Anul acesta
mi-am propus aici prezentarea pe scurt, lună de lună, a sfinților și sfintelor
din calendarul ortodox care sînt de origine românească sau a căror viață s-a
legat, într-un fel sau altul, de spațiul românesc (în calendarele noastre bisericești
ei sînt trecuți, de regulă, cu litere boldite). Pentru informații mai bogate,
recomand, între altele, volumul colectiv pe care l-am îngrijit și publicat anul
trecut: Sfinții români în «Lumea Credinței». Așa cum observam și acolo, în încheierea „Prologului
editorial”, avem astăzi destul de mulți sfinți români (ca să
nu mai vorbim de numeroșii candidați la sfințenie, în frunte cu martirii
temnițelor comuniste*) pentru o țară care pînă în secolul XX nu a avut sfinții ei în
calendar. Rămîne să-i cinstim după cuviință și să le onorăm
moștenirea duhovnicească, nu fără încredințarea că numai datorită lor ne mai
rabdă Dumnezeu în aceste vremuri de uitucă nevrednicie. (R. C.)
Mănăstirea Christiana: icoana cu moaște a Cuviosului Antipa
10 ianuarie:
SFÎNTUL CUVIOS
ANTIPA DE LA CALAPODEȘTI
Cuviosul Antipa de la Calapodeşti (1816 – 10
ianuarie 1882) este primul călugăr athonit român trecut pînă astăzi în rîndul
sfinţilor. Născut în Moldova
(Calapodeşti-Bacău), primise la naştere numele de Alexandru. Tatăl său era
diacon în satul de baştină, iar mama sa, Ecaterina, după ce a rămas văduvă, s-a
călugărit sub numele de Elisabeta. Vocaţia religioasă a existat în familie şi
viitorul sfînt a manifestat-o încă din anii cei mai fragezi. La 20 de ani
optează pentru călugărie: refuzat nu se ştie de ce de stareţul de la Neamţ,
este tuns în monahism la Căldăruşani, primind numele de Alimpie sau Alipie.
Ajunge la Athos şi are un rol însemnat în întemeierea primului schit românesc
de acolo, Prodromu. La primirea marii schime, numele i se schimbă în Antipa.
Ultima parte a vieţii (după 1865) şi-o petrece în Rusia, pe lîngă Mănăstirea
Valaam, dobîndind mare faimă de duhovnic, rugător şi clar-văzător. Prima sa
biografie a fost redactată şi publicată în Rusia (Sankt Petersburg), nu mult
după trecerea sa la cele veşnice. Canonizarea sa a fost făcută în Sfîntul
Munte, la anul 1906, sub numele de „Cuviosul Ieroschimonah Antipa Athonitul”.
În vremea comuniştilor, Valaamul a fost prefăcut în închisoare politică. După
redeschiderea mănăstirii (august 1991), s-au găsit acolo şi moaştele Cuviosului
Antipa, cinstit pînă astăzi deopotrivă în Sfîntul Munte, în Rusia şi în România
(moaște ale sale se află și la Mănăstirea Christiana din București, al cărei
ocrotitor este)**. (R.
C.)
* Nefiind canonizați oficial, aceștia nu sînt tratați aici. Pentru cei mai cunoscuți dintre ei, a se vedea însă volumul Sfinții închisorilor în „Lumea Credinței”. Din rezistența României creștine împotriva ateismuluui comunist, texte
alese, prefață și note de Răzvan Codrescu, cu un cuvînt înainte de Părintele Profesor Gheorghe I. Drăgulin, fost deținut
politic, Editura Lumea Credinței, București, 2014.
** Sub
egida Mănăstirii Christiana a apărut cartea Lidiei Meșkova Taina veacului ce va să fie. Viața și nevoințele Cuviosului Părintelui nostru Antipa de la Calapodești, traducere din limba rusă de Anastasia
Mitric, cu o prefață de Ieromonah Teofan Munteanu, Editura Christiana,
București, 2013.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu