ANTOLOGIA «PUNCTELOR CARDINALE» (CXLI)

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Revista Puncte cardinale a fost întemeiată în ianuarie 1991 de către veteranul de război şi fostul deţinut politic Gabriel-Iacob Constantinescu şi a apărut lunar la Sibiu, fără nici o întrerupere, timp de 20 de ani (240 de numere). Nucleul redacţional a fost alcătuit din Gabriel Constantinescu, Răzvan Codrescu, Demostene Andronescu, Marcel Petrişor şi Ligia Banea (n. Constantinescu). Generaţia închisorilor comuniste a fost sufletul revistei şi i-a dus greul. Lista alfabetică a tuturor colaboratorilor şi a sprijinitorilor mai importanţi ai revistei poate fi accesată aici. Pentru detalii despre această antologie on-line, a se citi aici. (R. C.)

 2008

POEZIA CARCERALĂ (1):

VALERIU GAFENCU

Poezia carcerală "circumscrie un teritoriu literar limitat şi însumează creaţii ce şi-au cîştigat atributul de «literar», dar şi texte ce n-au depăşit pretenţia de literalitate, conservîndu-şi prin excelenţă valenţa documentară" [1]. Cred că este esenţialmente necesar a se cunoaşte mai bine literatura detenţiei, a celor care au suferit opresiunile temniţelor comuniste, a celor care au găsit în creştinism – în iubirea creştină, de fapt – singura cale de salvare, singura explicaţie plauzibilă a suferinţei nedrepte la care au fost supuşi, singura modalitate de a întrezări Lumina, dincolo de întunecimea carcerală. Poeziile din închisori au fost adevărate imne ale vieţii şi ale salvării, ale redescoperirii umanului. Citind cu atenţie mărturisirile celor care au suportat calvarul temniţelor, se poate constata foarte uşor faptul că pe mulţi i-a salvat doar credinţa şi poezia ca rugăciune, ca mod de comunicare cu Dumnezeu, ca unică soluţie salvatoare: "Închisoarea comunistă l-a obligat pe creatorul mai mult ori mai puţin iniţiat în ale liricii să se apropie de divinitate, chiar dacă înainte de experienţa carcerală a ignorat sau şi-a refuzat de-a dreptul acest tip de comunicare de la uman la divin, tocmai pentru că – oricare ar fi structura intrinsecă a respectivului încarcerat – în condiţiile date Dumnezeu este pentru el unicul sprijin, aceasta neeliminînd variantele rugăciunii (confesiunea, revolta, lamentaţia, umilinţa, implorarea); condamnatul instituie o relaţie cu atît mai deschisă şi mai sinceră cu cît loc de subterfugiu şi minciună/ trădare între ei nu încape" [2].

Poezia carcerală are trei mari reprezentanţi de o valoare de netăgăduit: Nichifor Crainic, Radu Gyr şi Valeriu Gafencu. Descoperirea sau re-descoperirea liricii carcerale este o dovadă a preocupărilor actuale de a recupera o parte valoroasă a poeziei româneşti. Chiar dacă este considerată ca "un teritoriu limitat", totuşi nu trebuie judecată în cantitatea ei, ci în calitatea ei ca text literar, de mare forţă artistică, cu valenţe stilistice şi poetice inconfundabile.

Nu puţini sînt poeţii care au trecut prin calvarul temniţelor comuniste; i-am amintit pe cei trei mari creatori-mucenici sau mărturisitori, Nichifor Crainic, Radu Gyr, Valeriu Gafencu, dar pot fi amintiţi în acest context numeroşi alţii: Valeriu Anania, Constantin Oprişan, Ştefan Vlădoianu, Virgil Maxim, Ioan Andrei, Constantin-Aurel Dragodan, Dimitrie Paceag, Sergiu Mandinescu, Demostene Andronescu, Petre C. Baciu etc., etc.

Valeriu Gafencu este un poet al suferinţei, un mucenic al lui Hristos. Mărturisitor al credinţei ortodoxe, şi-a asumat deplin destinul de jertfire, după 10 ani de detenţie sfîrşind în închisoarea din Tg. Ocna [3]. Valeriu Gafencu a devenit cunoscut printre deţinuţii politici atît prin poeziile sale, nescrise cu creionul pe hîrtie, dar învăţate pe de rost de cei apropiaţi, apoi puse şi pe muzică, cît şi prin însăşi viaţa lui de sfinţenie şi dăruire creştină, prin gesturile sale umanitare extraordinare, fiind amintit deseori faptul că a salvat un pastor protestant [4] dăruindu-i medicamentele lui, chiar dacă prin aceasta şi-a grăbit propriul sfîrşit.

Valeriu Gafencu s-a născut la 24 ianuarie 1921 în localitatea Sîngerei, jud. Bălţi, din Basarabia. Student la Facultatea de Drept şi Filosofie din Iaşi, deşi avea doar 20 de ani, Valeriu Gafencu era liderul unui grup al Frăţiilor de Cruce şi, în această calitate, a fost arestat şi condamnat de către regimul Antonescu, în toamna anului 1941, la 25 de ani de închisoare; timp de 10 ani a fost închis la Aiud, Piteşti şi Tg. Ocna. S-a stins din viaţă la 18 februarie 1952, după o cruntă perioadă de suferinţă fizică, dar cu sufletul scăldat în lumina rugăciunii şi a sfinţeniei. Pentru deţinuţii politici, el a fost şi a rămas "sfîntul închisorilor comuniste", expresie nominală categorică, al cărei sens denotativ nu ar trebui să mai surprindă astăzi pe nimeni. În mod cert, tinerii ca Valeriu Gafencu, martiri ai temniţelor sub toate dictaturile, sînt mărturisitorii lui Hristos într-un univers carceral inimaginabil pentru noi, cei care astăzi avem atîta libertate şi nu ştim să o preţuim cum se cuvine... Merită să fie citit acest poet, ca şi mărturisirile despre viaţa lui (a se vedea mai ales Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos, dar şi documentarul alcătuit şi adnotat de monahul Moise, chiar sub titlul Sfîntul închisorilor).

Am reţinut un cuvînt pe care Valeriu Gafencu îl spusese unui politruc al închisorii-sanatoriu de la Tg. Ocna: "Între mine şi dumneavoastră stă conştiinţa. Dumnezeu nu este de vînzare. Tranzacţii de conştiinţă nu se pot face. Pentru libertatea mea sufletească iau decizia de a muri. Este bine să se spună răspicat adevărul, şi eu adevărul îl slujesc. Nu sînt judecătorul altora, ci sînt mărturisitorul lui Dumnezeu. Nu există zidire sub soare care să dureze fără Dumnezeu" [5]. Valeriu Gafencu a fost "un om în care via Hristos", "un simbol şi un exemplu de viaţă, nu prin intenţie, ci prin trăire. Purtător fiind de Hristos, era smerit, evlavios, lucid, mereu mulţumit, întotdeauna slăvind pe Domnul său. În Valeriu se simţea unirea vieţii cu veşnicia, unirea minţii cu inima, unirea trupului cu sufletul, unirea lui Dumnezeu cu omul, unirea omului cu natura, unirea tuturor oamenilor în Hristos, pacea, armonia şi unitatea lumii" [6].

Poezia lui Valeriu Gafencu este precum i-a fost şi sufletul: o aură de sfinţenie înconjoară versul izbăvitor, trădează suferinţa, dar şi fericirea de a trăi în Hristos, bucuria de a simţi Calea, Adevărul şi Viaţa, de a avea, dincolo de chinuri sau de incertitudini conjuncturale, puterea credinţei, a rugăciunii şi a Iubirii. Mărturisirea sinceră a poetului este justificată: "Aici, în Tîrgu-Ocna, am scris şaisprezece poezii ca un testament, ca o reală mărturisire pentru cei ce vor veni, şi rog să nu fie interpretată ca o figură poetică, căci ea este duh arzător şi viu" [7].

Capodopera liricii sale este Imnul Învierii. Inspirat, poetul face o chemare imnică la venirea spre a lua Lumina Învierii pentru a zidi, chiar în crunta închisoare, o Biserică a lui Hristos Cel Viu, Care să crească în inimile celor suferinzi şi însîngeraţi: Cîntarea Bucuriei, deoarece, aşa cum spune o cîntare a Învierii, "prin Cruce a venit bucurie la toată lumea": "Vă cheamă Domnul Slavei la lumină,/ Vă cheamă mucenicii-n veşnicii,/ Fortificaţi Biserica creştină/ Cu pietre vii zidite-n temelii!/ Să crească-n inimile voastre-nfrînte/ Un om născut din nou, armonios,/ Pe chipurile voastre să se-mplînte/ Pecetea Domnului Iisus Hristos!".

Chemarea la Înviere este o chemare sfîntă, pentru că tainicul clopot din inimile celor care sînt întemniţaţi doar trupeşte percepe în mod real venirea Mîntuitorului, iar din piepturile lor răzbate Imnul Învierii, deoarece Hristos învie pentru cei care “flămînzesc şi însetează de dreptate”, pentru cei “curaţi cu inima”, deschizînd Porţile Împărăteşti ale Bisericii Vii din închisoare: "Un clopot tainic miezul nopţii bate/ Şi Iisus coboară pe pămînt,/ Din piepturile noastre-nsîngerate/ Răsună Imnul Invierii sfînt./ Smulgeţi-vă din ceata celor răi,/ Intraţi în cinul oastei creştineşti,/ Priviţi spre Porţile Împărăteşti,/ Căci cei din urmă fi-vor cei dintăi!".

Ultima strofă este Chemarea spre Lumină, întru purificare şi împărtăşire, întru co-părtăşie la "nunta Fiului de Împărat". "Flămînzii" temniţelor sînt cei aleşi să  primească Lumină şi să mărturisească această Lumină salvatoare într-un univers dezumanizat, încarcerat, dominat de întunericul sfîşietor: "Veniţi, creştini, luaţi lumină/ Cu sufletul senin, purificat!/ Veniţi flămînzi, gustaţi din Cină,/ E nunta Fiului de Împărat!".

Iar dacă Marea Sărbătoare a Învierii este o chemare spre a lua Lumină şi Viaţă, Sărbătoarea Naşterii Domnului apare într-un Colind de Crăciun ca o imagine complementară a Învierii. Perspectiva este aceeaşi, cadrul spaţial la fel: peştera din Betleem în care Preasfînta Fecioară Maria "naşte pe Cel mai presus de fiinţă" devine, la Valeriu Gafencu, propria închisoare. Dar acest spaţiu are doar conotaţiile unei prezenţe fizice. Pentru poet, colindătorii sînt îngerii Domnului, iar bucuria Naşterii Mîntuitorului este atît de mare încît ştie că, deşi el se găseşte într-un spaţiu închis pe dinafară, cu zăbrele, acest spaţiu nu mai are hotare pentru îngerii ce coboară din cer, încărcaţi cu florile dalbe, ca să le vestească şi lor, celor întemniţaţi, Naşterea Soarelui Dreptăţii: "La fereastra robilor,/ Cîntă îngerii în cor./ De cu seară pînă-n zori,/ Au venit colindători,/ Îngerii nemuritori,/ Încărcaţi cu dalbe flori./ Lăsaţi copiii să vină/ Să-mi aducă din grădină/ Dalbe flori de sărbători,/ Dalbe, dalbe flori./ Cîntă robii Domnului/ Înjugaţi cu jugul Lui/ Pe malul Trotuşului,/ Dar cîntarea lor e mută,/ Că-i cu suferinţă smulsă/ Şi cu rugăciuni crescută./ Stă un copilaş în zare/ Şi priveşte cu mirare,/ O fereastră de-nchisoare./ Lîngă micul copilaş,/ S-a oprit un îngeraş/ Ce-i şopteşte drăgălaş:/ Azi Crăciunul s-a mutat/ Din palat, la închisoare,/ Unde-i Domnu-ntemniţat./ Şi copilul cel din zare/ A venit la închisoare/ Să trăiască praznic mare".

Iubirea celui care înţelege rostul acestei vieţi se răsfrînge biruitoare asupra tuturor oamenilor, ajungînd pînă acolo încît să-L vadă pe Însuşi Hristos ca pe un Frate. În poezia Frate dragă, Gafencu exprimă suprema dorinţă de-a putea să se dăruiască întru totul Iubirii lui Hristos, singura Iubire mîntuitoare, amintind astfel despre momentul cînd Iisus le-a spus Apostolilor: "Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul. Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sînteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii” (Ioan 13, 34-35): "Frate dragă, din grădină,/ Îţi trimit în dar un crin,/ Să-ţi mîngîie lin privirea,/ Cu veşmîntul lui divin./ Floare dragă, floare dalbă,/ Cît de mult aş vrea şi eu,/ Îmbrăcat în haină albă,/ Să mă duc la Dumnezeu!/ Răsădit acolo sus,/ În grădina minunată,/ Să-mi simt viaţa-mbălsămată/ Cu iubirea lui Iisus./ Plîng înăbuşit în noapte/ Şi suspin cu glasul stins:/  Dă-mi veşmîntul alb de nuntă,/ Cu crini minunaţi încins".

Un Dor de Dumnezeu nelimitat pătrunde fiinţa. Bucuria credinţei este o expresie a conştientizării prezenţei harului. Poetul ştie şi înţelege talantul primit. De aceea, dorul lui este pătruns de Iubirea divină, de lacrimile suferinţei care transfigurează fiinţa şi o apropie de Mîntuitorul Hristos. Calvarul suferinţei are un sfîrşit creştinesc – bucuria aflării Iubirii supreme, îndumnezeirea firii umane prin credinţă, izbăvirea prin suferinţă: "Trăiesc flămînd, trăiesc o bucurie/ frumoasă ca un crin din Paradis./ Potirul florii e mereu deschis/ Şi-i plin cu lacrimi şi cu apă vie./ Potirul florii e o-mpărăţie./ [...] Sub flacăra iubirii arzătoare,/ din zori de zi şi pînă-n noapte-aştept./ Te chem şi noaptea, ghemuit cu capu-n piept:/ Iisuse, Iisuse!/ Încet mă mistui, ca o lumînare!".

În această Iubire a lui Iisus Hristos poetul a trăit, şi cu această Iubire s-a stins, fără însă a pleca definitiv. El a rămas printre contemporanii săi ca un simbol al muceniciei, al mărturisirii cu propria-i viaţă a suferinţei din Iubirea lui Hristos. Dovada o constituie şi ultima poezie scrisă de Valeriu Gafencu, un autoportret – simbol al vieţii de sfinţenie pe care a avut-o. Rămas-bun este expresia culminantă a smereniei şi a sfîrşitului de mucenic al închisorilor, un adevărat testament poetic. Versurile au forţa credinţei supreme în Înviere, în puterea Iubirii creştine, în speranţa reîncreştinării lumii şi a re-aşezării ei pe un făgaş firesc, moral şi autentic creştin: "Din cerul Tău înalt şi prea-ales,/ Părinte, cînd mă vei lua la Tine,/ Prietenilor mei de pe pămînt/ Redă-le Tu, în alb veşmînt,/ Un suflet care i-a iubit şi i-a-nţeles".

Ar trebui ca Valeriu Gafencu să rămînă în conştiinţa tuturor ca "un model uman, o cale de izbăvire din moartea sufletească ce ni se pregăteşte, un om devenit desăvîrşit prin Hristos. Ştim că nu este singurul caz de sfinţenie în acest secol şi credem că noianul acesta de intensă şi izbitoare credinţă va naşte în lume o nouă eră creştină, mai curată şi mai bine gîndită decît în trecut. Viaţa de sfînt a lui Valeriu se proiectează ca model al acestei lumi noi" [8]. (Va urma)

Maria-Daniela PĂNĂZAN

[1] Ioana Cistelecan, Antologia poeziei carcerale, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2006, p. 5.

[2] Ibidem, p. 9

[3] Pentru mai multe informaţii despre Valeriu Gafencu sau poezii ale lui, a se consulta revista Rost, numărul 8/2003, sau diferite site-uri: www.bcucluj.ro etc.

[4] Richard Wurmbrand (1909-2001), evreu creştinat. [Nota Blog]

[5] Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouă, ediţie îngrijită la Mănăstirea Diaconeşti, cu un cuvînt înainte de Părintele Gheorghe-Calciu Dumitreasa, Editura Christiana, Bucureşti, 2006, p. 143.

[6] Ibidem, p. 222.

[7] Ibidem, p. 241.

[8] Ibidem, p. 251.

* Maria-Daniela Pănăzan, "Poezia carcerală (1): Valeriu Gafencu", în Puncte cardinale, anul XVIII, nr. 3/207, martie 2008, p. 5 (rubrica "Literatura închisorilor").

Mai puteţi citi pe acest blog:

* Antologia Punctelor cardinale (I) – "Cine se teme de naţionalism?" (1991)

* Antologia Punctelor cardinale (II) – Interviu cu Părintele Calciu (1991)

* Antologia Punctelor cardinale (III) – "Mircea Eliade – «credinciosul fără Dumnezeu»?" (1992)

* Antologia Punctelor cardinale (IV) – "Fiziologia trepăduşului" (1992)

* Antologia Punctelor cardinale (V) – "«Resurecţia» lui Nichifor Crainic între bucurie şi dezamăgire" (1992)

* Antologia Punctelor cardinale (VI) – "Necesara despărţire a apelor" (1993)

* Antologia Punctelor cardinale (VII) – "Distincţii necesare" (1993)

* Antologia Punctelor cardinale (VIII) – "Spiritul viu al dreptei" (1993)

* Antologia Punctelor cardinale (IX) – "Dimensiunea transcendentă a politicului: Mişcarea Legionară" (1994)

* Antologia Punctelor cardinale (X) – "Necesitatea unei viziuni de dreapta..." (1994)

* Antologia Punctelor cardinale (XI) – "Apelul unui licean către «oastea naţionalistă»" (1995)

* Antologia Punctelor cardinale (XII) – "Confruntarea dintre Memorie şi Uitare" (1995)

* Antologia Punctelor cardinale (XIII) – "Martin Luther şi evreii..." (1995)

* Antologia Punctelor cardinale (XIV) – "Dreptatea d-lui Pleşu" (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XV) – "Pe marginea unei decepţii" (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XVI) – "Unde d-l Pleşu nu mai are dreptate" (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XVII) – "Viaţa – proprietate de stat" (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XVIII) – "Sensul unităţii creştine" (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XIX) – "Căderea Cuvîntului în cazuri" (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XX) – "O reacţie a d-lui Patapievici" (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XXI) – "San Juan de la Cruz: Romances" (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXII) – "Inchiziţia marxistă împotriva lui Mircea Eliade" (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXIII) – "Domnul Petru Creţia şi «legionarul de 1,65»" (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXIV) – "Iarba verde de acasă…" (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXV) – "Doar o vorbă să-ţi mai spun…" (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXVbis) – "«Doar o vorbă să-ţi mai spun...»" (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XXVI) – "Nici printre evrei n-a lipsit admiraţia pentru Codreanu!" (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXVII) – "Între zoón politikón şi homo religiosus" (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXVIII) – "Apocalipsa şi ştiinţa" (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXIX) – "Stafia comunismului la Paris"   (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXX) – "«Dogma capitală» a «Noii Ordini Mondiale»" (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXI) – "Falimentul speranţei" (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXII) – "Masoneria şi organizaţiile internaţionale" (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXIII) – "Ispita «iubirii»" (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXIV) – "Apostrof-area ca asasinat moral" (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXV) – "Fabulă cu trandafir" (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXVI) – "Biserica să nu se teamă de puternicii zilei!" (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXVII) – "Aspecte ale dialogului religie-cultură…"

 (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXVIII) – "Puncte cardinale 100": "La aniversară", "Măcel de Buna Vestire", "Marginalii" (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXIX) – "Cronica unei gafe editoriale" (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XL) – "Epica Holocaustului…" (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLI) – "Lecţia americană" (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLII) – "Demonizarea Americii" (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLIII) – "«Dictatura bunului simţ»…" (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLIV) – "În sfîrşit, Acasă…" (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLV) – "Anul Eminescu", "Oda (în metru antic): deschiderea nivelelor de receptare" (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLVI) – "Cine eşti dumneata, domnule Neştian?" (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLVII) – "Demitizarea" (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLVIII) – "Maxime Egger: Cum am devenit ortodox" (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLIX) – "Marea iertare" (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (L) – "Maica Mihaela" (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LI) – "Un luceafăr pe columna cezarilor" (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LII) – Interviu cu Alain de Benoist (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LIII) – "Radu Gyr sau despre gratuitatea eroismului" (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LIV) – "Supără realitatea sau formularea ei?" (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LV) – "Marginalii la o scrisoare a lui Mircea Eliade" (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LVI) – "Odihna de Eminescu" (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LVII) – "Mesianismul Dreptei" (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LVIII) – "Misiunea românilor în istorie" (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LIX) – "Obligaţiile unei conştiinţe morale" (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LX) – "Naţionalismul şi România de azi", "Menirea generaţiei noastre" (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXI) – "Lichidarea unei legende" (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXII) – "Pentru o Europă unită a naţiunilor" (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXIII) – "Kitsch-ul în literatura politică naţionalistă" (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXIV) – "Despre a fi altfel" (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXV) – "Pentru un naţionalism european" (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXVI) – "Caracterul naţional al Ortodoxiei" (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXVII) – "Un evreu renegat avertizează America" (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXVIII) – "In memoriam: Horia Bernea", "Muzeul Ţăranului Român după Horia Bernea" (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXIX) – "Europa lui Hristos" (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXX) – "Ziua judecăţii" (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXI) – "Interviu cu istoricul Neagu Djuvara" (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXII) – "Elitele şi partidele politice" (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXIII) – "Revolta «omului recent»" (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXIV) – "Naţionalism şi democraţie" (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXV) – "Perversiunea naţional-comunistă" (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXVI) – "Isteria antifascistă" (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXVII) – "Moştenirile lui Horia Bernea" (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXVIII) – "Veşti triste din Spania" (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXIX) – "Mai bine prea tîrziu decît niciodată!" (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXX) – "Centenarul Petre Ţuţea (1902-2002)" (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXI) – "Rost – «manifestul românesc» al unei noi generaţii" (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXII) – "Istoria în actualitate: Penele Arhanghelului" (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIII) – "Cultul monştrilor" (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIV) – "Nu-i pace sub măslini..." (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXV) – "Aceşti evrei visători şi utopiile lor păguboase" (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVI) – "De la vulgaritate la perversiune" (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVII) – "Dimensiunea cosmică a dorului" (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVIII) – "Călătorie în «buricul pămîntului»" (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIX) – "Taina fratelui" (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XC) – "Conceptul de medicină creştină" (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XCI) – "Cazul Paulescu văzut cu ochii altora" (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XCII) – "Political correctness?" (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XCIII) – "Tîlcuirea patristică a Psalmului 50" (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XCIV) – "Un clown pentru Nobel?" (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (XCV) – "Chilia isihastului în lume" (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (XCVI) – "Paul Goma «antisemit»?" (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (XCVII) – "Catedrala Mîntuirii Neamului..." (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (XCVIII) – "Mircea Dinescu între ignoranţă şi abjecţie" (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (XCIX) – "August roşu: circ fără pîine" (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (C) – "«Insurecţia» de la 23 august văzută prin ochii unui soldat german" (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (CI) – "Erosul care mişcă lumile" (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (CII) – "Sfinţita rugăciune" (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (CIII) – "Păcatul lui Onan" (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CIV) – "Dante, Infernul, Cîntul XXXIV" (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CV) – "Acatistul Sfinţilor Români din închisori" (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CVI) – "Giulgiul din Torino: o provocare perpetuă" (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CVII) – "Tentative de purificare" (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CVIII) – "La despărţirea de Papa Ioan Paul II..." (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CIX) – "Cine a fost Teodor M. Popescu?" (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CX) – "Cuvînt prevenitor despre idolatrie şi magie" (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CXI) – "Cultul eroilor la români" (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CXII) – "Miza unui linşaj mediatic" (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CXIII) – "Biblia lui Robespierre" (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CXIV) – "Imoralitatea apartenenţei la francmasonerie" (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CXV) – "Împotriva falsului ecumenism" (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CXVI) – "De la Facere la Apocalipsă" (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CXVII) – "O uşă interzisă" (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CXVIII) – "Pe marginea unei blasfemii" (2006)

* Antologia Punctelor cardinale (CXIX) – "Un portret al Căpitanului la copilărie" (2006)

* Antologia Punctelor cardinale (CXX) – "«Am vrut să-l împuşc pe Ceauşescu»" (2006)

* Antologia Punctelor cardinale (CXXI) – "Ciobanul şi «futelniţa»" (2006)

* Antologia Punctelor cardinale (CXXII) – "Luciferismul de larg consum" (2006)

* Antologia Punctelor cardinale (CXXIII) – "Adevărata dramă de la Petru-Vodă" (2006)

* Antologia Punctelor cardinale (CXXIV) – "În jurul unei neînţelegeri" (2006)

* Antologia Punctelor cardinale (CXXV) – "Ofensiva homosexualilor" (2006)

* Antologia Punctelor cardinale (CXXVI) – "Ultima biruinţă a lui Ştefan cel Mare" (2006)

* Antologia Punctelor cardinale (CXXVII) – "«Sfîntul» Mişa din Clejani" (2006)

* Antologia Punctelor cardinale (CXXVIII) – "Memento Gulag în Vendeea" (2006)

* Antologia Punctelor cardinale (CXXIX) – "La plecarea dintre noi a Părintelui Calciu" (2006)

* Antologia Punctelor cardinale (CXXX) – "Tinereţe fără bătrîneţe" (2006)

* Antologia Punctelor cardinale (CXXXI) – "O nouă carte la Editura Puncte Cardinale..." (2006)

* Antologia Punctelor cardinale (CXXXII) – "Despre poziţia Bisericii faţă de stăpînire" (2007)

* Antologia Punctelor cardinale (CXXXIII) – Două traduceri din Annick de Souzenelle (2007)

* Antologia Punctelor cardinale (CXXXIV) – "Suferinţa ca binecuvîntare" (2007)

* Antologia Punctelor cardinale (CXXXV) – "Cele trei atacuri ale diavolului asupra lui Hristos" (2007)

* Antologia Punctelor cardinale (CXXXVI) – "Luciferismul în ţara lui Caragiale" (2007)

* Antologia Punctelor cardinale (CXXXVII) – "Sperietoarea şi modelul" (2007)

* Antologia Punctelor cardinale (CXXXVIII) – "José Antonio Primo de Rivera..." (2007)

* Antologia Punctelor cardinale (CXXXIX) – "(De) ce uită Occidentul?" (2007)

* Antologia Punctelor cardinale (CXL) – " Principale diferenţe între Catolicism şi Ortodoxie"; "O istorisire de demult..." (2008)