ARHANGHELUL
VERDE*
În ochii tăi mijeau Valahii pure,
în glasul tău se răzvrăteau stihii,
îţi miresma sumanul a pădure
şi-ţi fluturau pulpanele-a vecii.
Din codrii Bucovinei întrupat,
te plîng şi astăzi fagii pe coline,
că într-o toamnă veştedă-ai plecat
şi-au flămînzit nădejdile de tine...
Dar cum murind grăuntele rodeşte,
la fel răzbeşti prin beznele avane
şi taina ta pe vrejul vremii creşte,
sfidînd mereu mai cruntele prigoane,
căci Dumnezeu vorbit-a româneşte
cu rostul tău de moarte, Căpitane!
Răzvan CODRESCU
* Am scris această poezie în 1988, cînd s-au împlinit 50 de ani de la
asasinatul din noaptea Sfîntului Andrei.
Veşnică pomenire si recunoştinţă plină de mirarea că în neamul nostru a apărut un asemenea Erou şi Sfânt.Veşnica lui pomenire şi mila Cerului pentru neamul românesc mereu încercat
RăspundețiȘtergere