ANTOLOGIA «PUNCTELOR CARDINALE» (CXLIV)

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Revista Puncte cardinale a fost întemeiată în ianuarie 1991 de către veteranul de război şi fostul deţinut politic Gabriel-Iacob Constantinescu şi a apărut lunar la Sibiu, fără nici o întrerupere, timp de 20 de ani (240 de numere). Nucleul redacţional a fost alcătuit din Gabriel Constantinescu, Răzvan Codrescu, Demostene Andronescu, Marcel Petrişor şi Ligia Banea (n. Constantinescu). Generaţia închisorilor comuniste a fost sufletul revistei şi i-a dus greul. Lista alfabetică a tuturor colaboratorilor şi a sprijinitorilor mai importanţi ai revistei poate fi accesată aici. Pentru detalii despre această antologie on-line, a se citi aici. (R. C.)

2008 
POEZIA CARCERALĂ (2):
RADU GYR

Radu Gyr  este "poetul închisorilor prin excelenţă", unul dintre cei mai valoroşi poeţi români, redescoperit de publicul mai larg după 1989, prin destinul său poetic dramatic. Pe numele său adevărat Radu Demetrescu, el s-a născut la 2 martie 1905 la Cîmpulung Muscel, ca fiu al actorului Ştefan (Coco) Demetrescu, a cărui amintire o evocă riguros, dar şi cald în Calendarul meu. Prietenii, momente şi atitudini literare. Poetul a debutat în anul 1924, cu volumul intitulat Linişti de schituri. A fost comandant legionar şi şef al regiunii Oltenia, conferenţiar la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti. Este autorul multor celebre versuri din epocă: Sfîntă tinereţe legionară, Imnul Moţa-Marin, Imnul Muncitorilor. Merită amintit faptul că a fost laureat al mai multor premii ale Societăţii Scriitorilor Români şi ale Academiei Române, iar în 1940, pe timpul guvernării legionare, a fost director general al teatrelor. După detenţia de sub regimul lui Carol II, este închis şi de Antonescu, apoi este eliberat şi trimis spre "reabilitare" în batalioanele de la Sărata. În 1945, regimul comunist îl încadrează în "lotul ziariştilor" şi îl condamnă la 12 ani. Revine acasă în 1956, dar cunoaşte mai multe condamnări, suportînd rigorile închisorilor din Jilava, Aiud etc. Ultima condamnare a avut ca motiv de acuzare celebrul poem, Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!, poetul fiind condamnat chiar la moarte, dar după un an comutîndu-i-se pedeapsa în muncă silnică pe viaţă. În 1963 a fost graţiat, ca şi alţi oameni de cultură ai vremii. 

"Poezia închisorilor ridică lirismul lui Gyr la o înălţime spirituală şi artistică absolut memorabilă. E o faţă inedită, aşa cum pentru Voiculescu e cea a sonetelor, în traducere imaginară, din Shakespeare. O combustie lirică intensă, o transfigurare a omului şi o acumulare sentenţioasă, unde propria existenţă se află în cîteva situaţii-limită, o recomandă ca pe un versant necunoscut, întregitor, dureros şi inegalat al poeziei române" [1]. Astfel, putem vorbi despre capodopere ale genului, pentru că "universul concentraţionar, carcera, în speţă, spaţiu de suferinţă, dar şi de visare, sînt descrise, în simbolismul lor, de către Radu Gyr, la un nivel neegalat de alţi autori" [2].  

Poemul Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! "deschide un periplu în memoria dureroasă a unui timp pierdut. Trecutul apasă peste prezent, ca un blestem ce nu poate fi îndepărtat" [3]. Adresarea directă este vie şi emoţionantă. Pentru autor, refrenul are conotaţii adînci. Gheorghe şi Ion sînt nume frecvent întîlnite în popor. De aceea, aceste nume devin simboluri ale luptei pentru libertate. Îndeosebi pentru libertatea interioară, pentru descătuşarea sufletească, pentru apărarea credinţei şi-a valorilor creştine. De aceea, poezia începe meditativ, fiind o exprimare poetică a ideilor pentru care nu trebuie să se ridice la luptă poporul, abia apoi numindu-se scopul superior al luptei: Nu pentru-o lopată de rumenă pîine,/ Nu pentru pătule, nu pentru pogoane,/ Ci pentru văzduhul tău liber de mîine,/ Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!. Strofa următoare are ecouri de ectenie, avînd expresii tipice ale rugăciunii liturgice: Pentru sîngele neamului tău curs prin şanţuri,/Pentru cîntecul tău ţintuit în piroane,/ Pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,/ Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!. Astfel, poetul sensibilizează şi impresionează cititorul, făcîndu-l părtaş la cîntecul său de luptă. Ritmul liturgic al textului se îmbină cu ritmul imnic. În mod evident, poemul apare ca un imn al chemării la înălţarea spirituală a unui popor, la împlinirea unor deziderate de veacuri. Motivele sînt christice, apar în acest poem cuvinte şi expresii profund creştine: neam, piroane, lacrimă, libertate,  icoane, lanţuri, lumină, toate exprimînd un Corpus Christi simbolic, un strigăt puternic de libertate, o dorinţă fermă de a apăra, precum martirii de odinioară, credinţa străbună: Şi ca să-ţi pui tot sărutul fierbinte/ Pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane,/ Pe toate ce slobode-ţi ies înainte,/ Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!// Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii!/ Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!/ Sus, pe lumina din urmă-a furtunii,/ Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!  

Comparabil cu imnul lui Andrei Mureşanu, Un răsunet [4], poemul lui Radu Gyr a fost un strigăt de libertate rostit în numele neamului său. Fără îndoială, "poezia lui Radu Gyr reia numai îndemnul la lupta pentru libertate într-o retorică persuasivă, agitatorică, de o mare simplitate, în care, alături de imperativul ridică-te (titlu şi refren al poeziei, dar şi repetat sub formă de anaforă; din 24 de versuri, 8 încep cu acest imperativ reluat din titlu), pregnantă este alăturarea antonimică (de asemenea repetată) adverb/conjuncţie adversativă [...]. Alăturarea antonimică nu/ci atrage după sine o dezvoltare a opoziţiei (nu pentru zadarnice bunuri materiale, ci pentru rîvnita şi nepreţuita libertate), prezentată într-o succesiune de metafore: văzduhul liber de mîine, pentru sîngele neamului tău curs prin şanţuri, pentru cîntecul tău ţintuit în piroane, pentru lacrima soarelui tău aprins, ca să aduni chiuind pe tăpşane o claie de zări şi-o căciulă de stele" [5]. 

Rostirea poetică a lui Radu Gyr se aşază dintru început sub semnul unei lupte interioare pentru ieşirea la lumină şi izbăvire. Poetica textelor sale este un Cîntec de luptă prin care îşi fixează un program coerent, biruit de convingerea lăuntrică a omului care are datoria să suporte toate pînă la sfîrşit, deoarece adevărata înfrîngere nu este o pierdere de ordin material, ci spiritual: Nu dor nici luptele pierdute,/ nici rănile din piept nu dor,/ cum dor acele braţe slute/ care să lupte nu mai vor.// Cît timp în piept inima-ţi cîntă/ ce-nseamnă-n luptă-un braţ răpus?/ Ce-ţi pasă-n praf de-o spadă frîntă/ cînd te ridici c-un steag mai sus?/ Că-nfrînt nu eşti atunci cînd sîngeri,/ nici cînd în lacrimi ochii ţi-s:/ Adevăratele înfrîngeri/ sînt renunţările la vis. 

