît nesaț.
Cît sugiuc, atîta gură. Cîte mori, atîta vînt.
Zarea stă pe geamandură cît să țină de urît.
Cîți copaci, atîtea drujbe. Cîte morți, atîția vii.
Miezul nopții are unșpe pași bătuți pe năsălii.
Cît îngheț, atîta lavă. Cît abac, atît abis.
Cît mai vreți din mine? Na-vă! Cîte răni, atîta vis.
Cîtă dragoste-n risipă, tot atîta-n adăpost.
Cît plictis, atîta pripă. Cît o fi, atît a fost.
Cît întreg, atîta parte. Cît curînd, atît tîrziu.
Cît să fie de departe lemnul nostru de sicriu?
Cît obraz mai vrea să-mpuște palma care-și rîde-n pumni?
Cît rahat, atîtea muște. Cîte muște?
– Legiuni.
Valentin DAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu