DE LA STÎNGA LA DREAPTA

SUMARUL BLOGULUI 

INDICE DE NUME

  

  

«VĂ DĂM BANII ÎNAPOI,  

NUMAI SĂ SCĂPĂM DE VOI!»

   

După cîștigarea alegerilor, socoteala lui Liviu Dragnea și a găștii sale din fruntea PSD (cu complicitatea ALDE, fieful pseudo-liberal al lui Călin Popescu-Tăricenu, fîșneț „tovarăș de drum” și parazit cronicizat al caracatiței roșii) a fost una elementară (din speța șmecheriei ieftine și vădind, dincolo de retorica demagogică, un dispreț suveran și față de popor, și față de instituțiile statului de drept): cu legitimitatea obținută democratic, cu o majoritate sigură în Parlament (250 la 215, fără a mai pune la socoteală și susținerea măcar parțială din partea UDMR și a minorităților) și cu o opoziție inanită, a sosit vremea să ne facem mendrele, salvîndu-ne pe noi înșine și pe amicii noștri penali, punînd DNA pe butuci și perfecționînd „legal” mașinăria jafului național; Europa are acum alte priorități, Iohannis nu e Băsescu (președintele „jucător”, căzut mereu în picioare) și va închide ochii sau va ceda pînă la urmă (că doar ne-a fost prieten de serviciu, și pe vremea lui Năstase, și pe vremea lui Ponta), intelectualitatea e lașă și oportunistă (cu toată infuzia ei de „sorosiști”), iar în ce privește masa populară, confuză și pauperă, o vom gîdila cu vorbe dulci și-i vom cîștiga bunăvoința cu cîteva pomeni bugetare (vedem noi cum ne descurcăm), fie dînd ceva în plus la pensii și la salarii (cît nici să mori, nici să trăiești), fie reducînd din taxe și impozite (că și așa birocrația e cam costisitoare).  

Iată însă că socoteala de acasă – făcută cu minte puțină și sub euforia unui succes electoral supraevaluat (căci 18% din totalul unui electorat mai mult de jumătate absent nu-i deloc vreo performanță legitimantă și vreo garanție de sprijin popular) – nu s-a potrivit cu cea din tîrg: Europa, cu toate altele ei probleme prioritare (Brexit-ul, criza refugiaților, extensiunea terorismului, tensiunile cu Rusia și cu noua putere americană etc.) s-a dovedit cît se poate de atentă și de reactivă (și la nivel politic, și la nivel mediatic), Iohannis s-a dovedit „mai Băsescu” decît l-ar fi crezut cineva în stare, elita intelectuală a dat în mod activ mîna cu strada, iar adevărata majoritate populară (și mai ales tineretul), care fie n-a votat PSD, fie (din scîrbă) nu s-a prezentat la urne, s-a mobilizat exemplar, amendînd prompt abuzurile de putere și răspunzînd simplu și concis măsurilor populiste (pe care au rămas să le invoce isteric și agramat, la poarta Cotrocenilor, doar o mînă de pomanagii expirați – care, nu contestă nimeni, sînt și ei „din popor”): VĂ DĂM BANII ÎNAPOI, NUMAI SĂ SCĂPĂM DE VOI! 

Toată politica postelectorală a PSD, timp de două luni, s-a bazat pe socoteli greșite și s-a tradus într-un șir de gafe sau impertinențe greu de calificat (de la propunerea ca premier a bietei Sevil Shhaideh și pînă la manevra tîlhărească din „marțea neagră”, cu tot ce-a urmat după ea). E și nu e de mirare, căci, cu baronul de Teleorman și cu acoliții lui promovați la vîrf, PSD-ul nici nu putea – măcar de ochii lumii – face mai mult sau mai bine. Niciodată în istoria ei România nu a avut un guvern atît de slab și de penibil, cîrpit din amatori semidocți și din lingăi de serviciu („Altă întrebare!”), numai ca un lider penal, neputînd ajunge el însuși premier oficial, să-și poată exercita prin ei mediocritatea dictatorială. 

Cu toate acestea, respectînd logica și regulile democrației (chiar și în favoarea celor care le sfidează în mod curent), nu se poate face abstracție de faptul că PSD-ul a ajuns democratic la putere și trebuie să guverneze țara pînă la viitoarele alegeri. Cum se va regla el interior, aceasta e treaba lui (și cred că în cele din urmă reglajul se va produce, pe fondul pierderii galopante de credit și de imagine, căci se pare că aproape 20 de filiale județene sînt deja ostile conducerii centrale și liniei adoptate în exercițiul puterii, primarul de la Iași fiind doar cel mai vocal). Rîde Dragnea de „chirici”, dar s-ar putea ca pînă la urmă tocmai „chiricii” să-i fie fatali (dacă partidul mai are instinct de supraviețuire). 

Ce putem face noi, din afară, este să fim în continuare cu ochii pe legislatori și pe guvernanți, să reacționăm civilizat, dar prompt la orice abuz de putere, să ne folosim cu inteligență de exigențele europene și de faptul că la Cotroceni se află – simpatizat sau nu – Klaus Iohannis, iar nu Victor Ponta. Și între timp să construim acea încă posibilă alternativă de dreapta fără de care riscăm să nu mai ieșim niciodată cu adevărat din condiția de periferie a Europei și de rușine a propriei noastre istorii. Rătăcim de trei sferturi de secol prin labirintul mocirlos al stîngii (fie ea „totalitară” sau „democratică”) și poate că ar fi mai mult decît oricînd cazul să facem trimitere în context, fie şi numai cu titlu meta­foric (cum obişnuia regretatul Laurenţiu Ulici), la „teorema matema­tică de rezolvare a labirintului, adică a o lua mereu spre dreapta”.

  

Răzvan CODRESCU