1,7% din
britanicii de peste 16 ani se identifică pe ei înșiși ca fiind homosexuali, lesbiene ori bisexuali. Datele
aceastea au fost publicate săptămîna trecută de Biroul Naţional de Statistică
al Marii Britanii (Office of National Statistics) şi sînt rezultatul unui vast sondaj
din 2015 (detalii aici). Practic, 1 din
60 de britanici adulţi se identifică pe sine ca homosexual. Spunem „se identifică” pentru că oamenii nu se nasc homosexuali, ci adoptă
homosexualitatea ca stil de viaţă pe parcursul existenței, sub influenţa
unor diverşi factori de mediu. Despre aceasta am scris deja de mai multe ori anul acesta. O
dovadă în plus este chiar acest sondaj britanic, conform căruia dacă 3,3% din tinerii britanici între
16 şi 24 de ani se identifică pe ei înșiși ca fiind homosexuali, doar 0,5% din britanicii de
peste 65 de ani se identifica astfel. Tot așa, incidența homosexualităţii la persoanele care aparţin rasei
albe britanice este de 1,7%, pe cînd la asiatici e de doar 0,8%. Este, deci,
ilogic să afirmi că homosexualitatea este o trăsătură imuabilă a fiinţei umane.
Dacă ar fi aşa, incidența homosexualităţii ar rămîne constantă de la naştere
la moarte şi aceeași la toate categoriile rasiale. Aceste date dovedesc – ştiinţific – că
homosexualitatea este o maladie, o modă tranzitorie a tinereţii.
La scara
întregii populaţii britanice de 65 de milioane de persoane, cei 1,7% de
britanici homosexuali reprezintă 1,1 milioane de persoane. Premierul britanic David
Cameron a legalizat căsătoriile homosexuale în Marea Britanie acum cîţiva ani
pentru a împlini doleanţele frivole ale foarte puținilor din cei
1,1 milioane de homosexuali care se „căsătoresc” ori vor să se „căsătorească”. Aşa cum am arătat nu demult, numărul homosexualilor britanici care se „căsătoresc” e mic şi, în
loc să crească, scade. Motivul este că stilul de viaţa homosexual nu-i compatibil cu
instituţia căsătoriei. David Cameron spunea că legalizarea căsătoriilor
homosexuale a fost una dintre marile lui realizări ca premier. Noi nu vedem
nimic lăudabil în aceasta. Dimpotrivă.
Iată, însă, că
moda trecătoare, dar zgomotoasă a căsătoriilor homosexuale bate acum și la uşa României.
Pe 27 octombrie, Curtea Constituţională se va pronunţa în cazul
recunoaşterii sau nu în România a căsătoriilor homosexuale încheiate în
străinătate. Cuplul care cere recunoaşterea lor, bine cunoscut tuturor din presă, e format
dintr-un cetăţean român şi unul american, „căsătoria” lor fiind încheiată în străinătate. Cei doi vor să
facă istorie în România devenind primul cuplu homosexual „căsătorit” şi reconoscut
oficial în ţara noastră. Cetăţeanul român cu pricina a fost vreme de cîţiva
ani angajatul la Bruxelles al europarlamentarei Monica Macovei, ea însăşi un vîrf
de lance în promovarea homosexualităţii şi a căsătoriilor homosexuale în România.
Treaba e serioasă.
Pentru că dacă Curtea Constituţională recunoaşte căsătoriile homosexuale
străine în România, implicaţiile vor fi imense şi, practic, va rezulta de aici legalizarea,
în mod indirect, a căsătoriilor homosexuale în România. Pe moment, Codul Civil
interzice căsătoriile homosexuale, cît şi recunoaşterea în România a celor făcute în
străinătate, şi defineşte căsătoria ca fiind uniunea între un bărbat
şi o femeie. E evident că recunoaşterea în România a căsătoriilor homosexuale
străine va intra în conflict cu celelalte două prevederi din Codul Civil.
Efectiv, aceasta ar putea însemna că în România căsătoriile homosexuale vor fi
permise, iar căsătoria nu va mai fi limitată doar la relaţia de soţ-soţie.
Încercăm din
nou astăzi, cu puțin înainte de luarea deciziei Curţii Constituţionale, să-i convingem pe
cei răspunzători că nu există motive întemeiate pentru recunoaşterea ori legalizarea
căsătoriilor homosexuale. Dimpotrivă, desfiinţarea ori reducerea la un rang
inferior sau irelevant a căsătoriei tradiţionale ar fi un act iraţional şi
iresponsabil. Şi asta o spun nu doar persoanele heterosexuale raţionale, care cred în căsătoria naturală bărbat-femeie, ci şi tot mai
mulţi homosexuali.
Publicăm aici în traducere românească eseul unui homosexual
australian, Doug Mainwaring. Pînă acum cîţiva ani, Mainwaring se
afla în primele linii de asalt împotriva societăţii civile şi pentru drepturile
homosexualilor, inclusiv dreptul lor la căsătorie. Între timp, Mainwaring a
devenit creştin, şi-a îndreptat viaţa, iar de atunci a devenit una dintre cele mai
puternice voci din lume împotriva căsătoriilor homosexuale şi a agendei
homosexualilor.
În ultimele
luni, Mainwaring a scris tot mai frecvent şi insistent împotriva căsătoriilor
homosexuale ca parte din campania creştinilor australieni împotriva legalizării
căsătoriilor homosexuale în Australia. Pe 19 septembrie Mainwaring a publicat, în publicaţia
americană online Public Discourse, articolul intitulat Same-Sex
Marriage v. The Real Thing: A Gay Man's View of the Big Picture („Căsătoria între
persoane de acelaşi sex v. realul: o privire de ansamblu a unui bărbat homosexual”). În engleză,
articolul poate fi citit aici.
Articolul fost abreviat şi tradus pentru cititorii noştri de Cezarina Ghioc,
voluntar AFR (Timişoara). Îi mulţumim. (AFR)
Căsătoria homosexuală
împotriva căsătoriei tradiţionale:
viziunea lui Doug Mainwaring
Sîntem angajați într-o luptă spirituală de mari
proporţii. Pînă acum, m-am folosit doar de argumente seculare care implică
logica, rațiunea și experiența pentru a aborda problema căsătoriei între
persoane de același sex. Aşa a fost la început, pînă cînd am ajuns să mă gîndesc
la această problemă. Dar, o dată ce am început să mă gîndesc, să raționez și
să-mi examinez viața, un lucru extraordinar s-a produs: nu m-am putut opri.
Motivul m-a determinat să percep legea naturală, a firii, să încep să resping
modul în care gîndeam şi acţionăm mai înainte de acest moment. Percepţia
intuitiv profundă, mai apoi, m-a dus la recunoaşterea lui Dumnezeu. Eu sînt
acum un creștin, și chiar dacă eu sînt încă atras de persoane de același sex
(cu mine) – sau, mai probabil, pentru că eu am
atras persoane de acelaşi sex – mă minunez de semnificația extraordinară a
căsătoriei în planul etern al lui Dumnezeu.
Căsătoria tradiţională este sub asediu, deoarece se
află în centrul Mesajului Evangheliei. Nu sînt nici un filosof, nici un
teolog, și nici nu sînt licenţiat, dar încerc să fiu un observator informat și
un rațional colaborator, pe cît de bine pot. Ca un fost apărător al revoluţiei
sexuale, şi ca bărbat homosexual, care cîndva am promovat căsătoria între
persoane de același sex, iată ce am concluzionat: Nu contează ce ai citit sau
auzit, esenţa luptei pentru redefinirea căsătoriei și a teoriei genului, în
cultură, nu s-a constituit în instanțele noastre, legislaţie, urne de vot sau mass-media. Acest lucru nu este o probă
de forţă între partidele politice, între stînga și dreapta, conservatori şi liberali. De asemenea,
acest lucru nu este o luptă homosexuali vs. heterosexuali. Acesta este un război al unui
regat împotriva altuia. În esenţă, acesta este un război spiritual.
Acceptarea acestui lucru ca o luptă spirituală va determina implicaţii
profund personale. Trebuie să ne examinăm fiecare și să ne preocupăm de propria
noastră pasivitate spirituală și culpabilitate atunci cînd îmbrățișam la întîmplare
căile lumii. Fiecare dintre noi poartă o responsabilitate. Această luptă
depinde de un singur lucru: crearea unei culturi vibrante despre adevărata
căsătorie, care să se bazeze pe participarea a milioane de persoane care
apreciază şi îşi asumă adevărul spiritual despre căsătorie. Acești oameni
trebuie să se angajeze nu numai în ce priveşte aspectele structurale,
tradiționale ale căsătoriei, dar şi în ceea ce este vital important – componenta spirituală.
