INDICE DE NUME
12 aprilie:
SFÎNTUL MUCENIC
SFÎNTUL MUCENIC
SAVA DE LA
BUZĂU (GOTUL)
Mare apărător și, în cele din urmă, mucenic al dreptei credințe, Sfîntul
Sava era got de neam (unii pretind că get) și a trăit în secolul 4, cînd goții
au fost așezați vremelnic prin părțile noastre (aici traducîndu-se și vestita
Biblie a lui Wulfila). Într-o celebră scrisoare a Bisericii Goției către cea a
Capadochiei aflăm cele mai frumoase amănunte despre viața și mucenicia acestui
bărbat duhovnicesc de mare laudă, care toată viața a înfruntat păgînătatea în
numele lui Hristos. Iar cununa muceniciei a primit-o la numai 38 de ani (în
372, pe 12 aprilie, în a cincea zi după Paști), cînd Atarid, crudul prigonitor
de neam germanic al creștinilor, a dat poruncă să fie chinuit în fel și chip,
apoi înecat în rîul Musia (Buzău), legat de un trunchi de copac. Se zice că
ucigașii săi i-au scos trupul din apă și l-au lăsat neîngropat, dar nici
fiarele sălbatice, nici păsările de pradă nu s-au atins de el, ci, ajungînd în
mîinile fraților cucernici, moaștele i-au fost strămutate în părțile grecești,
bucurîndu-se de multă cinstire. (R. C.)
Mai
puteți citi pe acest blog:
10 ianuarie: Sfîntul Cuvios Antipa de la Calapodești
13 ianuarie: Sfinții Mucenici Ermil și Stratonic
25 ianuarie: Sfîntul Ierarh Bretanion, Episcopul Tomisului
28 (în anii bisecți: 29) februarie: Sfinții Cuvioși Ioan Casian Romanul și Gherman din Dobrogea
7 martie: Sfîntul Sfinți Mucenic Efrem, Episcopul Tomisului
26 martie: Sfîntul Mucenic Montanus preotul și soția sa Maxima
6 aprilie: Sfîntul Sfințit Mucenic Irineu, Episcop de Sirmium
11 aprilie: Sfîntul Ierarh Calinic de la Cernica
10 ianuarie: Sfîntul Cuvios Antipa de la Calapodești
13 ianuarie: Sfinții Mucenici Ermil și Stratonic
25 ianuarie: Sfîntul Ierarh Bretanion, Episcopul Tomisului
28 (în anii bisecți: 29) februarie: Sfinții Cuvioși Ioan Casian Romanul și Gherman din Dobrogea
7 martie: Sfîntul Sfinți Mucenic Efrem, Episcopul Tomisului
26 martie: Sfîntul Mucenic Montanus preotul și soția sa Maxima
6 aprilie: Sfîntul Sfințit Mucenic Irineu, Episcop de Sirmium
11 aprilie: Sfîntul Ierarh Calinic de la Cernica
„goții au fost așezați vremelnic prin părțile noastre”
RăspundețiȘtergere-------------------------------
Observatii contra ipotezei despre „asezarea vremelnica”:
Philostorgius care în „Istoria Eclesiastica”, atunci când vorbeşte desre Ulfila îl numeşte „unul dintre sciţii de dincolo de Istru (pecare cei vechi îi numeau daci iar cei noi îi numesc goţi)”.
Paulus Orosius care în Historia adversus paganos vorbind despre cursul Dunării, numită de el Hister, spune că “la răsărit se găseşte Alania, la mijloc e Dacia unde este şi Goţia”
Iordanes, ... se încăpăţânează să confunde Dacia cu Goţia pomenind între oamenii de seama pe care i-a avut Goţia pe Decebal, pe Deceneu. „Confuzia” lui Iordanes merge până acolo încât renunţă la „patria natală” a goţilor din Scandinavia sau Mozavia şi spune: „Această Gotia, pe care strămoşii noştri au numit-o Dacia”! „Aceasta Gotia” era în nordul Dunării.
Strabon ... ne spune clar şi concis: ”Goţii, o ramură din marele trunchi al tracilor, locuind un spaţiu întins… reprezentau o mare forţă politică şi militară, ce a fost temută în permanenţă de Imperiul Roman”.
Ori în vremea lui Strabon singura putere militară şi politică capabilă să facă faţă Romei şi să se amestece întreburile Imperiului Roman a fost Dacia condusă de Burebista!
Procopius din Cezareea, ... spune despre goţi, alani şi gepizi că:
„unii îi consideră neamuri getice. Toţi aceştia se deosebesc între ei prin nume… dar încolo sunt în toate la fel. Căci toţi sunt albi la trup şi cu părul blond, înalţi la statură şi frumoşi la chip şi folosesc aceleaşi legi.
Toţi sunt de credinţa lui Arius (creştini arieni. n.n) şi au o singură limbă numită gotica.
Eu cred că la obârşie se trag cu toţii dintr-un singur neam şi s-au deosebit după numele conducătorilor lor.
Acest neam locuia în vechime dincolo de fluviul Istros.”, ... acest neam care locuia la nord de Istru (dincolo) erau de când lumea geţii sau dacii!
Troester scrie ca gotii erau getii.
Iohan Troester (Johanne Troesster- Cibino- Transylv. SS. Th. & Philosoph. Medicae Studioso) scrie în „Vechea si noua Dacie germanã”.
Editura Johann Kramer- Nuernberg-1666 , capitolul 7 (pag.163 –173)