Alte poezii sînt adevărate rugăciuni, expresii culminante ale întîlnirii omului cu Dumnezeu. Această întîlnire nu poate avea loc decît într-o stare umană de profundă pocăinţă şi asumare deplină a suferirii nedreptăţilor. Aşa este, de pildă, poezia Metanie: Doamne, fă din suferinţă,/ Pod de aur, pod înalt,/ Fă din lacrimă velinţă/ Ca-ntr-un pat adînc şi cald.// Din lovirile nedrepte/ Faguri facă-se şi vin./ Din înfrîngeri, scări şi trepte,/ Din căderi, urcuş alpin.// Din veninul pus în cană/ Fă miresme ce nu pier./ Fă din fiecare rană/ o cădelniţă spre cer;// Şi din fiece dezastru/ şi crepuscul stins în piept,/ Doamne, fă lăstun albastru/ şi fă zîmbet înţelept.  

Întîlnirea omului cu Domnul Hristos este şi tema capodoperei liricii lui Radu Gyr. Azi-noapte Iisus... (sau Iisus în celulă) este textul care semnifică destinul fiecărui deţinut politic de-a fi solidar cu suferinţa umană a Mîntuitorului, ca şi suferinţa Mîntuitorului care devine solidară cu a lor. Este arhicunoscut faptul că "dintre versurile lui, poezia care a circulat cel mai mult, care a însemnat cel mai mult pentru sufletul în restrişte al osîndiţilor a fost Iisus în celulă. [...] Cu vizita aceasta, pe cît de tainică, pe atît de reală, începe poezia. Şi Iisus participă la toată mizeria vieţii deţinutului, la toate chinurile lui, se face părtaş la toate suferinţele lui, în mod firesc, ca un prieten, ca un semen şi totuşi ca un Dumnezeu. [...] Comuniunea cu Dumnezeu în restrişte a fost dintotdeauna actul de tărie al sufletului românesc prigonit, strivit şi răstignit" [6].

Domnul Hristos ajunge în celulă, devine un deţinut asumîndu-şi soarta celor pedepsiţi pe nedrept, dar, mai mult de-atît, simbolizînd speranţa şi singura lor mîngîiere. Identificîndu-se cu deţinuţii, El vine cu haine vărgate, trece dincolo de zăbrele şi cere tăcere celui pe care-l vizitează, oferindu-i privilegiul Întîlnirii care îi dă puterea să spere, deşi finalul poeziei este ambiguu. Prima parte a poeziei este construită pe ideea întîlnirii cu Hristos în celulă: Azi-noapte Iisus mi-a intrat în celulă./ O, ce trist şi ce-nalt părea Christ!/ Luna venea după El, în celulă/ şi-L făcea mai înalt şi mai trist.// Mîinile Lui păreau crini pe morminte,/ ochii adînci ca nişte păduri./ Luna-L bătea cu argint pe veşminte/ argintîndu-I pe mîini vechi spărturi./ Uimit am sărit de sub pătura sură: / - De unde vii, Doamne, din ce veac?/ Iisus a dus lin un deget la gură/ şi mi-a făcut semn ca să tac.// S-a aşezat lîngă mine pe rogojină:/ - Pune-mi pe răni mîna ta!/ Pe glezne-avea urme de cuie şi rugină / parcă purtase lanţuri cîndva.// Oftînd şi-a întins truditele oase/ pe rogojina mea cu libărci./ Luna lumina, dar zăbrelele groase/ lungeau pe zăpada Lui vărgi.// Părea celula munte, părea căpăţînă/ şi mişunau păduchi şi guzgani./ Am simţit cum îmi cade capul pe mînă/ şi-am adormit o mie de ani...  

Partea a doua a poeziei prezintă o simetrie cu prima, numai că Hristos nu se mai află prezent fizic în celulă. Prezenţa Lui se mai simte doar prin mirosul de trandafiri, probabil ca simbol analogic al mirosului de tămîie sau mir, care sînt folosite la slujbele bisericeşti. Trezirea din vis este identică în acest moment cu revenirea la starea de fapt, la zguduitoarea conştiinţă a omului care înţelege că a fost privilegiat să vadă chipul Celui ce este Lumină, că a fost martorul unei revelaţii, martorul prezenţei vii a Mîntuitorului în conştiinţa celui care aşteaptă izbăvirea: Cînd m-am deşteptat din afunda genună,/ miroseau paiele a trandafiri./ Eram în celulă şi era lună,/ numai Iisus nu era nicăiri...// Am întins braţele: nimeni, tăcere./ Am întrebat zidul: nici un răspuns!/ Doar razele reci, ascuţite-n unghere,/ cu suliţa lor m-au străpuns.../ - Unde eşti, Doamne? Am urlat la zăbrele./ Din lună venea fum de căţui.../ M-am pipăit... şi pe mîinile mele,/ am găsit urmele cuielor Lui.  

Asemenea Apostolului Toma, poetul a primit dovada cuielor şi-a rănilor Lui, pentru a crede definitiv în Mîntuitorul şi Izbăvitorul său. Conştient de clipa revelaţiei căreia tocmai i-a fost martor, poetul reia imaginea iniţială, conferind poeziei o compoziţie circulară şi reducînd esenţa textului la cele două imagini de incipit şi final. Dovada de netăgăduit că Azi-noapte Iisus mi-a intrat în celulă este aceea că pe mîinile mele, am găsit urmele cuielor Lui. Această întîlnire revelaţională simbolizează identificarea totală a suferinţei umane cu Patimile Lui, sensul conotativ lăsînd loc ideii că omul se poate mîntui prin Iubire, dar şi prin Suferinţă.  

Poezia Basm e o expresie culminantă a suferinţei detenţiei, a cumplitei umilinţe, a nedreptăţii şi a adevăratei răstigniri, în plan sufletesc, a omului de cultură, a cărui singură vină era credinţa în Dumnezeu şi în artă. Deşi titlul poate deruta, versurile exprimă o dramă cumplită, o suferinţă ce va fi resimţită înmiit în această viaţă şi dincolo de ea. Inspirată de dorul de fetiţa lui, pe care n-o mai văzuse de atîţia ani, poetul scrie: Fetiţa a rămas departe-n poveşti,/ cu mîini de icoană curată,/ iar tatăl ei a murit de atunci nu o dată,/ ci de sute de ori, de o mie de ori.../ De o mie de ori a fost tras pe roată,/ spînzurat de o mie de ori de sfori,/ de o mie de ori pus pe cruce,/ de o mie de ori perpelit în dogori,/ de o mie de ori, de o mie de ori... Repetarea obsedantă a numeralului este mai degrabă o subminare a dorinţei creatoare de a fi liberă, nu încătuşată, de a fi acasă, alături de copilă, nu în carceră, de a fi spirit liber, nu “pus pe cruce" de-atîtea ori... Sufletul cere imposibilul, iar nerealizarea dorinţei devine obsesie, frustrare a fiinţei, dor... 

Radu Gyr a fost considerat “un Homer al închisorilor (Victor Ioan Pica), un autor legendar care, deşi văzut de puţini în carne şi oase, dobîndeşte dimensiuni mitice, prin opera sa" [7]. Om al suferinţei, Radu Gyr este un poet tragic “prin transformarea dramei personale în cîntecul tragic al unui neam întreg. Tragic e şi omul istoriei pentru că, deşi conştient de limitele sale, el forţează limita umană. [...] Credinţa nu exclude întrebările şi chiar disperarea, senzaţia de abandon. [...] Gyr se salvează însă prin artă. Sau mai exact, este, cred, iertat pentru că mult a iubit" [8]. Sau am putea încheia cu acel Cîntec deplin al lui Radu Gyr: N-ai lăuda de n-ai ştii să blestemi,/ Surîd numai acei care suspină,/ Azi n-ai iubi de n-ar fi fost să gemi,/ De n-ai fi plîns, n-ai duce-n ochi lumină./ Şi dacă singur rana nu-ţi legai,/ Cu mîna ta n-ai unge răni străine./ N-ai jindui după frînturi de rai/ De n-ai purta un ciob de iad în tine./ Că nu te-nalţi din praf dacă nu cazi/ Cu fruntea jos, în pulberea amară,/ Şi dacă-nvii în cîntecul de azi/ E c-ai murit în lacrima de-aseară. (Va urma)

Maria-Daniela PĂNĂZAN

[1] Adrian Popescu, Lancea frîntă. Lirica lui Radu Gyr, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995, p. 75. 
[2] Ibidem, p. 76. 
[3] Ibidem, p. 79. 
[4] Actualul imn naţional: Deşteaptă-te, române... [Nota Blog] 
[5] Ion Buzaşi, Poezia religioasă românească. Antologie, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2003, pp. 267-268. 
[6] Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouă, Editura Christiana, Bucureşti, 2006, p. 301. 
[7] Adrian Popescu, op. cit., p. 91. 
[8] Ibidem, pp. 100-101.

* Maria-Daniela Pănăzan, "Poezia carcerală (2): Radu Gyr", în Puncte cardinale, anul XVIII, nr. 4/208, aprilie 2008, p. 7 (rubrica "Literatura închisorilor").

Radu Gyr spre sfîrşitul vieţii

Mai puteţi citi pe acest blog:

* Antologia Punctelor cardinale (I) – "Cine se teme de naţionalism?" (1991)
* Antologia Punctelor cardinale (II) – Interviu cu Părintele Calciu (1991)
* Antologia Punctelor cardinale (III) – "Mircea Eliade – «credinciosul fără Dumnezeu»?" (1992)
* Antologia Punctelor cardinale (IV) – "Fiziologia trepăduşului" (1992)
* Antologia Punctelor cardinale (V) – "«Resurecţia» lui Nichifor Crainic între bucurie şi dezamăgire" (1992)
* Antologia Punctelor cardinale (VI) – "Necesara despărţire a apelor" (1993)
* Antologia Punctelor cardinale (VII) – "Distincţii necesare" (1993)
* Antologia Punctelor cardinale (VIII) – "Spiritul viu al dreptei" (1993)
* Antologia Punctelor cardinale (IX) – "Dimensiunea transcendentă a politicului: Mişcarea Legionară" (1994)
* Antologia Punctelor cardinale (X) – "Necesitatea unei viziuni de dreapta..." (1994)
* Antologia Punctelor cardinale (XI) – "Apelul unui licean către «oastea naţionalistă»" (1995)
* Antologia Punctelor cardinale (XII) – "Confruntarea dintre Memorie şi Uitare" (1995)
* Antologia Punctelor cardinale (XIII) – "Martin Luther şi evreii..." (1995)
* Antologia Punctelor cardinale (XIV) – "Dreptatea d-lui Pleşu" (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XV) – "Pe marginea unei decepţii" (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XVI) – "Unde d-l Pleşu nu mai are dreptate" (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XVII) – "Viaţa – proprietate de stat" (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XVIII) – "Sensul unităţii creştine" (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XIX) – "Căderea Cuvîntului în cazuri" (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XX) – "O reacţie a d-lui Patapievici" (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XXI) – "San Juan de la Cruz: Romances" (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXII) – "Inchiziţia marxistă împotriva lui Mircea Eliade" (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXIII) – "Domnul Petru Creţia şi «legionarul de 1,65»" (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXIV) – "Iarba verde de acasă…" (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXV) – "Doar o vorbă să-ţi mai spun…" (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXVbis) – "«Doar o vorbă să-ţi mai spun...»" (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XXVI) – "Nici printre evrei n-a lipsit admiraţia pentru Codreanu!" (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXVII) – "Între zoón politikón şi homo religiosus" (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXVIII) – "Apocalipsa şi ştiinţa" (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXIX) – "Stafia comunismului la Paris"   (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXX) – "«Dogma capitală» a «Noii Ordini Mondiale»" (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXI) – "Falimentul speranţei" (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXII) – "Masoneria şi organizaţiile internaţionale" (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXIII) – "Ispita «iubirii»" (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXIV) – "Apostrof-area ca asasinat moral" (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXV) – "Fabulă cu trandafir" (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXVI) – "Biserica să nu se teamă de puternicii zilei!" (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXVII) – "Aspecte ale dialogului religie-cultură…" (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXVIII) – "Puncte cardinale 100": "La aniversară", "Măcel de Buna Vestire", "Marginalii" (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXIX) – "Cronica unei gafe editoriale" (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XL) – "Epica Holocaustului…" (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XLI) – "Lecţia americană" (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XLII) – "Demonizarea Americii" (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XLIII) – "«Dictatura bunului simţ»…" (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XLIV) – "În sfîrşit, Acasă…" (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XLV) – "Anul Eminescu", "Oda (în metru antic): deschiderea nivelelor de receptare" (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (XLVI) – "Cine eşti dumneata, domnule Neştian?" (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (XLVII) – "Demitizarea" (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (XLVIII) – "Maxime Egger: Cum am devenit ortodox" (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (XLIX) – "Marea iertare" (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (L) – "Maica Mihaela" (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (LI) – "Un luceafăr pe columna cezarilor" (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (LII) – Interviu cu Alain de Benoist (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (LIII) – "Radu Gyr sau despre gratuitatea eroismului" (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (LIV) – "Supără realitatea sau formularea ei?" (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (LV) – "Marginalii la o scrisoare a lui Mircea Eliade" (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (LVI) – "Odihna de Eminescu" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LVII) – "Mesianismul Dreptei" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LVIII) – "Misiunea românilor în istorie" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LIX) – "Obligaţiile unei conştiinţe morale" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LX) – "Naţionalismul şi România de azi", "Menirea generaţiei noastre" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXI) – "Lichidarea unei legende" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXII) – "Pentru o Europă unită a naţiunilor" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXIII) – "Kitsch-ul în literatura politică naţionalistă" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXIV) – "Despre a fi altfel" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXV) – "Pentru un naţionalism european" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXVI) – "Caracterul naţional al Ortodoxiei" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXVII) – "Un evreu renegat avertizează America" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXVIII) – "In memoriam: Horia Bernea", "Muzeul Ţăranului Român după Horia Bernea" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXIX) – "Europa lui Hristos" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXX) – "Ziua judecăţii" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXI) – "Interviu cu istoricul Neagu Djuvara" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXII) – "Elitele şi partidele politice" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXIII) – "Revolta «omului recent»" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXIV) – "Naţionalism şi democraţie" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXV) – "Perversiunea naţional-comunistă" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXVI) – "Isteria antifascistă" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXVII) – "Moştenirile lui Horia Bernea" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXVIII) – "Veşti triste din Spania" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXIX) – "Mai bine prea tîrziu decît niciodată!" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXX) – "Centenarul Petre Ţuţea (1902-2002)" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXI) – "Rost – «manifestul românesc» al unei noi generaţii" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXII) – "Istoria în actualitate: Penele Arhanghelului" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIII) – "Cultul monştrilor" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIV) – "Nu-i pace sub măslini..." (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXV) – "Aceşti evrei visători şi utopiile lor păguboase" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVI) – "De la vulgaritate la perversiune" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVII) – "Dimensiunea cosmică a dorului" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVIII) – "Călătorie în «buricul pămîntului»" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIX) – "Taina fratelui" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (XC) – "Conceptul de medicină creştină" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (XCI) – "Cazul Paulescu văzut cu ochii altora" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (XCII) – "Political correctness?" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (XCIII) – "Tîlcuirea patristică a Psalmului 50" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (XCIV) – "Un clown pentru Nobel?" (2004)
* Antologia Punctelor cardinale (XCV) – "Chilia isihastului în lume" (2004)
* Antologia Punctelor cardinale (XCVI) – "Paul Goma «antisemit»?" (2004)
* Antologia Punctelor cardinale (XCVII) – "Catedrala Mîntuirii Neamului..." (2004)
* Antologia Punctelor cardinale (XCVIII) – "Mircea Dinescu între ignoranţă şi abjecţie" (2004)
* Antologia Punctelor cardinale (XCIX) – "August roşu: circ fără pîine" (2004)
* Antologia Punctelor cardinale (C) – "«Insurecţia» de la 23 august văzută prin ochii unui soldat german" (2004)
* Antologia Punctelor cardinale (CI) – "Erosul care mişcă lumile" (2004)
* Antologia Punctelor cardinale (CII) – "Sfinţita rugăciune" (2004)
* Antologia Punctelor cardinale (CIII) – "Păcatul lui Onan" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CIV) – "Dante, Infernul, Cîntul XXXIV" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CV) – "Acatistul Sfinţilor Români din închisori" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CVI) – "Giulgiul din Torino: o provocare perpetuă" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CVII) – "Tentative de purificare" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CVIII) – "La despărţirea de Papa Ioan Paul II..." (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CIX) – "Cine a fost Teodor M. Popescu?" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CX) – "Cuvînt prevenitor despre idolatrie şi magie" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CXI) – "Cultul eroilor la români" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CXII) – "Miza unui linşaj mediatic" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CXIII) – "Biblia lui Robespierre" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CXIV) – "Imoralitatea apartenenţei la francmasonerie" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CXV) – "Împotriva falsului ecumenism" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CXVI) – "De la Facere la Apocalipsă" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CXVII) – "O uşă interzisă" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CXVIII) – "Pe marginea unei blasfemii" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXIX) – "Un portret al Căpitanului la copilărie" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXX) – "«Am vrut să-l împuşc pe Ceauşescu»" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXI) – "Ciobanul şi «futelniţa»" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXII) – "Luciferismul de larg consum" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXIII) – "Adevărata dramă de la Petru-Vodă" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXIV) – "În jurul unei neînţelegeri" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXV) – "Ofensiva homosexualilor" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXVI) – "Ultima biruinţă a lui Ştefan cel Mare" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXVII) – "«Sfîntul» Mişa din Clejani" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXVIII) – "Memento Gulag în Vendeea" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXIX) – "La plecarea dintre noi a Părintelui Calciu" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXX) – "Tinereţe fără bătrîneţe" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXXI) – "O nouă carte la Editura Puncte Cardinale..." (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXXII) – "Despre poziţia Bisericii faţă de stăpînire" (2007)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXXIII) – Două traduceri din Annick de Souzenelle (2007)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXXIV) – "Suferinţa ca binecuvîntare" (2007)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXXV) – "Cele trei atacuri ale diavolului asupra lui Hristos" (2007)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXXVI) – "Luciferismul în ţara lui Caragiale" (2007)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXXVII) – "Sperietoarea şi modelul" (2007)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXXVIII) – "José Antonio Primo de Rivera..." (2007)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXXIX) – "(De) ce uită Occidentul?" (2007)
* Antologia Punctelor cardinale (CXL) – " Principale diferenţe între Catolicism şi Ortodoxie"; "O istorisire de demult..." (2008)
* Antologia Punctelor cardinale (CXLI) – "Poezia carcerală (1): Valeriu Gafencu" (2008)
* Antologia Punctelor cardinale (CXLII) – "Adevăr, Biserică, ecumenism" (2008)
* Antologia Punctelor cardinale (CXLIII) – "De la un tînăr cititor al Punctelor cardinale" (2008)