Viitorul nostru se sprijină
pe umerii noştri – ai mei şi ai tăi
Mulţi îi mustră acum pe aceia
dintre noi care se opun noțiunii de căsătorie între persoanele de același sex, spunîndu-ne: „Lupta în privința
căsătoriei a fost decisă. Treci mai departe!”. Și pentru moment, ca o realitate politică, acest
lucru poate fi adevărat. Cu toate acestea, există o realitate de departe mult
mai importantă şi mai amplă, care trebuie să fie recunoscută: realitatea spirituală. În timp ce
bătălia politică poate fi pentru o scurtă perioadă de timp, bătălia
spirituală este doar la început.
Trecerea rapidă de la a solicita drepturi egale
indivizilor la a solicita drepturi egale persoanelor căsătorite cu persoane de
acelaşi sex nu s-a produs la prea mult timp de cînd activiștii LGBT ca mine luptau pentru „drepturi egale”. Noi doar am
dorit ca aceleaşi beneficii care sînt oferite cuplurilor căsătorite
(tradiţional) să fie disponibile și pentru noi. Dar apoi, dintr-o dată, cu ceea ce părea viteza
fulgerului,viziunea s-a schimbat. Lupta nu mai era pentru drepturi și
beneficii, bătălia era pentru un cuvînt din opt litere, foarte familiar: marriage, „căsătoria”.
Există, însă, un element surprinzător în toate
acestea – atitudinea
tiranică. Bărbații și
femeile care îndrăznesc să-şi exprime rezervele cu privire la noțiunea de
căsătorie între persoane de același sex sînt pedepsiți imediat şi au parte de
oprobriul public.
Zilnic, micii întreprinzători stradali – florari, brutari, fotografi și proprietari
de pensiuni – sînt forțați să renunțe la ideile lor, la raţiunile lor și la
conştiinţa lor, în scopul de a se conforma noii „super-definiții” a căsătoriei.
De unde această atitudine despotică, această furie puternică, această voință
feroce, nepămînteană, pentru a pune în aplicare o astfel de idee? De ce ideea de legiferare
a căsătoriei între persoane de același sex a apărut în naţiunea noastră [Australia]
– şi, de fapt, în
întreaga lume – atît de brusc? Doar acum cîțiva ani, era o idee ridicolă şi absurdă. De ce este această nouă
traiectorie constrînge şi împinge întreaga planetă într-un ritm atît de frenetic?
Esenţa problemei
Ceea ce vedem acum se
întîmplă deoarece creştinii
au permis propriilor minți să devină opace, întunecate și depravate. S-a ajuns ca acest
lucru să se întîmple nu din maliţiozitate față de Dumnezeu sau cu rele
intenţii, ci pentru că o mentalitate pasivă a condus la o viață fără sens şi
fără valoare, la rătăcire, și de multe ori am fost martori confuzi și
neputincioşi la cuvîntul Evangheliei și la viața în Hristos. Pur și simplu,
Lumea (păcatul) a reuşit să ne convertească la căile ei (păcătoase), iar noi am
eşuat în încercarea de convertire a lumii (păcătoase) la Mesajul magnific
al Evangheliei.
Respectarea drepturilor constituționale și a
demnității umane a celor care sînt atraşi de persoanele de același sex este o chestiune de decență
umană de bază.
Da, dar căsătoria între persoane de același sex este ceva
complet diferit. Ca un bărbat homosexual, permiteți-mi să fac ceea ce este,
probabil, o declarație uimitoare: căsătoria între persoane de acelaşi sex
este o mare izbîndă pentru diavol, mult mai mare decît actele homosexuale
individuale sau relațiile care au fost sau ar putea fi vreodată. Căsătoria între persoane de
același sex își bate joc de relația lui Hristos cu Mireasa Sa, Biserica.
Aceasta este de fapt sursa furiei aruncate peste cei care vorbesc
împotriva căsătoriei între persoane de același sex.
Sigur, doar foarte puțini sînt devotaţi cu adevărat
în încercarea de a fonda o căsătorie între persoane de același sex. Marea
majoritate a suporterilor sînt extrem de pasivi. Cei mai mulți oameni s-ar da
complet la o parte sau, fie prin tăcere, fie printr-o greșită empatie, acordă un sprijin slab pentru ceva ce, adînc, în interiorul lor, ei știu că nu este corect.
Dar Satana este mulțumit de cooperarea noastră, fie
că este intenționată sau pasivă. El a cerut bărbaților și femeilor să
îmbrățișeze o minciună, înşelîndu-i şi făcîndu-i să creadă că sînt pe o cale
corectă pentru a apăra „partea dreaptă a istoriei”. Este imposibil să se înțeleagă semnificația acestei
lupte cu excepția cazului în care este privită dintr-o perspectivă cerească, nu
pămîntească ori lumească.
Căsătoria reprezintă pentru omenire un preambul al
Cerului/Raiului, un plan al eternităţii care ne așteaptă pe toți cei care
aparținem lui Iisus Hristos.
Complementaritatea nu a fost niciodată un accesoriu în planul etern al lui
Dumnezeu. Este esenţială, dezvăluind intențiile Inimii lui Dumnezeu. De fapt,
existența ei ne informează despre iubirea conjugală a lui Dumnezeu pentru poporul său. Eliminînd cuvîntul „complementaritate” din vocabularul
culturii noastre și din mentalul nostru, este aproape imposibil de a percepe pe deplin scopul lui
Dumnezeu. Pasivitatea este capitulare. Cu siguranță, nu aceasta au
intenționat cei mai mulţi dintre bărbaţii gay sau lesbienele care
s-au căsătorit, să-L batjocorească pe Hristos și Biserica Sa. Ei sînt pur și simplu
participanți pasivi într-un plan amplu, pe care însă nu-l percep. Cei care s-au
autoidentificat ca fiind gay și
lesbiene sînt pur și simplu ființe umane care au căzut în păcat – ca şi noi
toți – urmărind ceea
ce ei cred a fi cheia pentru propria lor fericire, fără să înțeleagă ce
minciună întunecată este dedesubt.
Ultimele cîteva decenii demonstrează tacticile lui
Satan: divorțul rapid, concubinajul, sexul premarital, sexul în afara
căsătoriei, sexul de agrement, homosexualitatea, bisexualitatea, poligamia,
poliandria, disforia de gen, graviditatea în afara căsătoriei, contracepția, avortul, pornografia și multe
altele. Toate aceste mijloace non-conjugale duc la eviscerarea căsătoriei
complementare (între persoane de sex opus), conducînd la căsătoria non-complementară
(între persoane de acelaşi sex) .
Vă rugăm să reflectaţi la cuvintele Cardinalului
Jorge Bergoglio, înainte de a deveni Papa Francisc, în ceea ce privește promovarea
căsătoriei între persoane de același sex în societate : „Să nu fim naivi, nu vorbim despre o luptă politică
simplă; este o pretenție distructivă împotriva planului lui Dumnezeu. Vorbim
despre... o uneltire a «tatălui minciunii», care caută să creeze confuzie și să-i înșele pe
copiii lui Dumnezeu... La aceasta sîntem acum martori. Fiecare familie, fiecare
căsătorie, fiecare părinte şi fiecare copil are o miză în această luptă, o
luptă în care trebuie să ne asumăm acum responsabilitatea şi să nu renunţăm”.
Căsătoria tradiţională este un dar inestimabil de la
Dumnezeu, exprimat și experimentat în și prin complementaritate, adică persoane
de sex diferit. Căsătoria este un stindard luminos, care ne ghidează nu
numai în această lume, ci ne pregătește şi ne deschide solemn calea spre marea sărbătoare a Nunţii Eterne.
ALIANȚA FAMILIILOR DIN ROMÂNIA
Str. Zmeica nr. 12, sector 4,
București
Tel. 0741.103.025 Fax 0318.153.082
office@alianta-familiilor.ro
Mie mi se pare că se face o confuzie între două instituții paralele: căsătoria religioasă și cea civilă. Prima are rol spiritual și se supune valorilor milenare ale creștinismului, pe care nimeni nu și-a propus și nu le poate modifica prin lege - nici măcar prigoana ateisto-stalinistă din URSS n-a încercat să modifice valorile creștine, ci să le interzică. Aceste valori sunt asumate și acceptate LIBER de către toți creștinii. Căsătoria religioasă nu are nicio valoare în fața legii omenești. Căsătoria civilă are rol strict administrativ și nu are nicio valoare în fața lui Dumnezeu. Ea funcționează în zona asistenței sociale, a reglementării regimului proprietății etc. și este aplicabilă TUTUROR cetățenilor țării, indiferent de convingerile lor religioase. Parcă nu ni se pare în regulă când auzim de câte o țară în care valorile islamului sunt obligatorii pentru toți cetățenii, nu? De ce ar fi în regulă ca valorile creștine referitoare la căsătorie să fie obligatorii și pentru cei care nu sunt creștini?
RăspundețiȘtergereHomosexualitatea nu e o aberatie doar pentru crestinism, ci pentru toate religiile, iar nocivitatea ei nu este doar de natura moral-spirituala, ci si de natura bio-sociala. REligioasa sau civila, casatoria traditionala este in slujba firii, pe cand homosexualitatea este impotriva ei. Despre asta e vorba, nu despre piruetele noastre ideologice.
RăspundețiȘtergereTot pe vechiul Moromete
RăspundețiȘtergere(chiar de nu-i bisericos)
îl iubim mai pe-ndelete
și-l citim mai cu folos.
Nu sunt homosexual și nu sunt suporter al asociațiilor seculariste. Mi se pare inept și incorect, de exemplu, statutul actual al orei de religie din școli: ar trebui să fie obligatorie ca oricare altă disciplină școlară, pentru că educația religioasă este parte a culturii generale, iar copilul ajuns la maturitate trebuie să poată alege în cunoștință de cauză după ce sistem de valori va trăi. În cazul campaniei pentru modificarea Constituției în sensul definirii creștine a căsătoriei, cred că Biserica Ortodoxă a procedat necreștin, incorect, ipocrit, iresponsabil și interesat. Detaliez: necreștin pentru că încearcă să impună prin lege o valoare creștină și celor care au alte convingeri - parcă asta era specialitatea islamului sau a catolicismului, nu a ortodoxiei; incorect pentru că nici Biserica nu trebuie să modifice Constituția, așa cum nici statul sau cetățenii nu au ce căuta să modifice Scriptura; ipocrit pentru că o face în numele apărării familiei creștine - niciun creștin nu va fi interesat să beneficieze de acceptarea căsătoriei unisex - chiar autorul articolului este un foarte bun exemplu (este și rămâne homosexual, dar pentru că este creștin își asumă lupta cu păcatul). Nu văd aceeași vigoare din partea B.O.R. în combaterea violenței domestice, a alcoolismului, a dezbinării familiilor prin plecarea la muncă prin străinătate a părinților... Adulterul nu afectează cumva infinit mai multe familii? Cred, de asemenea, că este un gest iresponsabil pentru că răscolește homofobia latentă și poate provoca atitudini agresive din partea unor creștini cu un grad mai redus de discernământ; cred că este un gest interesat pentru că Biserica Ortodoxă s-a implicat oficial în această campanie în momentul în care seculariștii agitau ideea impozitării veniturilor Bisericii - e doar un gest politic cu implicații financiare.
RăspundețiȘtergereNu mi-am permis să-mi expun aici opiniile pentru a deranja, pentru a căuta adepți sau pentru a căpăta atenție; am făcut-o pentru că sunt un om care încearcă să-și folosească bruma de rațiune cu care a fost înzestrat și care speră că aici poate afla argumente din partea unor interlocutori care gândesc altfel și care îmi sunt superiori cultural.
Nu cred că este o discuție despre homosexualitate, ci una despre ce înseamnă "al Cezarului" în lumea de astăzi.
P.S. Moromete e doar unul,
Alții pot simți ca el,
Însă asta e valabil
Chiar și pentru Păstorel.
@ last_moromete
RăspundețiȘtergereCred că vi s-a răspuns deja - cuviincios și la obiect. Eu unul n-am să vă spun altceva decît I. P.; dacă nu înțelegeți (sau refuzați să acceptați) punctul nostru de vedere, nu văd de ce am prelungi, steril, o discuție oțioasă. Faptul de a nu fi de acord nu este nicidecum vreo jignire reciprocă.