INDICE DE NUME
5 august:
SFÎNTUL CUVIOS IOAN IACOB
DE LA NEAMȚ (HOZEVITUL)
DE LA NEAMȚ (HOZEVITUL)
Acest mare ostenitor din secolul 20, ale cărui moaşte binemirositoare au fost aflate, 20 de ani după moartea lui, chiar în peştera unde se nevoise, a văzut lumina zilei pe malurile Prutului, în părţile Botoşanilor, la 23 iulie 1913, primind la naştere numele de Ilie. Rămas orfan de timpuriu, a fost crescut în dreapta credinţă de bunica dinspre tată, apoi de un unchi, iar după ce şi-a luat bacalaureatul la Cernăuţi, s-a călugărit la Mănăstirea Neamţului, sub numele de Ioan. În 1936 a luat drumul Ţării Sfinte, unde a intrat la Mănăstirea Sfîntul Sava şi mai tîrziu a ajuns stareţ al schitului de la Iordan cu hramul Sfîntul Ioan Botezătorul. În 1952 s-a sihăstrit într-o peşteră din Hozeva, iar Domnul l-a chemat la El la numai 47 de ani (5 august 1960). A avut darul scrisului (poezii şi însemnări duhovniceşti), iar sfintele lui moaşte, aşezate în paraclisul Mănăstirii Sfîntul Gheorghe Hozevitul, sînt făcătoare de minuni. Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rîndul sfinţilor în vara lui 1992, iar Patriarhia Ierusalimului a găsit de cuviință să-l canonizeze separat, în 2016. (R. C.)
Mai puteți citi pe acest blog:
În anul 2012, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Sf. Iacob Hozevitul a devenit patronul spiritual al Bibliotecii Naţionale a României.
RăspundețiȘtergereCitez din comunicatul de azi al Bibliotecii Naționale: ”Ascet şi cărturar, deopotrivă traducător a numeroase pagini din Sfinţii Părinţi, cu învăţături pentru călugări şi pelerini, autor de versuri duhovniceşti scrise cu pătrundere, ostenitor şi slujitor al celor bolnavi şi al pelerinilor români aflători în Ţara Sfântă, Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ este un model de jertfă şi sfinţenie al secolului XX. Prin înţelepciunea sa, exprimată în versuri simple, ascetul ascuns lumii într-o peşteră din pustia Iordanului a dăruit tuturor „hrană duhovnicească”.
Biblioteca Naţională a României a organizat astăzi, în colaborare cu Arhiepiscopia Bucureştilor, un Te Deum închinat ocrotitorului său spiritual.
Recanonizarea de catre Patriarhia Ierusalimului este o sfidare la adresa Patriarhiei Romane. Era de ajuns o confirmare a canonizarii din Romania, nu o recanonizare, de parca cea dintai nu ar fi valabila. Dar noi inghitim totul fara reactie, ca niste complexati ai Ortodoxiei, ba ne mai si bucuram! Patriarhul Daniel a stiut sa se dea rotund in Creta, la parodia de Sinod, dar se vede ca de onoarea Bisericii noastre in lume nu-i pasa si nu i-a pasat niciodata.
RăspundețiȘtergere@ Anonim 12:12
RăspundețiȘtergerePatriarhul Daniel nu a vrut sa mai faca valuri, ca sa nu aiba probleme cu Asezamantul de la Ierihon, care e o mare vaca de muls. Interesul poarta fesul, domnul meu, nu adevarul sau onoarea! Unde ai mai vazut dumneata onoare la romani in secolul XXI? Onoarea nu se mai poarta cam de la Antonescu incoace: e fascista, bre!
Va rog sa ma scuzati ca intervin .Dar , pt. ca in ultima vreme se fac tot felul de speculatii despre ,uriciunea pustiirii, ( total arbitrare ) cred ca e bine sa fie repetate cuvintele avizate ale Sfintului :
RăspundețiȘtergere„Vânturi rele, pierzătoare/Ameninţă azi mereu/Pe noroadele smerite/Care cred în Dumnezeu/Bate „Crivăţul“ năprasnic/De la Nordul Comunist/Răspândind în toată lumea/„Dogmele“ lui Anticrist/Din Apus „Austrul“ suflă/Aducând cu el „Progres“/Care naşte necredinţă/Şi împrăştie eres/De la Miazăzi mai tare/„Băltăreţul“ s-a pornit/Şi, lovindu-se de „Crivăţ“/Pe cei negri i-a-nroşit/Iar la Răsărit de soare/„Valul galben al lui Gog“/Spumegă şi se frământă/Cu „vlăstarii lui Magog“/Ucenicii stricăciunii/Forfotesc îngrozitor/Căutând să otrăvească/Pe sărmanul muritor/Grabnic uneltesc perzarea/Cei cu duhul „răzvrătit“/Şi precum se vede lumea/Nu-i departe de sfârşit/Urâciunea pustiirii/Şi-a găsit învăţăcei/Care dăscălesc pe oameni/Ca să meargă după ei.“
Sf. Ioan Iacob Hozevitul .
@ RomeoB (nepostat)
RăspundețiȘtergereSperam să fi scăpat de psihoza codului de bare...