PLECAȚI CU SORCOVA

SUMARUL BLOGULUI 
INDICE DE NUME
  

Cică pretinsa „criză” politică – pe care o declanșase în ajun de Crăciun neamțul de la Cotroceni, refuzînd s-o valideze pe trimisa lui Allah în Grădina Maicii Domnului – s-ar fi încheiat: avem, în prag de an nou, cel mai cenușiu guvern din istoria României. Nu știu dacă numai atîta poate da cel mai puternic partid politic al momentului, dar cert este că ciocoiului penal de Teleorman nu-i trebuia mai mult pentru a-și ambala democratic îndelung pregătita dictatură personală. Pînă la urmă, așa electorat, așa partid, așa guvernanți! Derizoriul se consolidează ca vocație națională, la paritate cu hoția (în care, după ce i-am întrecut pe alții, părem hotărîți să ne întrecem și pe noi înșine). Urmează cel puțin patru ani în care Europa va avea oportunitatea ideală de a realiza ce înseamnă să te întinzi mai mult decît ți-e plapuma... 

În ce privește cabinetul Grindeanu (ca să nu-i zicem încă Dragnea), chiar nu-i prea mult de comentat, căci nu poți face cine știe ce considerații asupra neantului (și cu atît mai abitir asupra „neantului valah”, devenit treptat paradigmă destinală, prin eforturile concertate – generație după generație – ale stîngii de toate nuanțele). Mai rămîne, desigur, mila lui Dumnezeu – mare și insondabilă. Dacă nu s-a săturat de noi, o să-i arătăm și Lui cît de greu poate fi să-ți rabzi pînă la capăt propria creație. 

Desigur, cei mai vinovați de sinistrul situației sîntem eu și ceilalți ca mine, care nu ne-am dus la vot, blocînd șansa istorică a unui neant liberal sau USR-ist. Singura etern nevinovată este democrația noastră mai mult sau mai puțin originală, triumfătoare la sate și orașe. Ce poate fi mai frumos decît să mori de gît cu ea, în beatitudinea mioritică a plaiurilor cu trandafiri („noi sîntem români”), unde nu știi niciodată cînd și dincotro ar putea sări vreo oaie năzdrăvană, pe la spartul istoriei? Sor-co-va, ve-se-la... Dăm cu sîc din I-sar-lîk... La anul și la mulți ani! 

Răzvan CODRESCU