MIHAIL ALBIȘTEANU: SĂPTĂMÎNA PE SCURT (2)

SUMARUL BLOGULUI 

INDICE DE NUME

Trei, Doamne, și toți trei...

Mare agitație, mare. Se alege șăful ăl mare al PSD – că „președinte” ar fi greu să-i spunem, cîtă vreme, mai ales după 2009, partidul acesta aduce mai degrabă cu o grupare de interese (nu spunem de care, că ne temem de vendetă, dar și de legea Dragnea). Singurul catindat: același Dragnea, de i s-au strepezit dinții pînă și lui Ion Iliescu. Acesta, nemulțumit, probabil, că țuțărul său grăsuliu (șoferul de seară al infractorului Cătălin Voicu) a fost nevoit să se retragă din cursă, a făcut o incursiune nervoasă în istoria partidului, pomenind de alegerea lui Ceaușescu și de statutul din anul… 1910. Deși nea Ilici s-a corectat rapid (anul era 2010), putem observa că memoria reziduală nu este o poveste – tovarășul „și-a amintit” de formarea PSDR, în 1910, varianta mai rezistentă a PSDMR-ului din 1893 și „părintele” Stîngii românești de astăzi.

Încercînd să nu iasă pe locul doi, deși candidează singur, și dorind să-și acopere problemele din Justiție, tov. Dragnea ne blagoslovește cu Legea toleranței, al cărui (bineînțeles) tot singur inițiator este. Legea urmărește cică promovarea toleranței în administrație, școală, presă, astfel încît nu va mai fi tolerat să spui nimic. O structură, supusă CNCD (instituție de mare necesitate pentru statul român și pentru contribuabilii pe care îi urechește și pe banii cărora se ghiftuiește) va controla aplicarea legii. Așa: în ultima vreme, parlamentarii români, rupți de muncă, își deleagă atribuțiile Institutului Wiesel și CNCD. Altfel, pe tov. Dragnea îl înțelegem – dumnealui se teme că românii sînt intoleranți cu grupul celor condamnați în instanță, din care, cu onor, face parte.

 

Evenimentele se succed și nu este săptămînă în care să nu auzim, ritos, părerea „consultantului politic Cosmin Gușă” (echivalentul RTV al „profesorului” Voiculescu de la Haznaua 3) – despre orice ne putem imagina, în materie de politică internă și internațională. Nu sîntem tentați să calificăm spusele sale altfel decît a făcut-o Traian Băsescu, cînd, într-o emisiune RTV, i-a zis acestuia, în față, părerea despre „analiza” sa politică: „Cosmin Gușă este un analist foarte slab”. Am putea adăuga, doar, că fostul președinte a fost chiar delicat…

Siria continuă să țină capul de afiș al știrilor internaționale – bombardamente americane, franceze, rusești… Pentru clericii musulmani din Arabia Saudită doar cele rusești sînt supărătoare – ei cer jihad împotriva „Rusiei cruciate”. Să înțelegem că SUA și Franța nu mai sînt considerate state creștine (or fi în curs de islamizare?) sau, ca de obicei, banii te fac să vezi lucrurile selectiv?

 

Douglas Lute, ambasadorul SUA la NATO, ne face un „cadou”: domnia sa afirmă că România participă cu mijloace militare în Siria… Stimate domn, n-ai putea să vorbești mai puțin (sau deloc)? Noi nu sîntem pregătiți să primim refugiați, vrei să ne aranjezi acum niște atentate?

Să amintim, în context, că în această săptămînă Europa (cea creștină, cît a mai rămas din ea) celebrează victoria de la Tours/Poitiers (10 octombrie 732 – data „tradițională”) a francilor conduși de Carol Martel asupra Califatului arab, a cărui expansiune a fost atunci oprită la Pirinei. Nu-i nimic, își iau revanșa acum musulmanii, cu ajutorul aliaților lor de conjunctură – birocrații atei de la Bruxelles!