Amintind de teatrul absurdului – şi mai ales de piesa lui Eugen Ionescu Ucigaş fără simbrie, cu celebrul discurs
electoral al Coanei Pipa –, piesa lui Mihail Gavril este o parabolă parodică a
democraţiei demagogice, dar şi a alienării existenţiale a omului rămas fără
memorie şi fără transcendenţă.
Creştinul este familiarizat cu alegoria trecută în Pidalion a Bisericii ca o corabie ce străbate talazurile lumii spre limanul mîntuirii. Cînd se pierde însă relaţia vie cu Dumnezeu, "nodul divin care leagă lucrurile", şi la nivel personal, şi la nivel comunitar, Arca Învierii devine Corabie a Nebunilor (pe copertă: Oskar Laske, Corabia nebunilor, 1923), iar restul mesianic de umanitate, întruchipat aici de Lazăr, smeritul vindecător (de la numele evanghelic Lazăr vine şi cuvîntul lazaret), retrăieşte drama răstignirii. Dar jertfa şi plînsul sînt început al vindecării/mîntuirii: "Corabia aceasta este un spital în care trăiesc oameni în curs de vindecare. Cine ştie – scapă!", sună încheierea piesei. Împărăţia este, de fapt, înlăuntrul fiecăruia, iar descoperirea ei este marele pariu perpetuu al veacului cu veşnicia.
Piesa va apărea tipărită (Editura Christiana) pînă la sfîrşitul anului în curs şi va fi pusă în scenă (Ştefan Ruxanda) în ianuarie 2015 (voi reveni cu informaţii asupra premierei).
Creştinul este familiarizat cu alegoria trecută în Pidalion a Bisericii ca o corabie ce străbate talazurile lumii spre limanul mîntuirii. Cînd se pierde însă relaţia vie cu Dumnezeu, "nodul divin care leagă lucrurile", şi la nivel personal, şi la nivel comunitar, Arca Învierii devine Corabie a Nebunilor (pe copertă: Oskar Laske, Corabia nebunilor, 1923), iar restul mesianic de umanitate, întruchipat aici de Lazăr, smeritul vindecător (de la numele evanghelic Lazăr vine şi cuvîntul lazaret), retrăieşte drama răstignirii. Dar jertfa şi plînsul sînt început al vindecării/mîntuirii: "Corabia aceasta este un spital în care trăiesc oameni în curs de vindecare. Cine ştie – scapă!", sună încheierea piesei. Împărăţia este, de fapt, înlăuntrul fiecăruia, iar descoperirea ei este marele pariu perpetuu al veacului cu veşnicia.
Piesa va apărea tipărită (Editura Christiana) pînă la sfîrşitul anului în curs şi va fi pusă în scenă (Ştefan Ruxanda) în ianuarie 2015 (voi reveni cu informaţii asupra premierei).
Răzvan CODRESCU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu