INDICE DE NUME
JE NE SUIS PAS CHARLIE
Am fost întrebat de ce, cînd toată lumea se întrece să strige "Je suis Charlie", eu nici n-am pomenit pe blog de tragedia de la Paris. Am să răspund foarte pe scurt (şi cu mărturisită neplăcere).
Las la o parte supoziţia unora (scenarită?) că am avea de-a face cu "un 11 septembrie" european, în sensul implicării sau complicităţii serviciilor secrete. Chiar de va fi fost aşa, cel mai probabil e că nu vom afla niciodată cu certitudine şi pînă la capăt cum au stat lucrurile (întocmai ca în cazul "atacului terorist" de la New York), cu atît mai mult cu cît cei doi terorişti (fraţii Kouachi) au fost nu prinşi, ci lichidaţi (astfel că pe de o parte "li s-a închis gura" definitiv, iar pe de altă parte li s-a îndeplinit dorința declarată de a sfîrși ca "martiri" ai cauzei islamice).
Fapt este că atunci cînd batjocura, în numele unei "libertăţi de exprimare" prost înţelese, nu cade sub incidenţa legii, care s-o pedepsească oficial, cu mijloacele civilizaţiei, se lasă loc acţiunilor vindicative în afara legii, cu mijloacele barbariei (printre care se numără şi terorismul).
Ceea ce s-a întîmplat la Paris este deznodămîntul tragic al unor îndelungi provocări mediatice la adresa sensibilităţii religioase a Islamului (şi, în paranteză fie spus, abuzuri ofensatoare, cu marcă evreiască - Cherchez le juif! -, au fost şi la adresa creştinismului, care este însă mai puţin reactiv). Mai devreme sau mai tîrziu, într-un fel sau altul, acest gen de batjocură se plăteşte şi, oricît de reprobabilă, acţiunea teroristă - atît de punctual orientată - n-a fost nicidecum nemotivată, iar victimele n-au fost nicidecum inocente.
Iată de ce eu unul nu pot fi "Charlie", în aceeaşi măsură în care nu pot fi un partizan al terorismului de orice fel.
Iar în ceea ce priveşte posibila analogie cu cazul "Gemenilor" new-yorkezi, mie mi se pare că există o diferenţă semnificativă: atunci americanii au fost atacaţi pentru ceea ce sînt, pe cînd acum francezii au fost atacaţi pentru ceea ce au făcut. Diferenţa n-ar trebui ignorată şi s-ar cuveni să ducă la concluzii responsabile mai mult decît la exhibiţionism ideologic sau sentimental.
Mojicia nu poate fi scuzată în numele nici unui umanitarism, tot aşa cum violenţa nu poate fi scuzată în numele nici unui tradiţionalism. Iar a lua partea mojiciei împotriva violenţei, sau partea violenţei împotriva mojiciei, e deopotrivă neavenit şi contraproductiv, semănînd mai degrabă cu pusul paielor pe foc. Soluţia dezirabilă - dacă există una - se află undeva între aceste două "fundături simetrice".
Răzvan CODRESCU
Luciditate?
După câteva zile de la condamnabilul atentat din Paris, se vorbeşte în continuare, până la obsesie, despre libertatea de expresie şi de exprimare, îndeosebi a presei, omiţând însă din ecuaţie tocmai elementul necesar rezolvării ei – respectul pentru celălalt. E o lege nescrisă, dar tot atât de tare ca cele săpate în piatra lui Moise, întru bună convieţuire umană. Încălcarea ei în numele unei libertăţi vecine cu dezordinea duce, după principiul determinismului, la acţii şi reacţii la fel de blamabile – trasul cu creionul devine similar trasului cu puşca, vorba lui Geo Dumitrescu. Exact ca în celebrul scenariul liric dumitrescian, „oamenii discută despre libertatea de a trage cu puşca, după fiecare măcel” şi, tot ca acolo, „toţi sunt murdari, slabi, şi patetici ca în Shakespeare”, bâjbâind prin întunericul emoţiilor şi (i)raţiunii. Dincolo de resorturile politice, sociale şi religioase ale problemei (triadă evidentă în situaţia de faţă), ar trebuie să rămână respectul pentru (un) Altul, principiu pe care-l clamează (dar nu-l urmează !) azi o Europă „deschisă” până la haos. Tot ciocnindu-ne spadele orgoliilor şi ocupaţi, „să ne ascultăm doar propriile şoapte”, nu mai vedem, ca în poezie, că „a ieşit luna, fără cască, de undeva din bezna ghimpată; / dar oamenii n-au căzut cu feţele la pământ, / ci au aprins ţigările, discutând (mai departe) despre libertatea de a trage cu / puşca, / rezemaţi comod în groapa neagră sau poate chiar pe / câte-o piatră de mormânt”. Şi, tot vorba poetului, „sunt sigur că unul dintre ei sunt eu”... Eu, Charli !
RăspundețiȘtergereO mare parte din tam tam-ul oficial despre apararea dreptului la libera expresie este de o ipocrizie crunta. Tocmai acei care abia asteapta sa te aresteze daca critici iudaismul, ai alte opinii despre asa zisul Holocaust, mentii viziunea traditionala biblica despre homosexualitate, etc. ...acestia varsa lacrimi de crocodil si apara libertatea cuvantului.. De necrezut.
RăspundețiȘtergereRadu Greuceanu
E un aspect al conflictului arabo-israelian, in care Franta nu e decat o scena conjuncturala. ”Charlie Hebdo” este in primul rand o afacere evreiasca, cu impertinenta tipica si cu obiectivele cunoscute. E insa trist cat de usor se lasa manipulati francezii la ei acasa.
RăspundețiȘtergereCu arabii ramane o problema a Frantei, dar problema francezilor este alta decat problema evreilor din Franta. Pentru francezi arabii sunt o problema socio-economica, pe cand pentru evrei arabii sunt o problema politico-religioasa.
Iar lupta impotriva terorismului este buna, dar nu ca sa apere abuzurile celor care de fapt il genereaza.
@ Radu Greuceanu
RăspundețiȘtergereLumea contemporană e tot mai mult lumea lui ”incredibil, dar adevărat”.
În Canada cum stăm cu acest tip de demagogie?
@ Bloggoslovul
Mă tem că spiritul francez (mai ales la nivelul intelectualității) s-a pervertit în asemenea măsură încît e greu să mai faci distincție între el și spiritul iudaic. Dintre toate țările occidentale, Statele Unite și Franța gîndesc și simt cel mai ”evreiește”. Iudaizarea Franței este o problemă veche și mai ales la nivelul de sus, pe cînd islamizarea Franței este o problemă nouă și mai ales la nivelul de jos. Pe fondul acestei schizofrenii, principalul perdant - și de ieri, și de azi - rămîne creștinismul (care, de altfel, nici nu mai e în stare de reacții proprii, ci se aliniază, adeseori penibil, reacțiilor laice, ”politic corecte”). În comparație cu celelalte două monoteisme, creștinismul face tot mai mult figura unei religii dezactivate, care-și ascunde disoluția sub masca toleranței.
Așa cum merg lucrurile, nu știu dacă Europa va fi un paradis pentru ne-europeni, dar sigur va fi un infern pentru europeni (iar apusenilor le-ar prinde mai bine decît oricînd să existe și... purgatoriu).
Și stați puțin, că arabii, turcii, negrii din fostele colonii sau țiganii din Est sunt nimica toată pe lângă ce urmează: vin chinezii și atunci să vedeți!
RăspundețiȘtergere@ Razvan Codrescu
RăspundețiȘtergereStam prost de tot. La nivel de stiri locale, ni se servesc constant si obsesiv aceleasi teme: antirasismul, statutul de 'victime' al femeilor, homosexualilor, evreilor si altor 'minoritati' (nu neaparat in aceasta ordine), iar pe planul evenimentelor internationale, aceleasi stiri globaliste, mincinoase si masonice ca peste tot.
