Am primit
și dau mai departe...
În noiembrie se
împlinesc 100 de ani de la Revoluţia bolşevică, un subiect asupra căruia intenţionăm să revenim
spre sfîrşitul anului. Deja se scrie mult asupra subiectului şi mai în fiecare
săptămînă dăm peste recenzia unei noi cărţi privind subiectul. Opiniile diferă
de la autor la autor. În general, însă, publicaţiile occidentale comentează cu
o oarecare nostalgie pe marginea acestei teme. Şi asta poate nu ar trebui să ne surprindă, avînd în
vedere că revizionismul istoric e în vogă astăzi. Cu excepţia Germaniei de Est,
occidentalii nu au avut parte de tirania comunistă, ceea ce explică tendința lor de a
romantiza comunismul. Se afirmă în unele recenzii, printre linii, că
experimentul comunist, bine intenţionat la început, zic autorii, a fost aplicat
greşit, iar apoi denaturat de Stalin şi ceilalţi tirani roșii ai secolului XX.
Cert e că scriitorii occidentali nu au înţeles comunismul înainte de 1989 şi nu
îl înţeleg nici azi, o dovadă recentă fiind elogiile aduse lui Fidel Castro (prilejuite de moartea acestuia anul trecut) de unii membrii
ai Parlamentului European. Din nefericire, lipsa de înţelegere a comunismului
se răsfrînge şi asupra tinerilor. Tineretul occidental de pe ambele maluri ale
Atlanticului devine tot mai interesat de comunism, iar numărul simpatizanţilor acestuia este în creştere. De
fapt, cu cîteva luni în urmă un grup de tineri americani simpatizanţi ai
comunismului au vandalizat monumentul de comemorare a victimelor comunismului
ridicat de Administraţia Bush în urmă cu aproximativ un deceniu.
Stînga europeană iubeşte
Coreea de Nord
Un comentariu publicat chiar deunăzi de un ziar din Suedia atrage atenţia, exact aşa cum
facem noi azi, că stînga europeană încă nu a
abandonat comunismul şi simpatizează cu regimurile comuniste contemporane. Unul
dintre ele, despre care comentăm astăzi, e comunismul din Coreea de Nord. Redăm un paragraf din comentariul suedez intitulat „Stînga încă sprijină regimul din Pyongyang” (Left still supports Pyongyang): The glorification of the regime în North
Korea by certain sections of the left in the West is increasingly incomprehensible. With reference to
North Korea the Communist Party [in Sweden] writes among other things: „We admire North
Korea's firm stand against imperialism and for peace and reconciliation on the North
Korean peninsula”. The Revolutionary Communist Youth organisation adds: „The North
Korean example shows that despite everything socialism is the superior
system”. It's staggering that in 2017 there are still people in the West who
see conciliatory aspects in a regime armed with nuclear weapons that keeps its
own people imprisoned and tortures and starves them. The left's misguided path is evident in its support
for dictatorships like the one that has just murdered Otto Warmbier... (restul articolului poate fi citit aici).
Ignorarea comunismului ori romantizarea lui nu sînt lucruri potrivite, comunismul
fiind cel mai diabolic sistem politic cunoscut omenirii, un experiment secular şi
secularist care a falimentat şi nu trebuie repetat. Romantizarea lui este unul
dintre motivele
pentru care, sugerăm noi, se scrie atît de puţin despre comunismul contemporan,
dar mai ales despre cel nord-coreean. Pe lîngă lipsa de interes, e extrem de dificil
pentru jurnalişti ori cercetători să viziteze Coreea de Nord, iar informaţiile care parvin de acolo sînt
filtrate, cenzurate, distorsionate, deci dificil de interpretat cu acurateţe. Autocenzura
constituie un impediment în plus, jurnaliştii occidentali ştiind că, dacă publică
negativ despre comunismul nord-coreean, nu vor mai obţine vize pentru Coreea de Nord (nici ei, dar nici trusturile mass-media pentru care lucrează).
Animale înjugate
Mai puţin cunoscut cu privire la comunismul nord-coreean este însă
faptul că, la fel ca şi în Uniunea Sovietică, Europa de Est şi România, în Coreea de Nord există
o mişcare intelectuală dizidenţă. Aproape invizibilă, dar există. Dacă Uniunea
Sovietică l-a avut pe Aleksandr Soljenițîn, iar România pe Paul
Goma, Coreea de Nord îl
are pe scriitorul cunoscut în Occident sub pseudonimul de Bandi, care înseamnă
„licurici” în
coreeană. Din motive uşor
de înţeles, numele real a lui Bandi nu a fost divulgat. În 2013, un manuscris a
lui de 743 de pagini, scris de mînă pe coale de hîrtie de calitate inferioară şi
legat cu sfoară, a ajuns în Coreea de Sud. Experţii spun că a fost primul manuscris de
acest gen care a fost scos pe furiş din Corea de Nord. Titlul cărţii este Acuzarea şi conţine şapte nuvele care descriu viaţa oamenilor de rînd din Coreea de Nord.
Autorul îşi numeşte concetăţenii „maşini care vorbesc, animale înjugate”. Cartea
a fost tradusă în 18 limbi, iar în martie a fost publicată prima ediţie în
limba engleză din Statele Unite, cu titlul The Accusation: Forbidden Stories from Inside
North Korea („Acuzarea: povești interzise din Coreea de Nord”). Aşteptările legate de publicarea în traducere engleză a cărţii lui Bandi sînt
la fel ca și cele care au
prilejuit publicarea cărţii lui Soljenițîn, Arhipelagul Gulag: conştientizarea
lumii cu privire la atrocităţile
comunismului din Coreea de Nord.
Felul cum manuscrisul a fost scos din Coreea de Nord e o
poveste aparte. În 2012 grănicerii chinezi au interceptat o femeie care fugise din Coreea de Nord şi au
vrut să o trimită înapoi. Autorităţile sud-coreene au plătit autorităţile chineze ca să nu o trimită înapoi, iar ulterior femeia a ajuns în Coreea de Sud. Pe parcursul interogărilor a dezvăluit că
Bandi e o rudenie de-a ei şi că înainte de a pleca din Coreea de Nord şi-a
vizitat rudeniile, să-şi ia rămas-bun de la ele.
Bandi, unul dintre verişorii ei,
a rugat-o să ducă manuscrisul cu ea, dar, de teamă, femeia a refuzat. A divulgat autorităţilor sud-coreene numele
autentic al lui Bandi şi
unde poate fi aflat. Un agent sud-coreean deghizat în turist a trecut în Coreea de Nord şi
l-a contactat pe Bandi. Bandi i-a înmînat manuscrisul, iar agentul sud-coreean l-a dat, la
rîndul lui, unui om de afaceri care cumpăra şi distribuia în
Occident operele comuniste ale liderilor comunişti nord-coreeni. Astfel, printre volumele numeroase ale lui
Kim Il-Sung, împachetate
cu grijă pentru a fi scoase din Coreea de Nord, s-a strecurat şi manuscrisul cărţii lui
Bandi, ajungînd în Coreea de Sud.
Occidentul nepăsător
Casele de editură din Coreea de Sud au refuzat să publice manuscrisul, avînd îndoieli
privind autenticitatea lui ori existenţa reală a lui Bandi. La urma urmelor, pînă
în 2013 nimeni nu mai pretinsese să fi redactat un manuscris anti-comunist în Coreea de Nord.
Existenţa reală a lui Bandi nu putea fi divulgată, de teamă să nu fie executat de autorităţile
comuniste. Datele făcute publice despre el au fost şi încă rămîn puţine. Ştim că s-a
născut în 1950 şi că o vreme a fost membru în Alianţa Scriitorilor Coreeni, o breaslă a scriitorilor
coreeni comunişti de genul celor care au existat şi în Romaia comunistă înainte
de 1989.
În 2014, manuscrisul a fost publicat pentru prima dată
de o publicaţie conservatoare sud-coreeană on-line, fără a atrage însă interesul
ori atenţia Occidentului. Dar
coreenii care doreau publicarea manuscrisului au insistat pe lîngă diferite case de editură din Occident să-l
publice. În 2014, manuscrisul a fost publicat în franceză de o casă de editură din Franţa,
prima limbă străină în care cartea a fost publicată. Au urmat apoi alte traduceri,
inclusiv în Statele Unite, în martie. Cu
toate acestea, cartea lui Bandi nu a devenit un best-seller, cîştigul din drepturile
de autor al lui Bandi
ajungînd la doar $10.000. Motivul ar putea fi ceea ce am afirmat mai devreme:
lipsa de interes a Occidentului faţă de atrocităţile comunismului şi
romantizarea lui.
Doar un număr limitat de persoane au avut acces la manuscrisul original a lui Bandi.
Fotografierea lui e interzisă, de teamă că autorităţile nord-coreene vor
folosi scrisul de mînă ca să încerce
identificarea autorului şi să-l execute. Din acelaşi motiv, datele geografice şi
numele persoanelor din manuscris au fost modificate, cu toate că se presupune că
ele sînt fictive.
Mai mulți scriitori
nord-coreeni din
exil au examinat şi ei manuscrisul, ajungînd la
concluzia că e autentic. Manuscrisul conţine expresii tipic nord-coreene, care ar fi
putut fi cunoscute doar unui scriitor nord-coreean crescut la ţară.
Care sînt subiectele unora dintre nuvelele lui Bandi? O nuvelă descrie viaţa unei
femei al cărei soţ a fost dus într-un lagăr al dizidenţilor politici, iar ei i s-a
impus să ţină un discurs public elogios la adresa liderilor comunişti, iar o altă nuvelă descrie tristeţea unui tînăr a cărui
mamă a murit fără
ca lui să-i fie emisă autorizaţia de călătorie pentru a merge să o îngroape. O
recenzie a cărţii, făcută de New York
Times, poate fi citită aici).
ALIANȚA FAMILIILOR DIN ROMÂNIA
Str. Zmeica nr. 12, sector 4, București
Tel. 0741.103.025; Fax 0318.153.082
office@alianta-familiilor.ro
Sa nu ne facem iluzii. Cred ca o parte semnificativa a Romaniei ar vedea favorabil regimul nord-coreean, argumentele fiind identice cu lozinca "pă vremea lu' Ceausescu aveam servici". Ceea ce, dupa parerea mea, e mai grav, pt ca daca ei mai au proasta scuza ca nu au trait pe pielea lor, ce scuza ar avea un roman sa apere comunismul?
RăspundețiȘtergereMacar un episod din "Memorialul Durerii" sa fi vazut, ca e usor accesibil tuturor, si de fiecare data cand auzi de comunism ar trebui sa ti se intoarca stomacul pe dos...