INDICE DE NUME
Cațavencii - mereu pe fază...
Așa cum era de așteptat, moțiunea de cenzură a PNL a căzut cu mult succes în
Parlament. În virtutea „interesului național”, oamenii generalului-izmană
(re-re-evaluat de fostul președinte Băsescu) și banda lui Moliceanu au votat
pentru guvern, pentru stabilitate, pentru ca impostura și infracționalitatea să
rămînă la putere. De bucurie, plagiatorul-șef s-a dus să se fotografieze între
cămilele Iordaniei, care îi amintesc, cică, de oile de acasă: suportă să ducă
în spate toți pungașii, cu pradă cu tot, și nu crîcnesc – doar își rumegă
supărarea și scot, uneori, cîte un behăit trist.
Dacă nu a ieșit cu moțiunea, d-na Andreea Paul a încercat cu greva
japoneză – pentru votul prin corespondență. Care grevă nu s-a ținut nici asta,
că nu le-au venit banderolele albe regulamentare. Nu vă necăjiți, doamnă, că
PNL este, oricum, într-o permanentă grevă japoneză, cu sau fără banderole –
nu-i nici o diferență, stați liniștită!
Din puțul negîndirii d-nei Udrea – cică ar exista studii care
demonstrează următorul „adevăr”: construirea de noi penitenciare duce la...
creșterea infracționalității! Stimată doamnă, asta o știți (bănuim) de la
președintele Norvegiei... Un hîtru spunea însă că doamna are dreptate: la ce
sărăcie a creat clasa politică românească postdecembristă, mulți români vor
prefera să stea în închisoare: cazare gratuită, trei mese pe zi, cablu tv, apă
caldă etc. Bașca șansa de a ajunge scriitor (sau tîmplar – ca Dănuț
Senzaționescu).
Sorin Oprescu este bolnav... Foarte bolnav. Domnia sa nu face excepție –
toți infractorii se îmbolnăvesc doar cînd intră în pușcărie. Pe nici unul nu-l
ia durerea de spate, de ochi, de rinichi, de ficat, de oase sau de inimă cînd
întinde mîna să ia șpaga. Nu înțepenește pe loc – nu, atunci ei sînt veseli și
se simt perfect. Cum se văd însă la TV, cu cătușele puse, cum îî năpădesc toate
bolile din copilărie și pînă la momentul arestării; și mai apar și alte cîteva
noi. Oprescu are nu mai puțin de 12. Unele boli sînt ereditare – se transmit de
la tatăl securist (cu grade mari) către fiul infractor. Domnilor Roman și
Geoană, nu sughițați: era vorba de de infractori dovediți; poate sughiță însă d-l
Oprescu... (în spiritul exprimat mai sus, un alt român era de părere că ei
devin infractori de nevoie, tocmai pentru a se putea trata medical corespunzător).
Obama și-a pus cenușă în cap pentru eroarea de la Kunduz, unde un avion
american a ras, cu precizie, un spital cu personal medical internațional,
lovindu-l în plin de 4-5 ori, deși, timp de o oră, cît a durat atacul, cei de
acolo au sunat cu disperare la Kabul, încercînd să oprească tragedia. Speriat
de cele întîmplate, Obama i-a cerut omologului rus să oprească imediat
bombardamentele în Siria, pentru a evita, bănuim, tragedii asemănătoare.
Desigur, nu avea nici un rost ca Obama să se adreseze cu astfel de rugăminți
USAF, care (cunoscut lucru) are o tradiție în domeniu: în timpul celui de-al doilea
război mondial bombardierele americane, plecate spre sudul Germaniei, și-au
vărsat de cîteva ori încărcătura mortală peste capetele neutrilor elvețieni,
iar în 1999 avioanele B2 au spulberat clădirea ambasadei chineze de la Belgrad.
Adică, toată lumea știe – americanii stau prost la geografie și orientare
turistică, asta este...
Mihail ALBIȘTEANU
(Sursa: http://malbisteanu.blogspot.ro/)
Cu ultimele manevre ale rusilor in Siria suntem deja in pragul celui de al treilea razboi mondial, iar cultul personalitatii lui Putin a luat proportii delirante, fata de care Stalin era un mic copil. Europa e la mijloc si pe jumatate paralizata de invazia muslimilor. Refuzam cu incapatanare sa vedem realitatea si preferam sa ne imbatam cu apa rece, iar asta ne va face si mai vulnerabili. Dumnezeu sa ne pazeasca de urgiile care vin !
RăspundețiȘtergerePe 6 octombrie s-au împlinit 113 ani de la naşterea lui Petre Ţuţea. Anul acesta, preocupaţi cum suntem cu refugiaţi sirieni sau infinitele probleme şi dezamăgiri politice, nu prea ne-am amintit de el.
RăspundețiȘtergerePrin luna august, am fost la Boteni, la mormântul d-lui Ţuţea. Întâi m-am întristat, fiindcă, în afară de un steag 0şifonat legat de o simplă cruce de piatră, mormântul se pierdea printre alte câteva zeci, într-un cimitir de ţară supraaglomerat, unde, ca să ajungi într-un loc, sigur profanezi cu călcătura alte pietre de aduceri aminte...
După ce însă, am reuşit să-mi fac loc printre femeile cu coşurile cu colivă, care perpetuau o frumoasă tradiţie de pomenire de sâmbătă, am avut, dintr-o dată o altă perspectivă asupra locului de odihnă al minunatului nostru filozof. Nimic nu mi s-a mai părut neglijent sau nedrept faţă de personalitatea marelui om, dispărut dintre noi de ceva timp, ci, dimpotrivă, o certificare a optimismului mîntuirii ca om care a suferit, printre toţi ceilalţi, care, fără să fi avut şansa de a fi devenit celebri, cu siguranţă că, îl acompaniază cu bucurie „la loc de verdeaţă, unde nu este nici întristare nici suspin”, şi unde toţi suntem la fel...
Dumnezeu să-l odihnească! Dumnezeu să-i odihnească pe toţi!
Să vă audă Dumnezeu! Amin.
RăspundețiȘtergere