@Bloggoslovul
Nu numai 'Charlie Hebdo' dar si alte manifestari similare ale 'libertatii de expresie', de exemplu descreieratele din grupul Femen, sunt finantate de...ghici ciuperca cine-i.
Radu Greuceanu
pana saptamana trecuta nu stiam nimic despre "charlie". evident ca am fost indignat si socat la auzul primelor stiri legate de atacul terorist. curiozitatea, pasiunea mea ptr. caricaturi inca din copilarie si accesul facil la internet m-au impins sa dau un "click" pe google, sectiunea imagini. fara a ma considera vre-un pudibond sau mai stiu eu ce, va rog sa ma credeti ca socul vederii caricaturilor (in special cele cu referire la crestinism) a fost cu mult mai mare decat primul soc, al aflarii vestii despre atentat. in concluzie, imi pare foarte rau pentru cele intamplate la Paris zilele trecute (si parca cel mai mult m-a impresionat moartea acelui politist musulman...) dar, EU NU SUNT CHARLIE
RăspundețiȘtergereNici eu nu sunt Charlie.
RăspundețiȘtergereDar mi se pare ca pozitia dvs e un pic influentata e faptul ca pareti a fi mai putin la curent cu ansamblul faptelor din ultima perioada.
Stanga franceza si spiritul progresist al epocii a stabilit matrita de citire a evenimentului de la PAris in cheia asa zisei libertati de exprimare; daca as fi fost intrebat inainte de eveniment ce parere am despre Charlie Hebdo, as fi zis ca ii consider execrabili; nu vad de ce mi-as schimba-o acum.
Insa, in realitate, nu libertaea de exprimare si nici Charlie Hebdo nu sunt problema; terorismul islamic ucide si o face din ce in ce mai des si mai crud INDIFERENT de existenta unui motiv; Charlie Hebdo e un pretext binevenit pentru ei.
Sa nu uitam ca in Franta au fost in perioada ajunului Craciunului 4 (patru) atacuri islamiste, pe care, intr-un exces de defetism corect politic, autoritatile franceze le-au expediat la "incidente izolate generate de persoane cu probleme psihice", sindromul comun fiind sitrigatul "Allah Akbar".
La Nantes si la Dijon, musulmani au intrat cu camionete in plin in pietoni (unii fiind participanti la un targ de Craciun), la Joué-Lès-Tours un alt musulman a atacat cu cutitul patru politisti, toate incidentele pe fundalul binecunoscutului strigat "Allah Akbar".
Au fost cel putin un mort, cativa raniti grav si mai multi usor (posibil ca bilantul mortilor sa se fi agravat, dar nu am mai urmarit). Incidente similare au avut loc la Bruxelles si in Glasgow, in aceeasi perioada, doar ca nu au fost date indicii despre identitatea atacatorilor (interesant de aflat daca ii chema John Edwards, charles VAndenberg, sau Muhammad al Scotlandi ori Ahmed Nustiucum).
In Danemarca un tanar a fost injunghiat dupa ce a strigat Merry Christmas pe strada intr-un cartier locuit majoritar de musulmani. Aceste incidente nu au la baza nicio caricatura. Ce ne facem? Ce explicatie mai gasim ca sa le scuzam? Mi se pare un pic deplasat sa mergem pe ideea Cherchez le juif (la fel cum deopotriva de deplasat gandesc organizatiile evreiesti prin prisma "reductio ad Hitlerum" pentru orice Vulcanescu sau Bjoza elogiat), cand, daca ma gandesc bine, Charlie caricaturizase grosolan inclusiv religia mozaica.
Si mai ales, mi se pare, nu doar gresit, ci un fals grosolan pentru zilele noastre, sa afirmi, precum dl Greceanu, ca media acorda statutul de victime evreilor cu precadere, cand de ani buni musulmanii sunt noii "evrei" carora li se canta in struna pe toate acordurile; uitati-va cat s-au chinuit francezii, americanii, occidentalii in general (mai ales la nivel de oficialitati, dar si in presa mainstream) sa evite termenul "terorism islamic", cat au incercat sa minimalizeze contextul islamic al acestor evenimente, fie ca vorbim despre binecunoscutul atac de la Sydney, dar si mai putin cunoscutele decapitari din Londra (nu doar cea a militarului Rigby, de anul trecut, ci si cea a batranei de 84 de ani, in toamna) sau din Oklahoma. Uitati-va cum s-a pozitionat presa occidentala vis a vis de conflictul din Gaza (ironia sortii, cu cateva zile inaintea atacului Franta votase la ONU pentru recunoasterea Palestinei arabe ca stat, ceea ce nu i-a scutit de atacul islamist) si, mai ales, uitati-va la mesajele violentelor mitinguri antievreiesti din Occident din ultimii ani (marca aliantei dintre comunitatea musulmana si stanga "anti-imperialista"), pline de slogane, indemnuri si bannere de tip "evreii la gazare", "Hitler a avut dreptate", "moarte evreilor" etc.
Situatia e mult diferita de clasicul recurs la vina evreiasca.
In fine, daca tot vorbim despre teoria conspiratiei, mi se pare mai degraba plauzibila teza implicarii Rusiei putiniste, careia ii vine manusa mutarea atentiei occidentale spre alte probleme decat spre Ucraina; e drept, se speculeaza doar un interviu dat de fostul consilier al lui Putin, Ilarionov, in noiembrie, cand spunea: "sa nu fiti uimiti daca veti avea la anul o primavara araba in Europa" si de disidentul Stroilov, potrivit caruia al Zawahiri, fosta mana dreapta a lui Bin Laden si actual lider al Qaida a fost agent FSB.
RăspundețiȘtergereE greu de crezut ca a existat implicarea si complicitatea serviciilor occidentale in incidentul din Paris, pt ca: toata politica Occidentului a fost de a nega existenta unei probleme cu Islamul, de a preveni astfel de probleme prin impaciuitorism si de a condamna din ce in ce mai desele nemultumiri ale populatiei bastinase fata de comunitatea si imigrantii musulmani si numai de un "razboi contra terorismului" in Europa nu le ardea si nu au niciu motiv sa le arda, cu toate problemele actuale (economice, Ucraina, etc); in plus, e greu de sustinut complicitatea, nu mi-e clar de ce ar fi actionat fratii aia si ar fi ucis la cererea serviciilor secrete franceze, pentru ca apoi sa stie ca vor fi ucisi pentru a fi redusi la tacere. Care ar fi fost mobilul lor (al teroristilor)?
Imi pare rau ca ne situam pe pozitii net opuse (desi nu chiar asa de net, in privinta Charlie Hebdo si a caricaturilor suntem de acord), sper ca asta sa nu va supere.
http://ziarulnational.md/petru-bogatu-mana-moscovei-de-la-paris/
@ liviuta
RăspundețiȘtergereTot un fals grosolan este probabil si faptul ca in aproape toate 'democratiile' occidentale exista muzee dedicate holocaustului ca sa nu mai vorbesc de acelea ce se ascund sub masca de 'muzeu al drepturilor omului' (si cea mai mare parte a 'exponatelor' tot la ei se refera). Probabil ca traim pe planete diferite....
Radu Greuceanu
@ Radu Greceanu
RăspundețiȘtergereIn primul rand, incep prin a imi cere iertare pentru tonul pe care l-am folosit, fara sa imi dau seama ca este prea taios si, poate, insultator, atunci cand am vorbit despre "fals grosolan".
Acestea fiind spuse, imi mentin, insa, parerea, in substanta, chiar daca revin asupra formei si tonului.
NU cerd ca traim pe planete diferite, insa, probabil, ne e atrasa atentia de lucruri diferite, in functie de sensibilitatile fiecaruia; intrucat nu resimt acut un pericol "evreiesc", probabil ca nu ma deranjeaza in mod deosebit elementele de propaganda iudaica, ce par (cu toate devierile regretabile in care aluneca nu arareori), relativ la cea musulmana, deja in defensiva si ultraminoritate. Insa, personal, mi se pare ca e o dovada de orbire sa nu vedem semnele timpurilor care ne arata ca trecem printr-un moment istoric afectat de o patologie acuta cu provenienta islamica, in conjunctie cu o decadenta morala si o slabanogire a occidentului (fost) crestin, care prin falsa "toleranta" (relativism moral, slabirea virtutii si incurajarea viciului, discriminarea propriei populatii in favoarea celei de import - mai cu seama musulmana, ca evreii mai degraba pleaca spre Israel din Europa) si prin autoculpabilizare si sabotarea propriilor actiuni (atunci cand se hotarasc sa le intreprinda) face exact jocul noilor barbari.
In rest, nu contrazic existenta muzeelor Holocaustului, dar nici nu vad de ce ar existenta lor ar fi un lucru rau sau malefic; fata Raului, asa cum s-a aratat in Holocaust trebuie aratata, nu cred ca dvs credeti ca uciderea in masa a unor populatii e de nebagat in seama:
Daca ma deranjeaza ceva e faptul ca, spre deosebire de evrei, care au toate motivele si in mod legitim se chinuie sa atraga atentia asupra nenorocirii prin care au trecut, popoarele care au trecut prin comunism nu au reusit sa faca acelasi lucru, sa impuna cate un muzeu al ororilor comunismului in fiecare stat; nu trebuie sa criticam (zic eu) determinarea evreilor de a stabili in memorie ceea ce li s-a intamplat, pentru ca noi nu am reusit sa facem acelasi lucru.
@ liviuta
RăspundețiȘtergereSuntem , cred, in aproape deplin acord relativ la simptome, adica ce se intampla in jurul nostru. Insa care sunt cauzele? Am sa insir cateva observatii scurte, nu neaparat in ordine:
1. Decadenta si slabanogirea Occidentului de care vorbiti se datoreaza in mare parte (nu exclusiv) ideologiilor promovate de ideologi evrei.
2. Multiculturalismul si procesul de colonizare masiva a Occidentului cu populatii din afara a fost initiat, sustinut si mentinut de organizatiile evreeiesti din diversele tari, prin puterea de lobby.
3. culpabilizarea celor ce se opun acestui proces de decadenta si de colonizare, initierea unor legi ce interzic libera expresie a opozantilor, se datoreaza tot diverselor organizatii evreeiesti. Ca si pentru punctul 2, multe personalitati iudaice se lauda deschis cu aceste 'realizari'.
N-am de gand sa ma lungesc la discutii pe acesta tema. Decaderea Dogmelor, sa-i zicem asa, are promotorii ei bine documentati in numeroase carti si articole. Voltaire, pe care il gasesc altminteri un personaj nesuferit, a avut totusi dreptate cand a zis 'Daca vrei sa stii cine te stapaneste, afla pe cine nu ai voie sa critici'
Radu Greuceanu
Antisemitismul unor comentatori de pe acest blog este lipsit de ratiunea si de simtul realitatii. Arabii vor face Europa sa planga dupa evrei.
RăspundețiȘtergereCare antisemitism? Pai nu sunt semiti si arabii ca si evreii? Si atunci cine este "lipsit de ratiunea si de simtul realitatii"?
RăspundețiȘtergere@ anonim
RăspundețiȘtergere1.lipsit de ratiune esti atunci cand nu poti sa argumentezi pe baza datelor si informatiilor istorice si te lasi furat de peisajul incalcit din jur.
2. Cred ca am fost destul de clar, vorbind de organizatii evreiesti si grupuri de presiune, nu de orice evreu de rand. Asa cum atunci cand cineva spune 'americanii', de cele mai multe ori se refera la guvernul si agentiile americane si nu cetateanul ordinar.
3. 'Arabii vor face Europa sa planga'..???? Toti arabii??? Ce '''rasism''' nemaipomenit...Putina ipocrizie, domnule??
Radu Greuceanu