Vocea
închisorilor de drept comun
Alexandra
Cruceru
SOV îl nimicește
pe Tăriceanu:
„Nu merită să fie
președinte...”
Aflat
în spatele gratiilor, fostul mogul Sorin Ovidiu Vântu comentează în stilul
caracteristic declarațiile recente ale lui Liviu Dragnea, care l-a indicat pe
Călin Popescu-Tăriceanu, liderul ALDE, ca posibil candidat susținut de PSD
pentru alegerile prezidențiale. Fostul patron al postului Realitatea TV este de
părere că Tăriceanu nu merită să fie președinte, spunînd într-o postare pe
Facebook că este „un demagog, un ipocrit, un incapabil”. Mai mult, Vântu i-a
scris și o poezie lui Tăriceanu:
Crai bătrîni
lipsiți de șansă,
Mustăcind
libidinos,
Parcă sînt
căzuți în transă
Cînd se-arată cîte-un
dos.
Pe la cîrciumi
ori la colțuri
Subiectul
preferat
E femeia lată-n
șolduri
Ori vreun cur
nevinovat.
Portretul
borfașului cu papion:
Călin Popescu-Tăriceanu
„A
fost cîndva premierul României. A prins vîrful bumului imobiliar și toată acea
frenezie de care era cuprinsă aproape toată planeta. Țărani care își vindeau
pămînturile, samsari care mijloceau tranzacțiile la dezvoltatorii care
construiau cartiere întregi de case ori de blocuri, firmele de construcții,
firmele producătoare de bunuri de larg consum care nu mai puteau face față comenzilor,
băncile comerciale care-și desfăceau cu generozitate băierile pungilor cu bani,
industriile producătoare de materiale de construcții și importatorii nu mai
pridideau cu onorarea contractelor, făceau ca fluvii de bani să curgă pe
străzile marilor și micilor orașe, iar parte din ei și în bugetul țării, care
creștea precum aluatul pus la dospit în spatele cuptorului încins.
În
acest delir al micilor și marilor afaceri care aduceau profituri și venituri
unor largi categorii sociale, nimeni nu l-a mai întrebat pe Tăriceanu de
operațiunea suspectă de la Porțile de Fier 2, nimeni nu l-a mai întrebat de
ordonanța prin care și-a scutit de toate taxele vamale un mare lot de mașini
importate prin firma sa, nimeni nu l-a mai întrebat de concesionarea perimetrelor
de petrol și gaze din Marea Neagră, concesionare suspectată de nereguli uriașe,
nimeni nu a remarcat că uriașele pomeni electorale pe care le împărțea cu
ambele mîini, dincolo de cumpărarea de voturi, ascundeau incapacitatea acestuia
de a gîndi un program de investiții în proiecte economice profitabile pentru
țară.
După
ce n-a mai fost premier, după ce a pierdut șefia PNL, cu o parte dintre membrii
acestui partid a înființat ALDE și, agățat la locomotiva PSD-ului, a reușit nu
doar să intre în Parlament ci și la guvernare, iar grație unui discurs public
viguros, inițiativa abuzurilor din justiție și pro drepturi și libertăți
cetățenești, a reușit să crească semnificativ în sondaje.
Întreaga
demagogie a ieșit la iveală atunci cînd, în loc să susțină o amnistie care să
reprezinte cu adevărat o reparație pentru miile de oameni care fac pușcărie
degeaba, sau care au niște condamnări de zeci de ani pentru niște găinarii,
domnul Tăriceanu susținea propunerea ridicolă și tristă a lui Tudorel Toader.
Ridicolă pentru că nu rezolvă absolut nimic. O eventuală revizuire durează o
grămadă de ani, iar cei condamnați în baza protocoalelor nu mai sunt nici măcar
la a doua tinerețe și, în foarte rara eventualitate în care se va decide
revizuirea procesului, ea le va fi atașată la certificatul de deces. Tristă,
pentru că un mare profesor universitar se face de rîs la bătrînețe cu această
propunere golănească, menită să arunce praf în ochii proștilor care au crezut
în onestitatea discursurilor lui Tăriceanu.
Din
nefericire și spre marea mea tristețe, printre ei m-am aflat și eu. Susțin
amnistia, generație, nu dintr-un interes personal - eu mai am doar cîteva luni
până ies din captivitate - o susțin din compasiune și din nevoia de dreptate.
Aici sunt închiși niște indivizi care nu merită nici măcar blidul cu zoaie care
le este servit zilnic. Prin atrocitățile comise, ăștia nu mai au dreptul să se
numească oameni. Nu merită nici un fel de clemență din partea societății.
Dar,
pe lîngă ei sunt mii de cazuri de oameni abuzați, alții incredibil de aspru
pedepsiți pentru fapte minore, alții pe care gardienii îi scutură în fiecare
dimineață să vadă dacă nu cumva au murit. Și mai sînt alte mii de oameni care
își așteaptă sentințele venite nu din partea unor judecători, ci a gâzilor din
instanțe care se laudă cu sutele de ani de pușcărie pe care le dau fără să gîndească,
fără să judece, fără să se uite în ochii celor pe care ii oprimă. Toți ăștia și
familiile lor au îngroșat numărul celor care i-au ridicat scorul electoral lui
Tăriceanu. Un demagog, un ipocrit, un incapabil.
Cunoașterea,
simțul dreptății și compasiunea trebuie să fie calități fundamentale ale
oricărui conducător de popoare. La fel ca în cazul lui Băsescu și Iohannis,
nici la Tăriceanu nu regăsim vreuna dintre aceste calități. Nu merită să fie
președinte!”, scrie SOV.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu