Pagini

vineri, aprilie 13, 2018

MARCEL PETRIȘOR 88

SUMARUL BLOGULUI 
INDICE DE NUME
  
SĂNĂTATE, ÎNTRU MULȚI ANI! 
  
  
Verde ca de cînd îl ştim (Dumnezeule, cînd l-am cunoscut, prin 1975, era mult mai tînăr decît sînt eu acum!), cu pipa în colţul gurii şi cu brîncile pătate de cerneală („urmele muncii intelectuale”), mereu mai scump la vedere de cînd tot integrează, cu ţuţiană echipolenţă, Ocişorul în Europa şi Europa în Ocişor, profesorul, scriitorul și fostul deținut politic Marcel Petrişor a ajuns, în acest aprilie pascal, la 88 de ani. „Berbec, fireşte!”, cum exclama maian, aflîndu-i data naşterii dintr-un hebdomadar literar, o distinsă doamnă (căci doamnele au uneori alte măsuri, mai „zodiacale”...). Reproduc aici, „la aniversară”, cîteva evocări făcute în anii din urmă de prieteni de-ai săi mai tineri. Acum 11 ani revista Rost îi închina un număr; acum sîntem siliți de vremuri să ne mulțumim cu mai puțin (eu unul am blocată pînă și pagina de Facebook!), dar cu încredințarea că  – vorba lui de pe acasă –  „nu e mult să nu se gate, nici puţin să nu se-ajungă”... (R. C.)

De la stînga la dreapta: 
Claudiu Târziu, Adela-Ioana Târziu, Demostene Andronescu, 
Șerban Suru, Dionisie Stoenescu, Răzvan Codrescu, 
MARCEL PETRIȘOR, Valentin Dan, Vasile-Jacques Iamandi
  
„Marcel Petrişor s-a născut pe 13 aprilie 1930 la Ocişor (jud. Hunedoara), din părinţi învăţători (Au­rel şi Melania) şi bunici şi străbunici preoţi. Du­pă studiile liceale de la Brad şi Deva, în 1952, pe cînd era student la Filosofie, este arestat pentru prima oară, trecînd prin Rahova, Jilava, Malmai­son, Uranus, Baia Sprie, Dej, Gherla, Aiud. Din primăvara pînă în toamna lui 1956 are parte doar de cîteva luni de libertate, după care este rearestat, pe fondul tulburărilor din Unga­ria, trecînd iarăși pe la Malmaison, Uranus, Jilava, Aiud și fiind eliberat abia în 1964. După ieşirea de­finitivă din închi­soare, va urma Literele (speciali­za­rea franceză-spa­ni­olă) la Bucureşti, unde se va şi stabili, funcțio­nînd ca profesor de limba franceză la liceele „Iulia Hasdeu” și „Spiru Haret”. În 1973 se căsătoreşte cu Dana-Ilinca Konya, descendentă din ilustra fa­mi­lie a Negruzzeştilor. Beneficiind de perioada de „liberalizare” de la răscrucea deceniilor 7 şi 8, îşi începe bogata activi­tate publicistică (devenind şi mem­bru al Uniunii Scriitorilor). Îi apar volume de proză literară (Seri­le-n sat la Ocişor, Ed. Albatros, Buc., 1971; Măreasa, Ed. Albatros, Buc., 1975; Crişan, Ed. Albatros, Buc., 1977; Temeri, Ed. Emi­nes­­cu, Buc., 1985, reed. 2016; Căruţa cu scînduri, Ed. E­mi­­nescu, Buc., 1990; Cei din Aciua, Ed. Vre­mea, Buc., 2004; Strigoii Ocişorului. Po­vestiri, Ed. Vre­mea, Buc., 2005; Pățanii vrute și nevrute, Ed. Christiana, Buc., 2015), impresii de călă­torie (Călătorie spre Soare-Răsare, Ed. Cartea Ro­mâ­nească, Buc., 1976; Drumuri întortocheate. Jur­nal de călătorie în Asia, Europa şi America de Nord, Ed. Junimea, Iaşi, 2001), stu­dii şi eseuri filo­sofico-literare (Cu­ren­te estetice con­­temporane, Ed. Univers, Buc., 1972; Grü­ne­wald, Ed. Meridiane, Buc., 1972, reed. 1985; La Rochefoucauld. Aventu­ra orgoliului, Ed. Albatros, Buc., 1973; Vitralii, Ed. Eminescu, Buc., 1978; N. V. Gogol şi parado­xu­rile lite­ra­turii mo­der­ne, Institutul European, Iaşi, 1996). Un loc a­par­te îl ocupă memoriile din închi­soare, adunate la un loc în volumul Cumplite încercări, Doamne! (Anii de mu­cenicie ai temnițelor comuniste), Ed. Chris­­tiana, Buc., 2011, reed. în 2017 la Ed. Manuscris din Pitești, cu noul subtitlu Din Casimca Jilavei în Zarca Aiudului, cărora li se adaugă și Tre­cu­te vieţi de domni, de robi şi de tovarăşi, Ed. Vre­mea, Bu­c., 2008; o amplă selecție în limba fran­ceză, Quel­que part à l'Est, a apărut la Iaşi, Ed. Ope­ra Magna, 2011). Din 1991 pînă în 2010 a fost redactor al re­vistei Puncte cardinale din Sibiu, iar acum este lider – în paralel cu Octav Bjoza – al ceea ce a mai rămas din AFDPR...” (Răzvan Codrescu) 

Cu Demostene Andronescu și V.-J. Iamandi
 
„Îl cunosc de pe la sfîrşitul anilor ’70. Prieten de familie, venea în casa noastră, plăcîndu-i atmosfera salonului care, mulţumită bunicii, salva nuanţe interbelice. Era un povestitor extraordinar şi, copil fiind, mă fascinau amintirile copilăriei lui. Mai tîrziu, deşi nu l-am avut profesor la şcoală, mi-a devenit cel mai bun dascăl: era subtil şi eficient în cea mai mare măsură, combinînd largheţea cu rigoarea, non-conformismul cu un tradiţionalism creştin care în epocă era foarte rar. Primit în apropierea lui, am descoperit ceva ce discreţia absolută – el nepărînd să fie în mod obişnuit un păstrător de secrete, ba din contră – şi culoarea dominantă a vremurilor nu indicau defel: că era un rugător profund şi nesmintit. Am sfîrşit, în ciuda enormei diferenţe de vîrstă, prin a deveni prieteni. [...] 
Ceea ce e valoros sînt actele efective ale unei prietenii precum cea a lui Marcel Petrişor: fie să-ţi pui viaţa pentru prietenii tăi, fie să fii generos fără socoteală, fie să-l oblojeşti pe aproapele fără perspectiva unui sfîrşit, profit sau mulţumire, fie să îngădui păcătosului de parcă ai fi tu însuţi, fie să mîngîi pe cel slab – de minte, de înger ori de mădulare – cu dragostea şi smerenia ta, fie să iei în răspăr o lume întreagă pentru Hristos şi neamul tău, fie cu curaj, fie cu teamă, fie cu nădejde, fie cu disperare. Şi cine îi este prieten lui Marcel mărturiseşte că unele ca acestea vor rămîne, iar nu altele, spre slava lui Dumnezeu şi spre veşnică pomenire...” (Lucian D. Popescu)

Cu Lucian D. Popescu, la Ocișor
  
„L-am cunoscut pe d-l Marcel Petrişor pe la mijlocul anilor ´90, cu prilejul unei vizite pe care a făcut-o pe neaşteptate la Bacău. Domnul Profesor, cum îi spunem mulţi dintre apropiaţii săi, m-a fermecat cu dezinvoltura, veselia, cultura sa vastă, poveştile sale minunate şi mai ales cu dragul pentru ceilalţi, pe care îl expiră prin toţi porii. Au mai trecut cîţiva ani pînă ne-am cunoscut mai bine şi i-am cîştigat prietenia – prin care mă onorează şi mă obligă. Felul său, zîmbitor şi discret, dar adînc lucrător, de a-şi manifesta credinţa, precum şi modul – tenace, dar lipsit de încrîncenare – în care îşi urmăreşte idealurile, sînt pilduitoare pentru mine. De aceea m-am bucurat mult că a acceptat să se implice de la bun început în Proiectul ROST, căruia i-a rămas apropiat pînă azi...” (Claudiu Târziu)

Cea mai recentă apariție editorială 
 
„Într-una dintre discuțiile pe care de-a lungul timpului le-am avut cu Marcel Petrișor, el mi-a spus: «Măi Dane, tu crezi că eu și alții ca mine, cînd eram închiși, ne gîndeam cîți ani de detenție mai avem în față? Păi dacă ne gîndeam așa, ne-am fi pierdut mințile... Preocuparea noastră era să supraviețuim de la o zi la alta. Dacă a doua zi ne deșteptam teferi, era perfect...». Nu am uitat niciodată aceste cuvinte. M-au impresionat adînc și, aproape fără să vreau, le-am aplicat la viața pe care o duceam în libertate. Foștii deținuți politici au răzbit pentru că s-au slujit de această metodă. De aceea, pentru ei timp propriu-zis nici nu a existat. [...]
Știu că orice experiență e individuală și incomunicabilă. Chiar și cei mai talentați dintre pătimitori, care pot să-și pună expresiv pe hîrtie experiențele, nu reușesc să ajungă la miezul a ceea ce au trăit și de aceea din ființe umane fără pereche coboară la nivelul de simplu scriitor, fie acesta și foarte valoros. E trist, dar așa e. Totuși, de la Marcel Petrișor am învățat un lucru: să nu mă mai gîndesc la timp, să mă consider la rîndul meu într-o pușcărie și să nu mă bucur decît de faptul că a doua zi va răsări soarele. [...] Nu mai e pușcărie, nu mai e front, poate fi însă boală, poate fi o căsnicie înfiorătoare... Prin comparație, planurile dezvăluie o asemănare șocantă. Noi, oamenii liberi, avem ce învăța de la foștii deținuți. Nu înțelepciuni zarzavaturi de vîndut la aprozarul din colț, ci adevărata înțelepciune, aceea că încercarea este peste tot...” (Dan Stanca)

O parte din cărțile publicate de Marcel Petrișor


LISTĂ DE MARCELISME
(pentru cunoscători... și nu numai)

a se cotorbi
a duce/a avea o viață mundială
a duhăni
a gravita [a face curte; a linguşi]
a mima viciul fără să te atingă
a se obţine [abține]
a se repeiza
a rîni [a face curățenie în general]
a se sinucida
alcohol [cu h pronunţat]
Ancuţicuţica [Anca Crivăţ]
• (Domnul) Andronescul [Demostene Andronescu]
Antomul și Randiația
apă milenară [minerală]
apă pişcăcioasă [apă carbogazoasă]
Ardeleanul e prost, dar statornic
argumentul ştiinţific [bîta lui Maromet; vezi și „știința omenirii”]
Asterixul [Astrid Rodinciuc]
Barbanegrá [Paul Barbăneagră]
Bărbatul trebuie să fie bogat şi un pic mai frumos ca dracul.
bîrgău [violoncel]
blestemat de frumos/frumoasă
Bobiță/Bobiţul [Lucian Popescu fiul]
bobiţisme
boșorogii (politici)
Brînz Lee [Amfilohie Brînză]
cadavru didactic
caiboi [cowboy]
caliofer [calorifer]
Chi muncat nu murit; chi nu muncat murit.
cogitaţie
comparativă [cooperativă - magazin sătesc]
consoarta oficială
copilu’ Cassius [Cassius Cîrlan]
cotoarbă
cremvurştie [umflată]
Cuvier reconstituia dobitocul după un os.
Dalidaua
De putoare n-a murit nimeni, dar de frig da.
delincvent [delicvent]
deodorizant [deodorant]
dezgustător de sănătos
duhană
duhoare păstoasă
dulcețică
E nepermis de… [frumoasă, deşteaptă etc.]
elementară [alimentară] 
Erasmus [Erast Călinescu]  
feblețea [lui, ei etc.]
fișcalul [avocatul]
floașter [asfalt]
Franția
garsonerie [garsonieră]
Gion Vaine [John Wayne]
graviton
infract [infarct]
inițiativele [inițialele]
intelighent/intelighenţie
interviev
iubitor/iubitoare de
Iulian(ul) [Lucian Popescu tatăl]
Înfrăţirea între picioare [Înfrăţirea între popoare]
Jack Spintecătorul [Vasile-Jacques Iamandi]
Laleaua [Roxana Negulescu]
La mulţi ani, la mulţi bani şi la multe femei!
Legea lui Arhimede: „Un ghicașeu cioflincat în apă potromăcește pont atîta din tarhatul lui cît terhetea apa țîpată afară”.
Le pitoresque des uns c’est la misère des autres.
Mă şăituie la moagănă.
Mai bine să prisosească decît să nu fie/să nu se-ajungă.
miericică
Modestul Morar [Modest Morariu]
Moise Tîlharul [Moise Iorgovan de la Oașa]
Monicel cel scumpicel [Monica Cernescu]
Mugura [Mioara Trosca, soţia lui Mugur Trosca]
Mugurul [Mugur Trosca]
Mulțumesc că ai stat de vorbă cu mine
Naşa Reta/ Naşa Eretica [Eugenia Popovici]
Nea Petrache [Petre Ţuţea]
nelinişti metafizice
Nici dacă plouă cu acid sulfuric.
Niciodată n-a fost să nu fie-ntr-un fel.
Noi ştim cîte scrie în cărţi, dar în cărţi nu scrie cîte ştim noi.
Nu e mult să nu se gate, nici puţin să nu se-ajungă.
ochi vizual
Nu știi, te învățăm; nu poți, te ajutăm; nu vrei, te obligăm/silim.
Nu te trage curentul, că doar nu ești femeie ușoară.
oficiala [consoarta legitimă]
Oraşul cinstei şi-al onoarei [Piteşti]
Oraşul fetelor frumoase [Sibiu]
ordură
organele [Miliția, Securitatea]
orificiu [(din) orificiu – (din) oficiu]
Parisul Hunedoarei [Deva sau Brad]
Partidul nu greşeşte.
pe pipi în sus
Periş [Paris]
Polonicarul [Demostene Andronescu] 
popovicele [prăjiturelele doamnei Eugenia Popovici]
poupée
prepeliţă [fătucă, femeiuşcă]
Prințesa [Maria Axinte]
Punctul de vedere al victimei nu contează.
Puricele [Dan Puric]
realizaţii
Regina-mamă [Adela Axinte]
repeizare
Rudolf(ul) [Adolf Vasile alias Răzvan Codrescu]
Sandolina [Sanda Anghelescu]
Să ardem lipidele în focul glucidelor. 
semnalimente [semnalmente] 
Signorina [mama doamnei Danei Konya-Petrişor]
socialismul triumfător la sate şi oraşe
specificaţie
Spiritu Harem [Liceul Spiru Haret]
stăpînul [Gabriel Constantinescu; capul de familie]
• strachină zburătoare
şterveţel
știința omenirii [bîta lui Maromet; vezi și „argumentul științific”]
tablou didactic
Tanti Puchi [Dorina Radu]
Tîlharul [Marius Bădiţescu]
Te pupez/pupezăm!
Totul se rezolvă prin revoluție (rivoluție, rivuluție). 
Tovarăşul Stalin spunea…
trataţie
turism modern: maximum de informaţie/impresii în minimum de timp
țuguiul gotic
Unchiuleţul [Raul Volcinschi]
Unde-i vremea libăralului, cînd stăpînul era stăpîn şi sluga era slugă?
urmele muncii intelectuale
vacanţie
Valahul [Adolf Vasile alias Răzvan Codrescu]
Valerie, Valerie, vasele se spală sara cu un deget şi dimineaţa cu toată mîna!
Vampa [Mălina Andronescu]
vampă [femeie posesivă]
Vața neamurilor
vestern [western]
vierme de closet
visichi [whisky - cu „gust de ploșnițe”]
zdumpeşă [solidă]
Zugrăvița [Teodora Roșca]
Pentru conformitate,
Răzvan Codrescu 

P. S. Anca Crivăț îmi mai semnalează:

el bienestar del campesinado
deșeu bio-social
sclăină [slănină]
Eu mînc, tu mînci, el mîncă...
a scobîrțăli
Nu contează că ești tîmpit/prost, important e să-ți revii.
supă/salată de porodici [de roșii]
On est puni par où l'on a péché.   
Entuziasmul e pecetea Duhului Sfînt. 
Mama nu m-a făcut din deșeuri.
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu