„DREAPTA” ÎN ROMÂNIA DE AZI

SUMARUL BLOGULUI
INDICE DE NUME

 

„... a rîde lumea de noi, 

cum se bat două nevoi...”

   

Dreapta tradițională – astăzi nu doar absentă, dar și din ce în ce mai puțin posibilă – a stat în Europa pe doi piloni: ideea creștină și ideea națională. În actualul context european, iriți și dacă te declari creștin, darămite naționalist! Cine încă nu s-a spălat pe creier e noul „dușman al poporului”, al (S)UE și al Noii Ordini Mondiale. Și neapărat, dacă nu „fascist” (evreii știu de ce!), atunci „putinisto-dughinist” (Eurasia e cu noi!). Prin urmare, dreapta nu-i doar „non grata”, ci reprezintă chiar „sperietoarea” de serviciu a Noului Vavilon. Iar dreapta emasculată a intelectualilor subțiri, agonizînd într-o minoritate intranzitivă, neo-marxismul îl mai tolerează, dar naționalismul în nici un caz – că pînă la urmă tot „să dea bine” în Occident contează, oricît ar deveni Occidentul de smintit sau de pervers! Acesta e paradoxul pe care stăm: oricît de stînga ar fi Occidentul, dreapta intelectuală e tot cu el! Pe el îl scuipă, pe el îl linge! Să scuipi unde ai lins și să lingi unde ai scuipat e noua „dialectică” a „lumii bune” (pentru care „a fi de dreapta” – ca și creștin la modul „ecumenic” – face parte dintr-un fel de rețetar abstract). 

Din păcate, cu dreapta din România (atîta cîtă a mai rămas sau cîtă se crede ca atare) pendulăm steril între „două fundături simetrice” (cum îi place d-lui Baconschi să spună): o dreaptă paseistă și „troglodită” (în care se amestecă derutant reziduurile legionare și național-comuniste) și o dreaptă futuristă și „emancipată” (în care se amestecă derutant elemente conservatoare, liberale și neomarxiste), amîndouă visătoare față de prezent și de realitate. Desigur, cele două „drepte” (ca să nu zic: „cele două nevoi”, ca-n cîntecul Mariei Tănase) să nu se vadă și să nu se audă una pe alta (războiul „puricilor” cu „liichenii”)! Aceasta pare principala (dacă nu singura) lor grijă. De restul se ocupă stînga și diferitele „oculte” globaliste... La anul și la mulți ani! 

Răzvan CODRESCU