TRAGEDIA DEMOGRAFICĂ A ROMÂNIEI

SUMARUL BLOGULUI 

INDICE DE NUME

Am primit și dau mai departe...

În 2100 România va mai avea doar 10,7 milioane de locuitori, conform unui raport publicat recent de către ONU [raportul poate fi citit aici]. Intitulat World Population Prospects ("Prospecte demografice globale"), raportul nu e de bun augur pentru România. De fapt nu e de bun augur pentru multe ţări, dar pentru România, Moldova, vecinii noştri şi alte cîteva ţări ale lumii prognoza demografică e cît se poate de îngrijorătoare. Românii au început mileniul III cu peste 20 de milioane, din care, conform studiului, pînă în 2100 vor mai rămîne doar 10,7 milioane. Datele statistice sînt şi mai îngrijorătoare, însă, considerînd că în 2100 populaţia României va fi atît de îmbătrînită încît ceasul biologic al românilor practic va înceta să mai bată. Ceea ce înseamnă că naţiunea română se va stinge în doar cîteva generaţii după aceea.  

Probabil vi se par exagerat de alarmanți termenii în care descriem peisajul demografic al viitorului României. Cert este, însă, că nu poţi argumenta împotriva datelor statistice. Că ne plac ori nu, ele sînt o realitate. Poţi critica metodologia prin care datele au fost obţinute ori analizate, dar nu poţi face abstracție de realităţile prezente şi de tendinţele demografice curente, bazate pe datele statistice ale ultimelor decenii. Or, ce arată aceste date? (AFR)

Viitorul demografic al României

În 1950, după războiul mondial care a luat vieţile a sute de mii de bărbaţi români, România avea 16 milioane de locuitori. După 45 de ani de comunism avea peste 23 de milioane, deci o creştere de 7 milioane (cam 44%). În 2015 are 19,5 milioane: o scădere de 4 milioane de fiinţe umane în 25 de ani! Se estimează că în 2030 în România vor locui doar 17,6 milioane de oameni, cam atît cît locuiesc în Olanda de azi. În 2050 vor mai fi în România doar 15,2 de milioane de oameni, iar în 2100 doar 10,7 milioane. Concret, asta înseamnă că în curs de 100 de ani populaţia României se va înjumătăţi. 

În plus, populaţia ţării va îmbătrîni rapid. În momentul de față 15,5% din populaţia României sînt copii sub 14 ani, 60% sînt persoane între 15 şi 59 de ani, 24% între 60 şi 80 de ani, iar 4% au peste 80 de ani. În 2050 doar 14% din populaţia României o vor reprezenta copiii sub 14 ani, 49% vor fi persoane între 15 şi 59 de ani, 26% între 60 şi 80 de ani, iar aproape 9% vor avea peste 80 de ani. După 50 de ani, însă, în 2100, copiii sub 14 ani vor continua să  fie 14% din populaţia României, 49% persoanele între 15 şi 59 de ani, 26% cele între 60 şi 80 de ani, iar 12,7% cele de peste 80 de ani. 

În acelaşi timp, vîrsta medie a românilor va continua să crească, reflectînd îmbătrînirea ţării. În 1950 România era o ţară tînără, vîrsta medie fiind de 26 de ani. Prin vîrsta medie se înţelege vîrsta la care întreaga populaţie a unei ţări se împarte în două părţi egale, prima parte fiind grupa celor tineri, iar a doua grupa celor în vîrstă. În 1980 vîrsta medie a crescut la peste 30 de ani, la peste 42 de ani în 2015, şi se aşteaptă ca ea să ajungă la 47 de ani în 2030 şi la 48 de ani în 2050 şi în 2100. Impactul demografic al unei vîrste medii de 48 de ani este însă clar: capacitatea de procreare a românilor va slăbi enorm pînă în 2050 şi va rămîne infimă pînă la finele secolului. 

Fertilitatea femeilor ţării va scădea o vreme, apoi va mai creşte pînă în 2100, însă fără să ducă la o creştere semnificativă a populaţiei. Rata fertilităţii necesare menţinerii unui nivel demografic constant e de 2,1 copii de femeie. La 2,1 copii de femeie populaţia nu creşte. Între 1975 şi 1980 rata fertilităţii în România a fost de 2,55 copii de femeie. A scăzut la 1,51 între 1990 şi 1995, apoi la 1,45 între 2005 şi 2010. A ajuns la 1,48 între 2010 şi 2015. Prognozele ONU arată că ea va continua să crească ușor, pînă va ajunge la 1,82 în 2100. 

Romanii însă vor trăi mai mult. Dacă în 1990-1995 longevitatea românilor era de aproape 70 de ani, se aşteaptă ca între 2050 şi 2100 ea să ajungă la 86 de ani. 

Datele ONU sînt deosebit de încurajatoare, din fericire, în privința incidenței decesului copiilor la naştere. În România anilor 1990 rata mortalităţii copiilor la naştere era de 23 la 1000 de copii născuţi vii. A scăzut la 12 pînă în 2010, sub 10 la ora actuală, şi va continua să scadă treptat, pînă va ajunge la 2.2 copii la 1000 de copii născuţi vii.

Viitorul demografic al Europei

Situaţia demografică precară a României e de netăgăduit. Şi cu toate că nu sîntem singura ţară în situaţia aceasta atît de delicată, ne aflam printre ţările cu prognoze demografice dintre cele mai dificile. România e în grupul de 48 de ţări ale lumii în care populaţia va scădea de acum pînă în 2050 în loc să crească. În această grupă, România se află între ţările care vor experimenta o scădere demografică de mai mult de 15%. Majoritatea acestor ţări se află în Europa, inclusiv toţi vecinii noştri, plus Japonia. Scăderea demografică a Republicii Moldova va fi şi ea accentuată. De la 2,3 milioane de locuitori în 1950, populaţia Moldovei a crescut la 4 milioane în 2015, dar va scădea la 3,2 milioane în 2050 şi la 1,8 milioane în 2100. Un deficit demografic similar va fi cunoscut şi în Japonia, care va ajunge la sub 100 de milioane de locuitori. 

Rata fertilităţii în Europa continuă să fie sub 2,1 de femeie. Curent e de 1,6 copii şi va creşte la 1,8 pînă în 2050. De acum pînă în 2100 populaţia Europei va scădea de la 738 milioane de locuitori la 646 de milioane, adică o scădere de 92 de milioane de oameni. În contrast, America Latină va creşte demografic de la 634 de milioane în 2015 la 721 de milioane în 2100, iar America de Nord de la 358 de milioane în 2015 la 500 de milioane în 2100, o creştere de 142 de milioane de oameni. Cea mai mare creştere a populaţiei va avea loc în Africa, unde populaţia va creşte de la 1,1 miliarde în 2015 la 4,3 miliarde în 2100. 

La nivel global, populaţia lumii va creşte de la 7,3 miliarde în 2015 la 11,2 miliarde în 2100. Populaţia planetei e tînără în comparaţie cu a Europei. La nivel global 26% din populaţia lumii sînt copii sub 15 ani şi doar 12% din locuitorii planetei au peste 60 de ani.

România – ce facem?

Datele raportului ONU nu pot fi ignorate. Problema demografică a României e probabil cea mai critică problemă cu care se confruntă România şi întreaga naţiune română la ora actuală. Asupra acestui subiect am mai scris şi atregem atenţia din nou. Guvernul României şi, în general, clasa politică a ţării nu par a fi alarmate de ceea ce reprezintă clar o problemă. Nu putem ignora această problemă, pentru că declinul demografic al României are consecinţe multiple și foarte grave, care în viitor vor deveni şi mai acute. Nu e drept că generaţia noastră să creeze aceste probleme şi să ne aşteptăm ca generaţiile care vin după noi să rezolve consecinţele. E nevoie de o politică demografică profilactică şi sănătoasă, care să accentueze cîţiva factori decisivi (și e bine că președintele Klaus Iohannis și-a pus această problemă: „În cei 25 de ani de la Revoluţie, populaţia a scăzut cu peste 3 milioane de locuitori, iar efectele acestei realități sînt deja observabile și, într-un viitor deloc îndepărtat, vor deveni din ce în ce mai pregnante. Dacă nimic nu se schimbă în abordarea acestei probleme și la nivelul funcționării economiei și sistemelor publice în ansamblu, scenariul este unul pesimist, cu o Românie ajunsă la jumătatea acestui secol la 14 milioane de locuitori, dintre care un sfert vor avea peste 65 de ani”). 

În primul rînd, e nevoie ca familia şi căsătoria ca instituţii să fie protejate şi promovate, atît la nivel axiologic, cît şi la nivel economic. E vremea să înţelegem că am semănat vînt (idei radicale şi bizare) şi că deja începem să secerăm furtună (îmbătrînirea şi golirea ţării şi a Europei de oameni). Asistăm la transformarea României şi a bătrînului continent într-o populație care îşi pierde galopant noţiunea viitorului, vitalitatea biologică şi dorinţa de a se perpetua ca specie umană. Observaţi în datele de mai sus că ţările care vor domina demografic în viitor sînt cele în care familia şi căsătoria tradiţională sînt încă în vogă, şi încă mult influenţate de tradiţie şi de religie. E vorba de Africa şi America Latină, ambele creștinate de sute de ani. La fel India şi China, țări care pun accentul pe tradiţie şi pe valorile ei, chiar dacă nu sînt creştine. Căci universalitatea familiei şi a căsătoriei prin asocierea naturală a bărbatului, femeii şi copiilor lor nu poate fi tăgăduită. 

În al doilea rînd, e nevoie şi de un plan pragmatic. Rata divorţului trebuie redusă, iar concubinajul descurajat. Un studiu publicat acum cîteva luni în publicaţia britanică The Economist discuta programele demarate de diferite țări pentru stimularea natalităţii. Concluzia studiului a fost că investiţiile în creşe şi grădiniţe constituie soluţia cea mai propice, din punct de vedere economic vorbind, pentru stimularea natalităţii [detalii aici].

În al treilea rînd, românii trebuie să înceteze să-şi ucidă viitorul prin avort. Trebuie să gîndim în termeni altruişti. Trebuie să ne preocupe viitorul naţiunii şi al copiilor noştri. Egoismul şi avortul nu sînt virtuţi creştine. Trebuie să trăim nu pentru moment, ci pentru viitor. Egoismul nostru afectează viitorul copiilor noştri și nepoților noștri, adică al celor care vor avea (ne)norocul să se nască în viitor. O ţară cu populaţie mică are probleme serioase, nu poate merge pe propriile picioare, depinde de ţările cu populaţie mai mare pentru a-şi păstra identitatea, a-şi asigura securitatea graniţelor, a se proteja împotriva terorismului, a epidemiilor, a calamitaţilor. O țară cu populaţie mică cerşeşte milă celor puternici. O ţară cu populaţie mică nu e luată în serios. Nu are voce. Nu are piaţă de desfacere, nici economie. Nu are identitate. Nu are viitor.  

În concluzie, clasa politică a României trebuie să-şi facă bine socotelile. Stimaţi politicieni, cu cine vreţi să mergeţi înainte? Cu cine vreţi să clădiţi viitorul României? Cu noi, oamenii cinstiţi ai României care aducem pe lume copii, îi iubim, îi educam, le dăm valori, inculcăm în ei reverenţa faţă de Dumnezeu, autorităţi şi semeni? Ori cu extremiştii României, care cer abolirea căsătoriei și a familiei, promovînd avortul și perversiunile sexuale de tot felul? Mai devreme ori mai tîrziu veţi avea de ales. Mişcarea pro-familie şi pro-viață din România aşteaptă, de ani întregi, să faceţi ceva concret pentru ţara noastră, pentru viitorul ei. Comentariul de azi este, deci, încă un semnal de alarmă. Treziţi-vă, luaţi în serios mandatul dat vouă de cetăţenii țării, priviţi spre viitor, protejaţi căsătoria şi familia dătătoare de viaţă, promovaţi între români o cultură a vieţii! Căci fără copii născuţi, familie şi căsătorie, România va înceta să mai existe.

3 septembrie 2015

AFR vă recomandă lectura integrală a raportului ONU, dar şi a unui articol publicat pe 23 august de New York Times privind colapsul demografic al Japoniei, unde, curent, 8 milioane de case sînt nelocuite din lipsă de locuitori. Se estimează că în următorii 50 de ani populaţia Japoniei va scădea cu o treime. Casele nelocuite au cauzat un colaps al pieţei caselor şi al construcţiilor, iar experţii japonezi opinează că în 20 de ani poate chiar mai mult de un sfert din casele Japoniei vor fi goale [articolul poate fi citit aici].

NOTA BENE: Cele de mai sus au în vedere datele statistic analizabile cu privire la cei care se pot defini ca europeni prin origine și educație. Fenomenul general al migrației poate aduce mutații majore, greu de anticipat. Dacă însă echilibrul demografic al spațiului european va fi asigurat de o populație venetică neeuropeană, atunci Europa nu va mai exista decît cu numele (iar România îi va împărtăși, periferic, destinul). (R. C.)