SFINȚENIA FEMININĂ ÎN CALENDARUL ORTODOX (VIII)

SUMARUL BLOGULUI 
INDICE DE NUME

Sfînta Antuza

SFINTELE LUNII APRILIE

Pomenită pe 1 aprilie (dar şi în a 5-a duminică din Sfîntul şi Marele Post), Cuvioasa Maria Egipteanca a trăit în secolul V şi şi-a părăsit casa părintească la numai 12 ani. După ce timp 17 ani a dus viaţă de desfrîu în cetatea Alexandriei, s-a pocăit la Ierusalim şi, încredinţîndu-se Maicii Preacurate, s-a nevoit 47 de ani în pustie, unde, spre sfîrşitul vieţii, a întîlnit-o cu mare uimire Sfîntul Zosima, biograful ei de mai tîrziu (căruia i-a zis pe nume fără să-l fi cunoscut vreodată şi dinaintea căruia a trecut Iordanul ca pe uscat!). Nu se ştiu prea multe despre Cuvioasa Platonida, diaconiţă din părţile Mesopotamiei (ţinutul asiatic dintre fluviile Tigru şi Eufrat), ce a adormit întru Domnul la anul 308, pe 6 aprilie, cînd şi este pomenită. Sursele sînt zgîrcite şi cu amănuntele despre viaţa şi nevoinţa Cuvioasei Trifina din Cyzic (a nu fi confundată cu muceniţa cu acelaşi nume, tot din Cyzic, fiică de senator roman, martirizată şi pomenită pe 31 ianuarie), care s-a săvîrşit în pace pe 11 aprilie. Sfînta Antuza, cinstită pe 12 aprilie, a fost fiica împăratului bizantin Constantin V Copronimul (secolul VIII), care, după moartea tatălui ei, şi-a împărţit avuţiile şi s-a călugărit, murind de moarte bună, în duh de sfinţenie, la anul 811. Sfînta Muceniță Tomaida, figurînd în calendarul bisericesc la data de 14 aprilie, a fost originară din Alexandria Egiptului şi şi-a apărat castitatea conjugală cu preţul vieţii, opunîndu-se ferm poftelor desfrînate ale socrului ei (care a şi tăiat-o cu sabia). Sfînta Muceniță Alexandra, cea pomenită pe 21 aprilie, a fost împărăteasă, soţia păgînului Diocleţian, la început păgînă ea însăşi, dar convertită la creştinism după ce a fost martoră la martiriul Sfîntului Mare Mucenic Gheorghe; închisă din porunca soţului ei, a fost decapitată împreună cu cei trei slujitori care i-au luat apărarea (Apolo, Codrat şi Isachie) şi care sînt pomeniţi pînă astăzi laolaltă cu ea. Pe 24 aprilie aducem cinstire Sfintei Cuvioase Elisabeta (Elisaveta) din Heracleea, monahie care s-a ostenit îndelung în pustnicie, umblînd numai desculţă, postind şi uneori nemîncînd deloc cîte 40 de zile; a fost dăruită de Dumnezeu cu darul facerii de minuni şi s-a săvîrşit în pace, la adînci bătrîneţi. Sfînta Cuvioasă Glafira (numele se tălmăceşte: “cea gingaşă”), pomenită de Biserica răsăriteană pe 26 aprilie (dimpreună cu Sfîntul Mucenic Vasile, Episcopul Amasiei, alături de care a suferit prigoana de dinaintea morţii), fusese slujitoare la curtea imperială, dar “hărţuită sexual” (cum s-ar zice astăzi) de însuşi cumnatul împăratului Constantin cel Mare, desfrînatul Liciniu, s-a văzut nevoită să fugă în părţile Armeniei (de unde ţinea corespondenţă cu împărăteasa, ce însă n-a putut-o ajuta prea mult). Episcopul locului o protejează, dar nu reuşesc să scape de răzbunarea lui Liciniu; prinşi şi trimişi spre judecată la reşedinţa acestuia din urmă, Glafira moare pe drum, iar episcopul va fi decapitat şi azvîrlit în mare. (R. C.)