De la „România profundă”
la „România pro-fund”
Noi, cei pro-referendum, știm ce pierdem. Oare ceilalți, cei anti-referendum, chiar știu ce cîștigă? Cu cine vor vota mîine „boicotacii” de azi? Nu vor vota sau vor vota anapoda, răspunzînd ultimei manipulări, și vor bloca totul, iarăși și iarăși, pentru că o majoritate de imbecili ulcerați nu este în stare de altceva. De 28 de ani, asemenea unor sifilitici ai mapamondului, de cîte ori sîntem în pragul unei isprăvi, ne blocăm sistematic unii pe alții și rămînem mereu neisprăviți, ca niște handicapați de la marginea lumii și ca niște viermi de closet ai propriei noastre istorii. Nu-i nevoie să ne „lucreze” străinii: ei doar profită, cînd și cum pot, de prostia noastră sinucigașă. Ne „lucrăm” singuri, fiecare pe fiecare (fie și frate pe frate sau copil pe părinte), iar ca să ne satisfacem orgoliile, ideile fixe, capriciile acefale sau patimile imunde, nu ne codim să-i dăm o flegmă și lui Dumnezeu! Cineva se întreabă dacă „Îl mai răstignim o dată pe Iisus Hristos”. Nu o dată, ci de cîte ori e nevoie ca să arătăm cît sîntem noi de „deștepți”, de „emancipați”, de pro-fund „intrați în Europa”! De la „Muie PSD” trecem una-două la... „Muie BOR”! Acum să-l vedem pe Dumnezeu (de ale cărui pretinse rînduieli ni se fîlfîie) dacă există și dacă dă pucioasă peste noi!
Răzvan CODRESCU
„Tancurile” neomarxiste ale „curcubeului”...
CELOR CARE JUBILEAZĂ CĂ REFERENDUMUL A EȘUAT
Oscar Steinhardt (tatăl lui N. Steinhardt), către fiul său, la 30 august 1944, cînd intrau în București, primite cu ovații, tancurile sovietice: „Dobitocule! Stai şi te uiţi, tîmpitule! Staţi şi vă uitaţi cu toţii şi nu ştiţi ce vă aşteaptă! Uite-i cum rîd! O să plîngeți toți cu lacrimi amare…!“ (episod relatat de N. Steinhardt în Jurnalul fericirii).
Dacă dvs. considerați că principiile morale după care o societate trebuie să se ghideze sunt sancționabile prin referendumuri eu vă spun că nu este imposibil ca într-un viitor nu foarte îndepărtat printr-un referendum să se decidă legalizarea căsătoriilor între persoane de același sex. Sper că ați înțeles de ce am boicotat referendumul.
RăspundețiȘtergereAm refuzat sa ma gandesc prea mult la ceea ce am pierdut,dar durerea traita zilele acestea e mare .Trebuie sa ne rugam Domnului cu lacrimi curate si sa incercam ,zilnic,sa fim numai ai lui Hristos.Crunte vremuri,grea cernerea...Doamne ajuta si miluieste neamul nostru chinuit.Respect,domnule profesor,pentru tot ceea ce scrieti .
RăspundețiȘtergere