EXERCIȚII DE RĂBDARE PE FACEBOOK

SUMARUL BLOGULUI 

INDICE DE NUME

   

  

DESPRE „CAZUL” ANDREI PLEȘU*

  

Șt. P.: D le Codrescu. E o dreptate in ce spune aici**, dar f mica. NU E nimic nou in peisaj, dreptcare nu e nimic de mirare aici nici de ras. Eu zic ca nu trebuie invinovatit nimeni la modul asta. Limbajul denota contextul (politic, economic etc) și spiritualitatea aleasa de fiecare, sau care i s-a inculcat. Plus ca, ca sa fi un om cumsecade sau ajungi rau ori igorant e necesar neaparat sa stai bine cu limba respectiv cu limbajele (eu de ex nu pun meniurile din Windows sau din softuri in lb romana, ptr ca mai mult ma incurca). Eu cred ca textul de mai sus e si putin rautacios. Poate fi scris de un literat super, dar care e doar literat, si atat (om e? crestin e? Ce bine a facut la viata lui?). Si inchei cu un citat din sf Ioan Hrisostom peste care am dat zilele astea. Ce e omul? Se zice ca a cela care e dotat cu ratiune, intelegere etc. Nu, nu acela e omul. Om e Iov. Ce zice Biblia despre Iov? Si era bun si drept etc. (Anexa: De vina e (si) sistemul care vrea sa scoata destepti printr un curiculum educational utopic, care mai mult face pe om a se scarbi. Despre efectele distrugatoare ale mincino-educatiei moderne vedeti cartile de la ed.anacronic. Concluzie anexa: Nu e de ras, ci e de facut ceva constructiv.).

   

Răzvan Codrescu: Nu-i nici în primul rînd de rîs, nici în primul rînd de plîns, ci în primul rînd de luat seama. În ce-l privește pe autor, nu pot să vă spun cît de creștin este și nici tot ce-a făcut exact la viața lui (astea-s lucruri pe care numai Dumnezeu le știe cu adevărat și fără rest), dar știu că a scris o carte despre îngeri și alta despre parabolele lui Iisus, că e un mînuitor neîntrecut astăzi al limbii române și că, spre deosebire de alții, știe ce vorbește, nu vorbește ce știe. Mărturisesc că am și polemizat cu el (dacă sînteți curios, puteți vedea în noua ediție din Spiritul dreptei, care trebuie să apară chiar zilele astea), dar l-am și citat cu recunoștință uneori (iată o mostră: „Apartenenţa la o naţiune sau alta e un dat providenţial, aşa cum sînt culoarea ochilor, statura şi tot ce alcătuieşte identitatea noastră particulară. Ca atare, această apartenenţă are un sens şi creează o răspundere. Nu te naşti întîmplător într-o anumită naţiune: există o marcă destinală în această împrejurare, există o comunitate istorică cu ceilalţi, există, mai ales, formidabila comunitate de limbă care leagă, în adînc, pe toţi utilizatorii ei. Şi există un rost al fiecărei naţiuni în istoria lumii care, neîmplinit, lasă vacantă o porţiune importantă a acestei istorii. Identitatea naţională e un fapt de la sine înţeles, care lucrează în noi clipă de clipă. Naţiunile sînt o realitate foarte puternică încă şi diversitatea lor e «sarea pămîntului». [...] Problema nu este a abandona sau a eluda tema naţiunilor, ci de a o pune la locul ei, fără emfaza secolului al XIX-lea, fără idolatrie, fără obsesia confruntării duşmănoase şi a supremaţiei exclusiviste. Asumarea identităţii naţionale trebuie, cu alte cuvinte, să ia chipul unei ofensive a creativităţii...” - Despre îngeri, ed. 2003, pp. 169-170). Sigur că dvs., om deștept și creștin căruia nu-i tremură măsura, toate acestea vi se pot părea niște banalități, dar unui prost și unui creștin imperfect ca mine i s-au părut de oarecare folos. Încolo, desigur, știți dvs. mai bine și mă sfiesc să vă contrazic (mai ales că mi-ați făcut onoarea de a-mi fi prieten virtual). Iertați, dacă se poate!

  

Șt. P.: Mda, taica Pleșu. Frumos scrie despre națiuni etc. Insa expresia „suprematie exclusivista” e extrem de periculoasa si manipulatorie (bine un ex al acesteia sa zicem e fenomenul terorist ai carui membri se cred luna si stele), dar indeamna subliminat la relativis. Adica hai sa nu credem cine stie cine, suntem si noi ca toti ceilalti. NU. Moralmente, de ex, Romania sta mai bine fata de Canada, sa zicem, unde educatia curviilor a cuprins sistemul educational. Si inca: Cartile lui Plesu despre Ingeri ai Parabole au bazaconii si erezii chiar nu putine. Nu am vreme acum, dar recomand a se citi. Sa fim bine inteles, Plesu are multe merite, dar nu e teolog, e varza la cap asta. Noica cel putin era rezervat, discret, un Eliade la fel, nu se dadea teologi. Insa mandria de tip sorosit a d lui Plesu l-a dus la a „teologhisi” cu felurite bazaconii. 

Răzvan Codrescu: Să fie un efect colateral al soroșismului? La asta nu mă gîndisem, mai ales că acel curs despre îngeri îl ținuse inițial pe la începutul anilor 90... Dar iată, de aceea e bine să ai prieteni virtuali deștepți și bine așezați în credința lor, care una-două te lămuresc cum stă „subliminal” treaba, indiferent care ar fi ea. Vă rămîn încă o dată îndatorat și nu mă mai satur de spectacolul pe care-l oferiți (gratis, numai din mărinimie creștină). Deja mă simt trăitor într-o țară mai sigură (în Canada nu știu cum o fi, că nu bat pînă acolo). Eu, în locul dvs., m-aș apuca să scriu cărți, ca să nu se risipească atîta deșteptăciune, ci să se transmită și generațiilor viitoare (care altfel există riscul să creadă că România n-a avut în trecutul ei decît niște bieți relativiști ca Eliade, Noica și „taica” Pleșu). Vă mulțumesc că existați!

  

Șt. P.: Soroș a venit în anii 90 pe la noi, cand si-a adunat ucenicii. Despre ce vorbim? Iar Plesu, direct sau nu, doar prin ONGul lu Soros sau si direct, e , sa zicem, pe duhul lui Soroș. Pe care, stim bine, il si apara de atacurile contra lui din presa etc (vedeti interviurile la TV cu Plesi pe tema). D le Codrescu, aici chiar o dati pe abureli. Am zis eu ca Noica etc sunt bieti relativisti? Ok, am implicat putin lucrul asta. Sunt relativisti da, la capitolul credinta crestina. Pr Steihardt, care laprecia pe Noica teribil, il numea crestin intelectual fara Biserica. Pur si simplu. Cred ca daca il intrebai ce a vrut sa spuna, urmau felurite balbaieli sau un adevarat studiu de caz pe tema. Dar era de ajuns atat. Pt mine. Unde am vadit eu eu f ca ofer spectacole gratis si nu din marinimie crestina? Cand eu m-am angajat in dialog tocmaipe marinimie sau linie crestina? (ca editor si traducator de carte crestina, si cu studii in domeniu, ce pot face altceva?) . Deci carti am scris, chiar daca in forma traducerilor, unde am si prefete, daca tot ati pomenit. Da, taica Plesu te invata, sa vorbesti, sa mananci (vezi art magistral despre mancare!), sa citesti, dar nu te invata sa traiesti bine, crestineste, CA UNUL CARE A RECUNOSCUT PUBLIC ca nu practica Ortodoxia, fiind doar botezat si atat (vezi interviul cu Iosif Sava). Deci, Plesu nu e instanta morala (sau moral crestina), nici de teologhisire. A ca se pricepe la bunele moravuri seculare, dupa manualele de buna purtare frantuzesti si altele asemenea. 

Răzvan Codrescu: „Ehei, cum le spui matale, bobocule, mai rar cineva!”. Nu trebuie să vă chinuiți să-mi explicați: am înțeles pînă și eu că la dvs. deșteptăciunea și clarviziunea creștină sînt două fatalități care se întrec una pe alta. Cred că numai umorul (voluntar sau involuntar) le bate. (Eu chiar mă gîndisem să inaugurez, cu acceptul dvs., o rubrică intitulată: „Să rîdem și să ne deșteptăm cu Șt. P.!”...) De ce Dumnezeu aglomerează atîtea daruri în cîte cineva, iar pe alții îi lipsește complet de ele, probabil că dvs. ați ști să-mi explicați cu toată competența teologică. Mă bucur, în orice caz, că editați și traduceți cărți, pentru că de la a edita și a traduce la a scrie efectiv nu-i decît un pas (mai ales cînd ți-ai făcut mîna cu atîtea prefețe). Am, în felul acesta, o îngrijorare mai puțin. Eu – fiind și prost, și incompetent, ratat atît ca autor, cît și ca editor – nu sesizasem nici o erezie în cărțile d-lui Pleșu, dar acum am înțeles cît e de primejdios (via Soros) și că unde-i creștinism nu-i tocmeală! Uite-așa ne-au aburit sorosiștii ăștia, de-am ajuns să îmbătrînim degeaba! E clar însă că viitorul e pe mîini bune și că, eventual sponsorizată de d-l Becali, deșteptăciunea ortodoxă va triumfa pînă la urmă la sate și orașe (pe internet e numai începutul). Putem de-acum trăi și muri liniștiți! Și pe limba noastră, indiferent cum am stîlci-o. 

Șt. P.: E ultimul comentariu/raspuns care-l mai scriu la postarile dumneavoastra: precum ati aburit-o groaznic cand ati zis ca va puteti pune fara probleme cipul cel de pe urma oriunde in trup, si ca veti continua sa fiti bun crestin, tot asa o aburiti si acum (that is enough!) sdrept care, va urez - fara ironie zic - sa aveti parte de Crestinismul necipat (nici indracit nici intelectulist) traditional, cu prisosinta, si, pe cat o da Dumenzeu, nadajduiesc sa scapati, pana in sfarsit, de „spalaturile” pseudo filosofice si teologice post moderno-soroșiste, in care va complaceti din belsug. Si zic asta de dragul celorlalti mai mult care tind sa se imbete cam mult cu texte „codrene” de folos. orice alte discutii le primesc doar pe chat ul privat. 

  

Răzvan Codrescu: Păcat că sînteți mai puțin răbdător cu mine decît eu cu dvs.! „Unde e iluziile mele, care le-am avut?!”... Cum-necum, lumea merge înainte. Poate că e într-adevăr mai bine ca deștepții să-și vadă de deșteptăciunea lor, iar proștii de prostia lor. Eu nu mi-aș fi iertat niciodată o prietenie care „să vă cauzeze”. D-lui Pleșu – dacă am să-l întîlnesc vreodată, pînă să ne cipuiască ăștia – am să-i atrag atenția că e sorosist și eretic. Dumnezeu să vă dea sănătate (că de altceva nu păreți a avea nevoie). 

DESPRE SERIALUL „LAS FIERBINȚI”

  

[...] 

P. F.: Acest serial scoate în evidență tot ce e mai rău din poporul român. Că sunt cetățeni care seamănă cu personajele din film, e adevărat. Dar nu poți pune o pecete și să spui că toți românii sunt așa. Nu e unul care să muncească în acest serial, toți sunt șmecheri, bagaboante, bețivi, reduși mintal. Avem și dintre aceștia, nu zic, dar nu suntem cu toții așa ! Se spune de obicei că din filmele bune “înveţi ceva”. Ce ar însemna acest lucru mai exact? Cred că “învăţarea” trimite la toate acele aspecte afective şi emoţionale, “un film bun” accentuează şi potenţează toate mecanismele: mecanismul reveriei, cel al proiecţiei, al identificării, cele ale visului. Ce vedeți din toate acestea în serialul cu pricina ?!

   

Răzvan Codrescu: Învățăm că sîntem în prea mare măsură ca în film și că ar trebui să ne luăm seama, nu să ne mințim „patriotic” pe noi înșine.

  

P. F.: Cine se simte așa, să-l urmărească cu plăcere. Nu e nevoie să ne mințim ,,patriotic" dar nici ,,antiromânește". 

Răzvan Codrescu: Dacă e ceva „antiromânesc”, atunci e chiar cruda realitate. Eu mă trag, după tată, de pe lîngă Videle, iar după mamă, de pe lîngă Urziceni, am copilărit în mahalaua bucureșteană a Pantelimonului și mi-am făcut stagiul ca profesor la Zimnicea, deci pot să confirm pe deplin trista autenticitate a lucrurilor. Pentru păcatele noastre (că altfel nu pot să spun), aici „se fac cărțile” României de vreo 70 de ani încoace (Ceaușescu, Iliescu, Băsescu, Dragnea – et comp.), fie că ne place, fie că nu.

  

M. M.: Din pacate dl Codrescu Razvan cred ca vorbiti in cunoștiință de cauza si e trist ce spuneti. La fel cum.am mai spus mai sus satul transilvan diferă mult fata de ce vad eu in acest film . 

  

P. F.: Diferă și de satul moldovean. 

  

Răzvan Codrescu: E adevărat, deși are și acela, în alt „stil”, trista lui „originalitate”. Aici însă, în Muntenia sudică, e varianta rurală a lumii lui Caragiale. Tarele sînt mai vechi (nu vorbea Petre Țuțea de „ilfovită”?), dar s-au radicalizat treptat sub comunism. În copilăria mea, pe la începutul anilor '60, încă nu era chiar așa: mai persista ceva din latura bună a lumii Moromeților (oricum, și ea „exotică” pentru ardeleni). Astăzi totul s-a „mahalagizat”, mai ales în jurul unui București el însuși problematic. Osmoza de „mitocănie” rurală și „mahalagism” urban, de mioritism și miticism, pe fondul vicios creat de comunism (și perpetuat de neocomunism), a dus la tragicomedia socio-umană redată în „Las Fierbinți”. 

  

[...] 

Z. B.: Promovarea prostiei si vulgaritatii ! Chiar crede cineva ca un sat intreg e plun de prosti si ...smecherasi ? Dar protv ul asa vrea sa ne ...educe !

   

P. F.: Ați exprimat esențialul, aș mai adăuga și o vădită propagandă progresistă (antiromânească și anticreștină).

  

Răzvan Codrescu: Ne place mereu să ne refugiem în idealisme (mai mult sau mai puțin sentimentale), evitînd să admitem cu reponsabilitate realitatea crudă și să o înfruntăm cu luciditate critică, iar realitatea devine din ce în ce mai agresivă și mai monstruoasă (uitați-vă cine a ajuns să ne conducă!). Eu nu zic că nu sînt și multe (prea multe) rele care vin din afară, dar răul cel mai mare stă în noi înșine, iar pe acesta nu doar că nu sîntem în stare să ni-l exorcizăm, dar preferăm să ne prefacem că nici n-ar exista! Iar cînd ni-l arată cineva cu degetul, într-o formă sau alta (reportaj documentar, comedie, pamflet etc.), acela devine musai „antiromân” și „anticreștin”.

  

Z. B.: Oricat ai fi de...nu pot accepta ca un sat intreg , este asa de pornit pe ...capatuiala cu orice pret , de o prostie , vulgaritate si obscenitate asa cum il prezinta acest serial ! Avem (ca tot omul) pacatele noastre , dar acest serial aduce jignire omului de la tara , cati au mai ramas , mai mult cu batrani (ori aici sant numai tineri) !De gustibus !

   

Răzvan Codrescu: Arta și realitatea se intersectează, dar nu se confundă. E o discuție care se tot poartă la noi de la Caragiale încoace, pe un fond - din păcate, mereu înnoit - de insuficiență culturală. Nu vă faceți un serviciu cu astfel de „considerații” primitive. Dar este și acesta un nărav al lumii românești: să creadă că n-are nevoie de cultură pentru a se pronunța despre orice. 

  

[...] 

M. M.: Va invit la bunica mea in satul de langa Deva si va garantez ca nu o sa gasim astfel de personaje care sa fie determinante pt intreg satul . Generalizarea este cel mai gresit lucru pe care il putem face. Eu cred ca dl Codrescu Razvan a rezumat foarte corect dilema mea legata de serial "E România regățenească de Cîmpia Dunării, lumea Moromeților, într-adevăr stranie pentru un ardelean..."

  

C. E. P.: Dl M. M., cred că idealizați un pic satul ardelean.

   

M. M.: Eu cred ca nu . Are si satul ardelean tarele si problemele lui dar nu cred ca filmul asta il prezinta realist.

  

C. E. P.: Nici satul regățean nu arata așa rău ca in film

  

M. M.: Din cate am inteles de la prietenii mei Catalin Mares si Codrescu Razvan e chiar asa.

Răzvan Codrescu: Nici o ficțiune nu redă întocmai realitatea. E totuși un film artistic, nu un film documentar. Mă tem însă că, pe alocuri, „viața bate filmul”... 

  

[...]

  

M. Ș.: Problema mea cu PRO - TV-ul e ca in general, are grija sa ingroseze tusele negative, sa sublinieze uratul si vulgarul...

  

Răzvan Codrescu: Aveți scăpare pe cîteștrei Antene, pe România TV etc. (nici Dan Diaconescu nu cred că și-a spus ultimul cuvînt). Fiecare se uită la ce-i place. Sau nu se uită, ca să rămînă deștept. Trăim, totuși, într-o lume liberă, neamul stă să-și ia zborul, intelectualii redutabili sînt în (auto)lichidare, de gestiunea adevărului vă ocupați dvs., cu Dumnezeu sîntem (tot bunul român știe!) într-o relație specială... Care-i problema? Ar fi și penibil să ne temem acum de niște saltimbanci! Și dacă ne îngroașă și ei acolo, ca să facă un ban, urîtul și vulgarul, ce? Nu sînt ale noastre? Nu sîntem mîndri de ele? Numai să nu ni le fure, ca Soros și ca multinaționalele. că atunci schimbăm placa, punem mîna pe băț! 

Mica D.: E un soi de nostalgie a lui Pleșu.Personajele masculine seamănă cu Băsescu. De aia îi place intelectualului de Pleșu, serialul. 

Răzvan Codrescu: Nu mîrla, desigur, e problema noastră, ci Andrei Pleșu... Mirla o suportăm noi, cu intelectualii ne e mai greu! Asta e treaba pe care au lăsat-o comuniștii neisprăvită: nu i-au eradicat pînă la capăt pe intelectualii ăștia insuportabili, ca să fi rămas numai noi, neintelectualii patrioți și deștepți, pe care nu ne mai cuprinde internetul!

  

Răzvan Codrescu: Mică, dar foc de deșteaptă! Și, vorba lui Caragiale, cu „tăria opiniunilor”... (Oare era Mița sau Mica Baston?)

  

Mica D.: Opiniuni. Mai ales dacă nu jignim.

  

Răzvan Codrescu: Aha! (De jignire nici nu poate fi vorba. Pe d-l Pleșu nu-l poate jigni decît cineva de același calibru.)

I. I.: În jigniri, văd că dvs sunteți maestru. Și nici măcar nu aveți haz. 

  

Răzvan Codrescu: Mic puseu de intelectualitate... Hazul e la dvs.; eu rămîn cu necazul.  

I. I.: Eh, lăsați! Subiectul era despre jigniri fără nicio noimă. 

Răzvan Codrescu: Nu știu dacă am înțeles exact, dar m-am prins cît de cît. Mai mult... ce să te-aștepți de la un monstru virtual care vînează pe Facebook oițele năzdrăvane ale neamului?!

  

* Am păstrat întocmai ortografia și punctuația diferiților comentatori (din păcate, scriem încă și mai prost decît vorbim), dar am ales să nu le dau numele, ci să-i indic doar prin inițiale. Dacă ai un pic de răbdare cu ea, stupiditatea „ortodoxistă” poate vădi savori nebănuite.

** Este vorba de un text („Neologismele...”) al d-lui Andrei Pleșu, apărut în ziarul Adevărul și reprodus pe pagina mea de Facebook (a se vedea fotografia de mai jos).