Am primit și dau mai
departe...
VAGABONZII INTERNETULUI
ȘI ADEVĂRUL DESPRE TRANSGENDERISM
Familiile netradiţionale şi internetul sînt cauzele
principale pentru care adolescenţii se declară transgenderi.
Acestea sînt două concluzii majore ale unui studiu publicat în august 2018
privind cauzalitatea disforiei sexuale şi pe care îl discutăm
aici. Între timp, studiul a fost retras
din circulație de inchiziția universitară.
Ereziile
ideologiei de gen
Acum aproape
3000 de ani profetul Isaia striga pe uliţele Ierusalimului cuvintele lui
Dumnezeu. Printre ele era şi atenţionarea: „Vai de cei ce socotesc răul bine şi
binele rău!”. Aceste cuvinte (păstrate în Isaia 5, 20)
au fost scrise nu numai pentru generaţiile de atunci,
dar şi pentru cele de azi. Nu e greu de priceput că trăim vremuri în care
lumina e numită întuneric şi întunericul
lumină. La cuvintele lui Isaia putem adăuga şi: „Vai de cei ce numesc adevărul minciună şi miciuna
adevăr!”.
Poate în nici
un alt domeniu aceste cuvinte nu sînt mai valabile azi ca
acela al revoluţiei sexuale, dar mai ales al transgenderismului şi
ideologiei de gen. E greu de aflat pe planetă o persoană care în zilele noastre
să nu fi auzit de transgenderism ori ideologia de gen. E o doctrină
periculoasă, în primul rînd pentru că e falsă, dar
care e predată tot mai extensiv şi de la o vîrstă tot mai fragedă în şcolile
occidentale şi care pretinde că sexul biologic nu dă
fiinţei umane identitatea ei sexuală. Bărbaţii nu sînt bărbaţi pentru că prin
naştere aparţin sexului masculin, iar femeile nu sînt femei pentru că
prin naştere aparţin sexului feminin. Conform ideologiei de gen, sexul biologic
ori anatomic e irelevant în definirea identităţii sexuale a fiinţei umane.
Dimpotrivă, băieţii aparţin sexului masculin pentru că societatea i-a
socializat şi crescut să se identifice ca aparţinînd sexului masculin iar
fetele aparţin sexului feminin pentru că societatea le-a socializat şi crescut
să se identifice ca aparţinînd sexului feminin. Natura a greşit cînd a dat
naştere la două sexe biologice diferite. La fel şi Dumnezeu.
Politrucii ideologiei de gen impun societăţii moderne
rectificarea acestei presupuse anomalii a naturii, oferind
oamenilor din zilele noastre posibilitatea de a-și alwege aleagă sexul – bărbaţii pe cel feminin, iar femeile pe cel masculin. În plus, se propagă ideea că există mai
mult de două sexe, Germania, de
pildă, decretînd recent prin lege ceea ce natura neagă şi
respinge, şi anume că există trei sexe ori genuri diferite, nu două. De acum
înainte germanii au dreptul să-şi aleagă sexul şi identitatea sexuală pe care şi
le doresc, iar procedurile chirurgicale le sînt puse la dispoziţie pentru
transformarea unui sex anatomic în altul. Natural, intervenţiile chirurgicale sînt
plătite din fondurile publice.
Oamenii cu mintea întreagă cred că aceste aberaţii sînt falsităţi care nu
trebuie acceptate ori încurajate, ci descurajate şi interzise. Dar se
izbesc de aceleaşi obstacole cu care s-au confruntat începînd din anii ’50, cînd revoluţia sexuală, pe atunci
încă în fazele ei incipiente, căuta să convingă societatea de normalitatea
homosexualităţii şi că anumiți oameni chiar
se nasc homosexuali. Mişcarea transsexuală le spune
oamenilor cu raţiune că persoanele transgender se nasc aşa şi societatea
trebuie să accepte transgenderismul că adevăr imuabil,
care nu poate fi pus la îndoială. Crezul aceasta tinde
spre instituţionalizare. Convenţia de la Istanbul, adoptată prin Consiliul
Europei cu mai mulţi ani în urmă, deja conţine o definiţie a identităţii
sexuale propusă de mişcarea transgenderistă
pe care ea caută să o impună statelor care alcătuiesc Consiliul Europei. Curtea
Constituţională a Bulgariei a declarat însă Convenţia de la Istanbul
neconstituţionalăa şi fără efect în Bulgaria tocmai din acest motiv. Paraguay şi Peru au
interzis prin lege ideologia de gen şi recent Guatemala a introdus un proiect
de lege care urmăreşte acelaşi scop.
Se nasc
fiinţele umane transgender? Ne naştem noi cu confuzie sexuală în persoana
noastră? În creierul nostru? Face confuzia sexuală parte din personalitatea
noastră încă de la naştere? Ideologii ideologiei de gen ne spun că aşa ne
naştem. Oare? Astfel de afirmaţii şi ideologii sînt falsităţi
care transforma adevărul în minciună şi minciuna în adevăr. Iar cei care refuză
să îmbrăţişeze ca adevăr minciunile ideologiei de gen sînt pasibili să fie penalizaţi.
Nimic nou cu asta. Cei care se opuneau normalizării homosexualităţii au fost şi
ei – şi continuă să fie – pedepsiţi. Din nefericire, penalizarea celor care
dezagreează transgenderismul devine modă – şi nu doar în Occident, ci şi în România. La noi,
Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) a
lansat anul acesta [2018] acţiuni penalizante împotriva unor părinţi, preoţi şi
episcopi care se opun promovării ideologiei de gen în şcolile românești (vezi aici).
Studiul Lisei Littman
privind
cauzalitatea disforiei sexuale
Un caz
similar s-a petrecut în Statele Unite în ultimele două săptămîni din
august şi priveşte un sociolog ce a publicat un studiu care respinge ideea că transgenderismul e ceva cu care ne naştem.
Studiul discută cauzalitatea transgenderismului, adică ce îi determină pe unii dintre
noi, şi mai ales pe adolescenţi, să se identifice ca fiind transgenderi şi să creadă că aparţin sexului opus ori diferit de sexul biologic cu
care se nasc. Studiile privind etiologia transgenderismului sînt rare, iar cel
publicat în august e probabil cel mai important studiu de acest fel publicat pînă
acum. A fost motivat de explozia disforiei sexuale la adolescenţii Americii, un
fenomen care cu doar puţini ani în urmă era o raritate şi uşor de tratat.
În anii recenţi, tot mai mulţi părinţi americani sînt puși în situația în care copiii lor adolescenţi se
plîng că nu se simt comfortabil cu sexul lor biologic şi vor să-l schimbe. La
nivel medical, diagnoza aceasta e numită disforie sexuală. Alarmaţi, părinţii nedumeriţi se întreabă care sînt
cauzele acestei epidemii, care pe vremea cînd ei erau copii era aproape necunoscută.
Acestei
întrebări a căutat să-i dea un răspuns Lisa
Littman, profesor asistent de Ştiinţe Sociale şi Comportament la Universitatea Brown din
Statele Unite. Intitulat Rapid Onset of Gender Dysphoria în
Adolescents and Young Adults: A study of Parental Reports („Dezvoltarea rapidă a disforiei de gen în adolescenţi
şi tinerii adulţi: un studiu al declaraţiilor părinţilor”), studiul a fost publicat pe 16 august 2018 (vezi aici), dar a fost retras din circulaţie de către
Universitate pe 27 august, cu scuzele de rigoare, ca urmare a unei campanii furibunde a grupurilor homosexuale şi transgenderiste din
America împotriva autoarei.
Studiul
profesoarei Littman era clădit pe răspunsurile date la un chestionar de 250 de
părinţi cu copii şi adolescenţi între 11 şi 21 de ani care cereau părinţilor să
le permită să-şi schimbe sexul anatomic. Chestionarul a fost masiv şi
cuprinzător, acoperind
90 de întrebări. Concluziile la care Littman a ajuns după procesarea acestui
volum imens de date sînt şocante: (1) 62,5% dintre adolescenţii care sufereau
de disforie de gen au fost diagnosticaţi, înainte de a solicita schimbarea
sexului anatomic, ca fiind suferinzi de maladii psihice; (2) 48,4% dintre ei
sufereau de stres ori au fost traumatizaţi într-un fel sau altul în trecut; (3)
45% dintre ei s-au mutilat ori au încercat să se mutileze înainte de a solicita
schimbarea sexului; şi (4) 58% dintre ei aveau probleme de tip emoţional. În
plus, majoritatea covîrşitoare a adolescenţilor care declarau neconformitate de
gen erau fete. Nu se ştie exact de ce.
Dar părinţii?
Citiţi cu atenţie! 85,9% din părinţii ai căror adolescenţi se confruntau cu probleme de
confuzie sexuală erau susținători ai căsătoriilor între persoane de acelaşi sex şi ai drepturilor persoanelor transgender. Dintre aceştia, majoritatea covîrşitoare
erau lesbiene, care fie că trăiau cu alte femei, fie că,
în tinereţe, se identificaseră ca fiind lesbiene.
Fetele care
au fost incluse în studiului Lisei Littman sufereau şi de confuzie de
orientare sexuală: 8,5% se identificau ca fiind asexuale,
36,8% bisexuale ori pansexuale, 27,4% lesbiene,
35,4% heterosexuale, iar 26,9% fără o orientare sexuală specifică. Dintre
băieţi, 9,1% se identificau ca fiind asexuali,
11,4% bisexuali ori pansexuali, 11,4% homosexuali,
56,8% heterosexuali, iar 25% fără o orientare sexuală
specifică.
Littman a dat
şi peste alte detalii privindu-i aceşti tineri,
care nu sînt cunoscute publicului ori nu sînt făcute publice în mod intenţionat: 21% dintre părinţii chestionaţi au dezvăluit că
înainte ca propriii copii să se identifice ca fiind transgenderi,
aceștia aveau prieteni ori cunoştinţe apropiate care deja se
identificau ca fiind transgenderi ori şi-au schimbat sexul anatomic; 20%
dintre părinţi au observat că, în preajma perioadei
cînd copiii s-au identificat ca fiind transgenderi, aceștia urmăreau on-line, îndeaproape şi cu multă curiozitate,
materiale şi informaţii despre transgenderism şi persoane care şi-au schimbat
sexul anatomic. Concluzia logică a lui Littman a fost că mediul din
familie şi asocierea copiilor cu persoane care deja şi-au schimbat sexul erau
cauzele principale care i-au determinat să îmbrăţişeze o identitate sexuală
transgender. Aceşti copii şi adolescenţi sînt influenţaţi a gîndi că singura cale pentru a-și rezolva problemele psihice cu care se confruntă, eliminarea stresului, şi, cel
mai important, dobîndirea fericirii, e prin schimbarea sexului anatomic. Pentru
Littman, transgenderismul e un fel de credinţă, o convingere, o ideologie – a belief, cu propriile ei cuvinte. Procentul copiilor care provin
din aceste tipuri de familii netradiţionale şi se declară transgenderi e de 70 de ori mai mare decît al copiilor şi adolescenţilor care se
identifică a fi transgenderi, dar provin din familii tradiţionale.
Vagabonzii
internetului
Traiectoria
spre transgenderism, în opinia lui Littman, e identică pentru toţi copiii şi
adolescenţii incluşi în studiul ei: Parents have observed first hand their
teenagers suddenly developing a „trans identity”
and the testimonials we receive by email follow a similar pattern: a daughter
who has previously come out
as lesbian, or has
ASD or a history of mental/psychological health problems, or îs bullied/isolated,
susceptible to peer pressure, or has experienced previous trauma and has
discovered that she îs „trans” from immersion în Tumblr or YouTube
transition videos. Almost 100% of the sons of parents who contact uş are
ASD/OCD. None of these children showed any evidence of gender confusion before
adolescence („Părinţii au observat în mod direct cum copiii lor
adolescenţi acaparează o identitate trans-sexuală,
iar mărturiile pe care le primim prin e-mail au o traiectorie similară: o fiică
care se declară lesbiană, ori suferă de ASD, de probleme mintale/psihice, ori e hărțuită/izolată,
ori e influenţată de presiunea de grup, ori a fost traumatizată în trecut şi descoperă că e trans-sexuală
după ce urmăreşte materiale video pe Tumblr şi YouTube ale
persoanelor care şi-au schimbat sexul. Aproape 100% dintre copiii părinţilor care ne-au contactat suferă de ASD/OCD, adică disforie sexuală. Nici unul dintre
aceşti copii nu dăduse vreun semn de confuzie sexuală înainte de
anii adolescenţei”).
Am putea spune deci că aceşti copii şi adolescenţi sînt
vagabonzi ai internetului, nesupraveghiati
de părinţi, rătăcind şi pierzîndu-se în labirinturile tenebroase ale
spaţiului virtual. (Un articol pe marginea studiului lui Littman poate fi citit aici.)
Atacurile
împotriva Lisei Littman
Imediat după
publicarea studiului, organizaţiile homosexuale şi pro-transgenderiste din
America au lansat atacuri și presiuni psihologice la adresa Lisei Littman şi a Universităţii. Strigătele stridente au fost cele cu care deja sîntem bine obişnuiţi:
transgenderismul e ceva cu care ne naştem; Littman e „transfoba”;
studiul ei incita la ură (hate
speech) împotriva persoanelor transgender; Littman face parte dintr-o „conspiraţie” de extremă-dreapta care urmăreşte penalizarea persoanelor
care îşi schimbă sexul anatomic. Atacurile au fost agresive şi constante.
Pe 27 august, Universitatea Brown a denunţat studiul Lisei
Littman, insinuînd că nu a fost formulat în conformitate cu
rigorile ştiinţifice! Am putea fi tentaţi să credem că
Universitatea ar avea dreptate, dar asta e îndoielnic. Concluzia cea mai
credibilă, însă, este că ne confruntăm cu hărțuirea intenţionată a oamenilor de ştiinţă cu integritate intelectuală, care refuză să capituleze în fața asalturilor grupurilor transgender.
De altfel, cazul Lisei Littman nu e izolat. Sociologi şi psihologi care au
studiat persoanele ce şi-au regretat tranziţia de la un sex la altul nu pot
să-şi publice studiile şi concluziile. Această categorie de cercetări e marginalizată constant şi fonduri pentru acest tip de cercetări sînt greu
de obţinut. Nu cu mult timp în urmă, de exemplu, Universitatea Bath Spa din
Anglia a blocat studiul lui James Caspian despre persoanele care îşi regretă
schimbarea sexului. În Marea Britanie atacurile sînt identice. Un ultim exemplu
parvine tot din ultima săptămînă a
lunii august. Grupuri homosexuale şi
transgenderiste britanice au atacat-o pe Victoria Atkins, Ministrul Femeilor,
pentru că, într-un interviu acordat
publicaţiei Telegraph,
şi-a exprimat îngrijorarea privind explozia numărului de
copii şi adolescenţi britanici care se identifică a fi transgenderi şi cer modificarea sexului anatomic.
Consecinţele, zicea ea, ţin „toată viaţa” şi deciziile de schimbare
a sexului nu trebuie luate pripit.
Pe scurt,
punctul esenţial al comentariului de astăzi este că părinţii sînt primii şi cei
mai importanţi factori pentru prevenirea confuziei sexuale la copiii lor. Familia naturală,
formată din bărbat şi femeie, evitarea divorţului, evitarea experimentelor cu
stiluri de viaţă sexuală promiscue, evitarea adoptării de
stiluri de viaţă sexuală imorale, prevenirea vizualizării de către copii a
materialelor sexuale on-line şi prevenirea prieteniilor lor cu
adolescenţi ori adulţi ce deja şi-au schimbat sexul, toate acestea sînt garanţii dovedite în prevenirea
disforiei sexuale şi a transgenderismului la copii şi adolescenţi.
ALIANȚA FAMILIILOR DIN ROMÂNIA
Str. Zmeica nr. 12, sector 4, București
Tel. 0741.103.025; Fax 0318.153.082
office@alianta-familiilor.ro
Autoarea studiului interzis
Merită citit, pentru pertinența profesională a analizei:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu