Pe parcursul a mai bine de o lună, între votul
amendamentului la Articolul 48 dat de Senat pe 11 septembrie şi sfîrşitul lunii
trecute, am primit din partea publicului un număr vast de mesaje electronice
conţinînd o mulţime de întrebări şi subiecte de interes ale cititorilor noştri
cît şi preocupări şi îngrijorări. Cu aproximativ o săptămînă înainte de
referendumul din 6 şi 7 octombrie am primit un număr relativ mare de mesaje
electronice, iar apoi şi telefonice, în care cetăţenii erau îngrijoraţi că pe
ultima sută de metri ai campaniei pentru referendum
au apărut pe scenă cîteva personalităţi care pînă atunci nu erau adepţi ai
mişcării pro-familie din România, şi care rar exprimau poziţii publice privind
familia, dreptul la viaţă al copiilor nenăscuţi ori căsătoria naturală între un
bărbat şi o femeie. Unii cetăţeni chiar ne întrebau dacă nu cumva pe ultima sută
de metri ai campaniei apăreau persoane în spatele
cărora se aflau partide politice ori personalităţi politice influente,
care încercau să deturneze mişcarea pentru familie din România. Adică mişcarea
pe care am fondat-o noi cu mai bine de 10 ani în urmă, la care am muncit cu
abnegaţie şi pe care am cultivat-o şi crescut-o pentru a ajunge la anvergura
care e cunoscută tuturor.
Tentative de deturnare
Mărturisim că
am avut şi noi aceleaşi îngrijorări şi presimţiri,
dar am ales să ne concentrăm asupra referendumului,
pentru a-i asigura reuşita. Pe baza informaţiilor pe care le posedăm, putem confirma suspiciunea încercărilor de deturnare a mişcării
pro-familie din România. Avem suspiciunea că persoanele care s-au lansat în
sprijinul referendumului pe ultima sută de metri vor apărea pe listele electorale ale unor partide politice la alegerile
europarlamentare din anul viitor. Dedicăm deci comentariul de astăzi acestor
preocupări ale publicului, pe care le împărtăşim şi noi. Sîntem
îngrijoraţi de zgomotul hipsterilor post-referendum care vor să canalizeze pe
cei 3,5 milioane de cetăţeni care au votat pentru amendamentul Articolului 48
într-o direcţie politică.
Înainte de a discuta mai aprofundat acest aspect, menţionăm şi faptul că atît
în mesaje electronice, cît şi telefonice,
mulţi ne-au întrebat dacă intenţionăm să ne transformăm într-un partid
politic. Răpunsul nostru este azi acelaşi care l-am dat şi acum zece ani: Alianţa Familiilor din România nu
intenţionează să se transforme în partid politic.
Găsim însă de
bun augur şi relevantă o notă din partea unui cititor, care aduce în prim-plan o noţiune care a preocupat mintea multora
dintre noi în vremea din urmă, de cînd mişcarea pro-referendum a mobilizat milioane de aderenţi. Întrebarea de bază a fost dacă
mişcarea pro-familie ori pro-referendum din România se va transforma în partid
politic. Redăm mai jos mesajul unuia dintre cititori, o reacţie la articolul pe care
l-am publicat acum o lună şi pe care l-am intitulat „Perdanţii Referendumului”.
Comentariul
unui cetăţean
Reflecţiile
dvs. privind rezultatele Referendumului, deşi dureroase, sînt adevărate.
Ţinînd cont de toate cele menţionate în mesajul dvs.,
se ridică totuşi întrebarea firească: ce este de făcut în continuare? Cum va
reuşi această minoritate creştină din România să-şi facă auzită vocea?
Problemele cu care se vor confrunta de acum înainte toţi cei ce se mai
consideră creştini vor fi din ce în ce mai numeroase şi nu vor întîrzia să
apară... Din păcate, aşa după cum bine aţi remarcat, clasa politică actuală, în ansamblul ei, de la Preşedinte în jos, a dezamăgit
profund. Spuneaţi că pentru comportamentul lor vor fi penalizaţi la viitoarele
scrutine electorale. ... Bine, dar cum se va întîmpla acest lucru atîta timp cît
nu există în prezent o alternativă viabilă? Pentru că, sincer vorbind, nu văd
în acest moment pe scena politică un partid sau o mişcare de
inspiraţie creştină în vorbe şi fapte... Şi poate că cei 3,5 milioane care au
votat „DA” la acest referendum ar merita să-şi aibă
reprezentanţii lor, aleşi dintre ei, în Parlament, şi nu doar acolo, ci în
general, în viaţa politică a societăţii în care trăim.
Înainte şi
după Referendum CpF a anunţat că NU se va transforma într-un partid politic.
Este opţiunea dumnealor, şi, desigur, nu sîntem noi în măsură de a-i judeca.
Cred însă cu tărie că efortul uriaş depus de toţi în aceşti
aproape 3 ani scurşi de la demararea strîngerii semnăturilor merită o
continuitate pe măsură. Dar a merge înainte numai redactînd şi trimiţînd
scrisori de protest diverselor autorităţi (Parlament, Guvern, Preşedinție etc.) ori semnînd diverse petiţii on-line mi se par mult prea puţin şi cam fără rost. Aceasta
pentru că nimic nu pare a se schimba în bine dacă se va urma numai această
cale. Decidenţii politici ai timpurilor noastre par a avea cu totul alte
priorităţi decît să-şi plece auzul la cuvintele unora care, în opinia lor,
iată, nici nu sînt atît de numeroşi (de vreme ce n-au fost în stare să „treacă” un Referendum).
Şi totuşi...
dacă ne imaginăm că măcar o parte din cei care au votat „DA”
în această toamnă ar susţine înfiinţarea unei mişcări creştine care
să-i reprezinte, atunci s-ar strînge cu uşurinţă cca. 700.000 de voturi. La
alegerile parlamentare trecute (2016) participarea a fost de aproximativ 40%
(cca. 7.300.000). În aceste condiţii s-ar obţine o susţinere din partea a cca
10% dintre votanţi, ceea ce ar însemna un procent semnificativ pentru început.
Important este ca noua formaţiune – am putea să o numim Alianţa Creştină din România – să-şi
definească urgent un program închegat, promotor al valorilor creştine, să fie
acceptată şi „populată” de reprezentanţi integri aparţinînd diferitelor tradiţii
religioase din România și care, lăsînd la o parte micile
diferenţe ce-i despart, să reușească
să descopere un limbaj comun, inspiraţi din cuvintele Mîntuitorului: „Ca toţi să fie una” (Ioan 17, 21).
Şi poate că
astfel, la un moment dat, glasul creştinilor se va face în sfîrşit auzit,
părerea lor va conta şi va fi luată în seamă, iar implicarea lor va putea
schimba în bine societatea de azi. „Voi sînteţi sarea pămîntului... Voi sînteţi
lumina lumii” (Matei 5, 13-14) sînt
cuvintele cu care Domnul i-a îmbărbătat pe ucenici, căci, spune tot El, „în lume veţi avea necazuri, dar îndrăzniţi:
Eu am biruit lumea!” (Ioan
16, 33) Cu speranţa într-un viitor mai bun pentru toate familiile noastre, vă încurajez să mergeţi mai departe.
Hipsterii
post-referendum
Este
neîndoielnic că mulţi dintre noi sîntem
în consens cu opinia celui
care ne-a scris şi ne dorim un partid ori mişcare politică care să reprezinte
segmentul autentic creştin al României, preocupat şi îngrijorat de involuţia
valorilor creștine în România şi în Uniunea Europeană. Afirmăm însă că
hipsterii post-referendum nu posedă calificativele necesare pentru lansarea unei astfel de mişcări.
Începem cu terminologia:
ce e un hipster? Hipster e un cuvînt
din vocabularul englez, folosit în special în Statele Unite, care e dificil de
tradus exact şi printr-un singur cuvînt în româneşte. Vine de la
expresia to be hip, care înseamnă
gălăgie şi alergare după atenţie, iar hipsterul
e o persoană care duce un stil de viaţă care caută atenţie şi relevanță. Hipsterii sînt prezenţi în toate culturile şi
sub-culturile sociale, inclusiv cele creştine. Cu ani în urmă, scriitorul
creştin american Brett McCracken a scris o carte foarte relevantă şi
interesantă despre fenomenul hipsterilor în rîndul creştinilor americani.
Titlul cărţii lui e Hypster Christianity şi
oferim aici un mic rezumat al ei. Hipsterii creştini sînt în general
fie creştini tineri, care doresc să atragă atenţia şi să fie relevanţi, fie creştini mai în vîrstă,
care doresc să fie în rînd cu tînăra generaţie creştină şi să fie îndrăgiţi ori
asimilaţi de aceştia. În cartea lui, McCracken dă
exemple numeroase de hipsteri creştini, discută
originea hipsterismului creştin şi întreabă dacă el ajută
ori dezavantajează creştinismul în general. Concluzia lui finală esta ca hipsterismul,
chiar creştin, dăunează mişcării creştine în general.
Revenim în România
şi la realităţile ultimelor săptămîni. România îşi are şi
ea hipsterii ei. Hipsterilor le plac discuţiile şi dezbaterile live, cu sute de mii de vizualizări
simultane, şi sînt avizi să cunoască opinia publicului despre ei. Discuţiile şi
dezbaterile sînt prefaţate de zile ori chiar săptămîni de hipe ori zgomot on-line, menit
să atragă atenţia publicului lerg.
Hipsterii folosesc metode ne-ortodoxe pentru promovarea personală, care se aseamănă copilăriilor lui Ricky Bobby din
pelicula hollywoodiană Talladega Nights: The Ballad of Ricky Bobby. Unii transmit live prin Facebook
(ori alte rețele mediatice
și de socializare) impresii
constante, fie că sînt solicitate, fie că nu, din maşină, de la
birou, de la aeroport, din magazine ori din cafenele. Sînt dependenţi de atenţie din partea
publicului, divorţaţi de realitate şi lipsiţi de pragmatism. Iubesc şi generează senzaţionalismul. De obicei, hipsterii nu au profesii stabile, nu
au un venit stabil şi mulţi dintre ei fie nu au familii, fie nu sînt capabili să hrănească o familie ori să
crească copii. Trăiesc din donaţii, stilul lor de viaţă fiind finanţat de „sponsori”.
Dezbeterile
ori dialogurile lor sînt selectate cu grijă,
pentru a genera interes şi a asigura
numărul maxim de participanţi, atît live, cît şi prin media. Sîntem
martori și în România la astfel de încercări, care amintesc de presupusul şi mult discutatul dialog dintre Seneca şi
Apostolul Pavel din primul veac al creştinismului, o dezbatere care e menţionată
în scrierile apocrife ale veacului IV. Cei interesaţi de subiect
pot afla detalii privind presupusa dispută a lui Seneca cu Apostolul Pavel
în cartea lui Emmanuel Carrère Le Royaume, publicată în 2014 (pp. 283-287).
Hipsteri fără
realizări
Natural, nu sîntem
de acord cu hipsterizarea mişcării pro-familie din România. Hipsterii
post-referendum sînt fără experienţă, aventurieri într-un domeniu răms pentru ei terra
incognita, un domeniu care, dimpotrivă,
impune o experienţă vastă, acumulată de-a lungul multor ani,
tenacitate, expertiză dobîndită prin acţiuni concrete de advocacy în Parlamentul României, instituţiile europene şi alte
forumuri internaţionale. Nu am auzit niciodată ca vreunul dintre hipsterii post-referendum să fi făcut
măcar un singur demers în Parlament, Curtea Constituţională ori forumuri
internaţionale în favoarea familei sau căsătoriei naturale. Nu am auzit ca vreunul dintre ei să fi făcut campanie pro-referendum, să fi împărţit
fluturaşi, să fi mers din casă în casă să ia semnături din partea publicului
în sprijinul iniţiativei constituţionale, să fi pus fluturaşi ori materiale de
campanie în cutiile poştale ale cetăţenilor, ori să fi criticat factorii
politici din România care au lansat boicotul referendumului. Nu am auzit de nici
unul dintre ei care să fi luat
public atitudine împotriva
Norvegiei şi în sprijinul eliberării copiilor familiei Bodnariu din temniţele
Barnevernetului, ori să fi ieşit în stradă ca să ceară eliberarea copiilor. Nu am
auzit de nici unul dintre ei care să fi participat ori să fi ţinut
discursuri la marşurile pentru viaţă. Și atunci... prin ce se legitimează?!
Ne opunem
deturnării mişcării pro-familie
AFR consideră că are autoritatea morală să atenţioneze publicul din România asupra
acestui fenomen, avînd în vedere implicarea noastră vastă, atît în timp, cît şi privind resursele, şi intervenţiile făcute de-a lungul anilor
în favoarea cauzelor pro-familie şi pro-valori în general. Din 2005 încoace, am făcut zeci de intervenţii de tot felul, atît în România, cît şi la nivel internaţional. Vă reamintim că în septembrie AFR a
înregistrat un amicus curie în Curtea
Constituţională a României în sprijinul Referendumului. Împotriva poziţiilor
noastre şi a Referendumului au fost înregistrate o sumedenie de alte demersuri,
în capul listei aflîndu-se
Amnesty Internaţional. Ne îndoim că vreunul dintre
hipsterii post-referendum ar fi avut intuiţia, interesul ori expertiza să lansese o intervenţie de genul acesta, şi mai ales la timp, în
favoarea Referendumului, pentru a asigura că el se va ţine. În final,
Curtea Constituţională a adoptat, cu un vot de 7 la 2, majoritatea
argumentelor conţinute în memoriul înregistrat de AFR şi le-a respins pe cele
făcute de Amnesty Internaţional şi aliaţii lor.
În concluzie,
nu putem fi de acord cu deturnarea mişcării pro-familie din România de către hipsterii post-referendum. Ne opunem senzaționalizării tragediei din 6-7 octombrie,
tabloidizării ei şi oportunismului desemnat să genereze atenţie pentru hipsterii
post-referendu pe seama mişcării pro-familie din România.
ALIANȚA FAMILIILOR DIN ROMÂNIA
Str. Zmeica nr. 12, sector 4, București
Tel. 0741.103.025; Fax 0318.153.082
office@alianta-familiilor.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu