Răspunzînd
mai multor îndemnuri prietenești și urmînd calea deschisă de prietena
Mirona-Ioana Tatu (pe pagina sa de Facebook), reunesc aici cîteva observații
risipite în corpul de comentarii al unei postări pe FB („Un deștept în plus nu
e un prost în minus...”).
Stîngismul
e un fel de cancer al gîndirii despiritualizate. Comunismul e numai metastaza
lui.
Dacă
în perioada interbelică (de departe cea mai strălucită din istoria noastră politică
și culturală) am avut o intelectualitate preponderent de dreapta, astăzi avem o
intelectualitate preponderent de stînga (chiar și atunci cînd se preface că ar
fi de dreapta), iar asta, cred eu, este principala cauză pentru care nu reușim
să ne rupem pînă la capăt nici de marxism, nici de neomarxism, nici de primatul
ideologiilor în general. Morala și spiritualitatea sînt (au ajuns) mai degrabă
niște sperietori ale vieții publice. Și cum ele stau, firesc, pe tradiție,
tradiția este aproape sistematic dezavuată. Referendumul din 6-7 octombrie – la
care poporul, „dizgrațios” (Mircea Cărtărescu), spre scandalul „elitelor” lui
leftiste, încearcă să apere normalitatea – trimite inevitabil la morală, la
spiritualitate, la tradiție. De aceea el agită toți demonii neomarxismului
cultural sau ai marxismului rezidual. Adică tot cancerul stîngist despre care
vorbeam mai sus.
Același
este și motivul pentru care n-am reușit să închegăm, în 28 de ani de așa-zis
postcomunism, o dreaptă politică credibilă și viabilă, care să ne poată scoate
cu adevărat dintr-o paranteză istorică de aproape trei sferturi de veac: nu
poți face dreapta cu oameni care gîndesc și se complac, într-un fel sau altul,
în forme mentale de stînga. Rămași în cercul vicios al stîngismului, n-am
reușit decît „să cădem din lac în puț” (din turpitudinile comunismului roșu în
turpitudinile comunitarismului albastru). Iar bruma de angajare națională a
rămas pe mîna unor reziduuri toxice ale național-comunismului
ceaușisto-vadimist (la care s-au raliat decerebrat și anumiți epigoni obscuri
ai legionarismului), care între timp au făcut pui ce se găinățează și piuie
agramat pe tot internetul. Aceasta a fost la noi – și continuă să fie, cu
excepți neînsemnate - adevărata „trădare a intelectualilor”, ajunși în divorț
asumat și cu tradiția, și cu propriul popor. De aici s-a recrutat și o clasă
politică patibulară, de specimene șmechere și fără scrupule, care n-au nimic
sfînt și care nu prestează decît pentru interesele lor personale sau de gașcă.
Acesta este pasul cu stîngul pe care l-am făcut în secolul XXI – și cu care
unii mai au și tupeul să se mîndrească, încîntați de sine ca rahatul de moțul
lui!
Răzvan CODRESCU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu