INTERMEZZO LIRIC: TRIADĂ DESUETĂ

SUMARUL BLOGULUI 
INDICE DE NUME 

  
SONETUL TAINICEI NĂLUCI 

E visul meu nevindecat de tine 
și nu știu cît mă mîngîi sau mă dori, 
dar simt cum tai cu pașii tăi ușori 
de-a lungul meu cărări de vrajă pline. 

Se duce umbra ta și iarăși vine, 
o iei în sus și iarăși te pogori, 
și te petrec cu ochi iscoditori, 
ca pe-o făgadă-a dragostei divine. 

M-auzi? Mă vezi? Măcar un dram îți pasă? 
Ne-om fi cîndva mai mult decît năluci? 
O taină ești, amarnic de frumoasă, 
care-n ispită iar și iar mă duci, 
dar în aievea să te simți acasă 
mă tem că nu ți-e dat să mai apuci... 


GLOSĂ ICONOSTATICĂ 

Nu e gură să te spună,  
orișicît te-ai vrea cuvînt, 
nu-i tîrziu să te apună, 
nici în cer, nici pe pămînt.
  
Taină ești înfiorată 
pe-a tăcerii mele strună 
și pe nume niciodată 
nu e gură să te spună. 

Te mlădii, icoană mută,  
peste toate cîte sînt
și doar văzul te sărută, 
orișicît te-ai vrea cuvînt. 

Nici în cer, nici pe pămînt 
nu-i tîrziu să te apună, 
orișicît te-ai vrea cuvînt, 
nu e gură să te spună. 

Strălumină negrăită, 
unde cerul tot se-adună, 
nu-i genune să te-nghită, 
nu-i tîrziu să te apună. 

Izvodești iubirea pură, 
întreită-n licăr sfînt, 
și nimic nu ți-e măsură, 
nici în cer, nici pe pămînt.
  
Orișicît te-ai vrea cuvînt, 
nu e gură să te spună, 
nici în cer, nici pe pămînt 
nu-i tîrziu să te apună. 


RONDELUL MILELOR DE SUS 

De mila ta atîrnă-n lume toate,  
oricît ți-am fi potrivnici sau uituci, 
și porți de două mii ani în spate 
nu una, ci-o puzderie de cruci.
  
A ta, a mea, a lui, a-ntregii gloate, 
ce-abia mai știe că, pe cît le duci, 
de mila ta atîrnă-n lume toate,  
oricît ți-am fi potrivnici sau uituci.
  
Păcat nu ai, dar ispășești păcate 
și drept să fii abia de mai apuci, 
căci vai de noi de-ar fi după dreptate! 
Că sîntem vrednici, Doamne, sau năuci, 
de mila ta atîrnă-n lume toate. 

Răzvan CODRESCU