Autorul articolului
CUM SE REPETĂ ISTORIA
Într-un film SF de dată recentă, o
grupare criminală dezvoltă o tehnologie prin care oamenilor le este anulat
instinctul de conservare, iar aceștia se sinucid. Orice asemănare cu realitatea
nu e chiar întîmplătoare. Doar că în locul microcipurilor se folosesc idei și
că nu sînt lichidate persoane particulare, ci societăți întregi. Căci corpul
social rezistă tot în virtutea unui instinct de apărare, precum omul. Cînd își
pierde acest resort lăuntric, dispare. Iar o societate, ca și un om, poate fi
adusă pe pragul de a-și abandona instinctul de supraviețuire. În acest scop, se
duce de mult un alt fel de război. Atacurile au încărcătură ideologică și se
desfășoară pe mai multe fronturi: cultural, economic și legislativ. Ținta lor
este „lumea veche”, întemeiată pe civilizația greco-romană, spiritualitatea
creștină și principiile capitalismului. Pentru a face loc „minunatei lumi noi”
(apud Huxley), adică unei sclavii globale, în beneficiul unei clase
privilegiate restrînse sau unui dictator. Procesul poartă numele de „progres”.
În apărarea „lumii vechi” stau
identitatea, familia, comunitatea națională, drepturile naturale (la viaţă, la
proprietate, la libertate), tradiția, credința în Dumnezeu… Într-un cuvînt, firescul. Toate acestea, dimpreună cu
vocația moderației și propensiunea către ordine și ierarhie, fac parte din
stilul de viață conservator.
Forțele „progresiste” au cucerit
foarte mult teren în ultimii șaptezeci de ani. Adevărați învingători ai celui
de-al doilea război mondial, au vrut să ia totul. Fapt care a activat
anticorpii sociali. Așa încît am ajuns într-un punct din care istoria pare a se
repeta.
În anii ‘20 ai secolului trecut,
ofensiva marxismului și a liberalismului, precum și rateurile democrației, incapabile
să gestioneze un complex de crize (economică, politică și socială) au declanșat
în Germania o „revoluție conservatoare” (expresie popularizată de Hugo von
Hofmannsthal), care s-a extins pe tot bătrînul continent. O revoluție care, pe
scurt, își propunea restabilirea armoniei dintre om, natură și Dumnezeu. Altfel
spus, o întoarcere (după sensul etimologic al cuvîntului revoluție)* la omul tradițional, ca singură cale
de salvare a umanității. Confruntarea cu revoluția marxistă a dus la
ordinea mondială pe care o cunoaștem.
Astăzi, un diplomat de talia lui
Teodor Baconschi, fost ambasador în cîteva capitale mari și fost ministru de
Externe al României, crede că a început o nouă revoluție conservatoare, o dată
cu alegerea lui Donald Trump președinte al SUA. Tocmai în SUA, pentru că acolo
neomarxismul (sau marxismul cultural), cu al său vîrf de lance, „corectitudinea
politică”, a atins nivelul de alertă.
Opinia d-lui Baconschi, împărtășită,
de altfel, de mulți alții, este susținută de realitatea că orice imperiu, cum
este și SUA, are o extraordinară forță modelatoare asupra lumii. În plus, SUA
conservatoare au deja parteneri ideologici în Europa, unde conservatorismul se
află sau promite să acceadă la putere în mai multe state.
România este defazată și în această
privință. Clasa noastră politică a rămas, în cea mai mare parte, „progresistă”,
din mimetism, nu neapărat din convingere. Sînt însă semne că a simțit noua
tendință. Principalele partide parlamentare au adoptat discursul naționalist.
Conservatorismul și naționalismul nu sînt totuna, deși primul îl poate include
pe al doilea și cel de-al doilea poate adopta caracterul primului. Dar
politicienii noștri nu sînt interesați de subtilități doctrinare, ci de voturi.
Totuși, ascensiunea conservatorilor la putere în Europa și SUA nu e datorată
unei mode, unui capriciu al electoratului sau unei manipulări abile, ci unei
reacții de apărare a popoarelor. Cei care nu vor înțelege cauzele profunde ale
acestui reflex de apărare vor suferi consecințele. Să sperăm că între acestea
nu va fi și un nou război mondial, cu principalul cîmp de bătaie în Europa.
* E adevărat că marxiștii au făcut mai
popular înțelesul pentru revoluție de schimbare radicală, prin forță și sînge,
a unui regim. Însă lupta cu marxiștii este întîi de toate o luptă pe termeni.
Manipularea limbajului este unul dintre instrumentele lor favorite în ceea ce
se cheamă „corectitudinea politică” (această expresie fiind ea însăși
manipulatorie). Și ce avem de făcut în primul rînd este să redăm cuvintelor
înțelesul lor real.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu