POEZIA LUI D. ANDRONESCU ÎNTR-O NOUĂ EDIȚIE

SUMARUL BLOGULUI 

INDICE DE NUME

  

O nouă ediție – a IV-a – a poeziei lui Demostene Andronescu (n. 1927, deținut politic timp de peste 12 ani) a apărut de curînd, în splendide condiții grafice: Peisaj lăuntric. Versuri din închisoare, prefață Marina Dumitrescu, postfață Răzvan Codrescu, ilustrații Cristina Stratulat, Editura Manuscris, Pitești, 2017. Semnalînd-o, îmi îngădui să reproduc aici cîteva fragmente din excelenta prefață semnată de poeta și jurnalista Marina Dumitrescu. (R. C.)

  

Catharsis

Memorialistica represiunii comuniste a erupt în cultura română de după '90, cu forța unui vulcan [1]. Oricît am dori să ocolim această realitate, ea se impune de la sine. Nu puțini sînt aceia care susțin că, o dată plonjați în acest fel de lecturi, practic nu s-au putut întoarce la ficțiunea literară. [...] Oare de ce? Probabil fiindcă acest corpus al suferinței impuse politic și al distorsiunii programate ideologic ne-a revelat mistificarea în care am fost ținuți, alimentînd nevoia acută de adevăr. De autentic. Apoi, pentru că detaliile tragic-documentate ale represiunii (la scară umană) au șocat simultan conștiințele și imaginarul, generînd deschidere morală față de sacrificiul celor reprimați și interes epic față de „inventivitatea” neagră a istoriei. Celor care strîmbă din nas, „sătui” să-și amintească nefericirile din comunism, mulți alții le pot răspunde că adevărul oricît de crud, cunoscut pînă la capăt și asumat, înseamnă purificare. Catharsis. 

Dacă vreodată un Muzeu Național al Comunismului va exista, evocarea unor aspecte de antropologie culturală ar fi de neocolit. Istoria politico-socială a perioadei totalitare în date, cifre și evenimente nu și-ar împlini rostul fără a prezenta cât mai exact felul cum s-a trăit sub asemenea vremuri. Sintaxa muzeală ar avea astfel onoarea să se aplece asupra uneia dintre cele mai nobile manifestări ale omului în regim de exterminare: poezia închisorilor. Frecvent invocată în ultimii 25 de ani, sintagma aceasta acoperă o realitate care, treptat, a ajuns, din păcate, să se închidă într-un fel de club al inițiaților. Deși există contexte cînd moștenirea literar-spirituală a detenției este convingător analizată, rostită sau mărturisită, ea nu a fost încă omologată ca patrimoniu cultural, așa cum ar presupune anvergura acestui complex fenomen existențial al secolului XX. Cum se întîmplă însă adesea în contexte vitrege, Dumnezeu nu lasă lucrurile în voia celor neputincioși, trimițîndu-și vîrful de lance, cînd și unde trebuie, pentru a redresa situația. O asemenea scuturare a inerțiilor o reprezintă ediția a IV-a – revăzută și adăugită – a volumului Peisaj lăuntric, al lui Demostene Andronescu. O carte emblematică a poeziei de închisoare – deopotrivă prin calitățile intrinseci, prin șansa de a se fi închegat într-un tom de sine stătător, și, nu în ultimul rînd, prin faptul că autorul se află printre noi, doldora de versuri cumulate în cei 12 ani de închisoare grea, parcă pentru a confirma fără drept de apel miracolul. [...]  

Deținut politic în mai multe închisori, între 1952 și 1964, Demostene Andronescu întrupează așadar creativitatea carcerală spontană a celor care, în situații liminare, s-au convertit la poezie. De altfel, lucrul cel mai greu de imaginat, citind Peisaj lăuntric, este tocmai faptul că autorul său „a isvorît” masiv poezie doar în perioada detenției – nici înainte, nici după. Ca și cum presiunea acerbă, fizică și psihică, ar fi generat în laboratorul secret al ființei, contra cronometru, un antidot. Poemele solide pe care le citim la fiecare pagină, neverosimile conform logicii comune, par a fi rodul unui dicteu salvator, în plin infern – așa cum autorul nu ezită să afirme: „Acum am certidinea că mi se șopteau aceste poezii de către Cineva. Pentru că nu-mi explic altfel cum mi-au venit unele versuri destul de reușite – după părerea unor cunoscători” [2]. Nerecunoscîndu-și în prealabil o aplecare scriitoricească anume, autorul devine prin excelență poetul încătușării, veșnic uimit de inspirația pogorîtă asupră-i în cele mai dezumanizante clipe de viață. Șansa majoră în cazul său a fost ca, după eliberare, prin efortul deloc neglijabil al rememorării și transcrierii a jumătate din cele aproximativ 200 de poezii compuse în celulă, să alcătuiască și să reediteze antologia prezentă. Spre folosul nostru și al celor ce vor urma. [...] 

Se poate cita mult și bine din poezia de închisoare a lui Demostene Andronescu, doar că nu o putem face oricum. Cititorul se va îmbogăți conștientizînd detaliile crîncene ale facerii ei, efortul mnemotehnic supraomenesc de stocare a miilor de versuri pe termen lung, responsabilitatea de a tezauriza creația venită ca un har și mai ales forța ei miraculoasă de a asigura supraviețuirea – neutralizînd răul sub toate formele: disperarea, frica, ura, foamea, frigul, boala, singurătatea. Căci combustia poetică, oricît de teribilă, se dovedește mîntuitoare prin simpla sa existență: „E-atîta viață-n mine, atîta clocot/ de parcă sînt un turn în care-un clopot/ de-o veșnicie-ntreagă-ntruna bate/ și sunetele lui multiplicate,/ neavînd pe unde să țîșnească-afară,/ se-ncaieră lăuntric, se omoară,/ se-ngrămădesc, se suprapun în turlă/ și-nnebunite urlă, urlă, urlă./ [...] M-aș revărsa să scap, să mă golesc./ Dar cum? În ce? Pe unde să țîșnesc?/ Că-s ferecat, închis ermetic și/ nu pot nici mă prelinge, nici țîșni./" (Sufocare). Dincolo de forța imaginilor și a puternicei amprente personale, lirica lui Demostene Andronescu nu-și aparține în exclusivitate, ea înmagazinează ecourile tuturor celor cu care a împărțit gustul greu al tinereții puse la zid. Iată de ce, poezia închisorilor comuniste nu este un exponat, o curiozitate bună de așezat în vitrină. Reprezintă o formă de creație care își așteaptă exegeza calificată și locul cuvenit în istoria literaturii recente...

Marina DUMITRESCU

[1] Președintele AFDPR, d-l Octav Bjoza, estimează numărul volumelor memorialistice apărute pînă acum la circa 2000. 

[2] Din interviul realizat de Claudiu Târziu și inclus în volum,  p. 175.

------------------------------------------------------------

Cei interesați pot accesa AICI dialogul despre „Anul apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului” (moderator: Răzvan Bucuroiu; invitați: Răzvan Codrescu și Cristian Curte) din cadrul emisiunii „Universul credinței” (TVR1, duminică 12 martie 2017).