ANTOLOGIA «PUNCTELOR CARDINALE» (CXVI)

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Revista Puncte cardinale a fost întemeiată în ianuarie 1991 de către veteranul de război şi fostul deţinut politic Gabriel-Iacob Constantinescu şi a apărut lunar la Sibiu, fără nici o întrerupere, timp de 20 de ani (240 de numere). Nucleul redacţional a fost alcătuit din Gabriel Constantinescu, Răzvan Codrescu, Demostene Andronescu, Marcel Petrişor şi Ligia Banea (n. Constantinescu). Generaţia închisorilor comuniste a fost sufletul revistei şi i-a dus greul. Lista alfabetică a tuturor colaboratorilor şi a sprijinitorilor mai importanţi ai revistei poate fi accesată aici. Pentru detalii despre această antologie on-line, a se citi aici. (R. C.)

2005

DE LA FACERE LA APOCALIPSĂ

Dr. Alexandros Kalomiros

despre destinaţia omului şi a lumii

Prezentînd pe scurt, în numărul trecut, micul volum Against False Union [1], spuneam că opera rămasă de la dr. Alexandros Kalomiros (m. 1990), fără să fie foarte întinsă, reprezintă una dintre cele mai interesante contribuţii laice la teologia neopatristică a secolului trecut. Ortodox refractar oricărui compromis cu vremurile şi critic necruţător al deviaţiilor apusene, el rămîne unul dintre adversarii cei mai radicali ai tendinţelor de ideologizare a religiei (în continuitatea nefastă a raţionalismului scolastic). Tocmai de pe această poziţie s-a pronunţat ferm împotriva „falsei uniri bisericeşti”, a ecumenismului prost înţeles. Mai densă teologic – şi probabil mai durabilă în timp – ni se înfăţişează însă partea exegetică şi apologetică a scrisului său, care cuprinde, dincolo de curajoasele şi destul de pertinentele sale interpretări scripturistice, o subsecventă teologie ortodoxă a ştiinţei, deosebit de utilă în contextul contemporan, cu atît mai mult cu cît vine din partea unui profesionist al ştiinţei [2].

Noul volum apărut în româneşte [3], intitulat editorial De la Facere la Apocalipsă, cuprinde tocmai această din urmă parte a scrisului său, incluzînd patru texte: două referitoare la referatul biblic despre creaţia lumii şi a omului, în speţă la aşa-numitul hexaemeron (Cele şase dimineţi şi Sfatul cel Veşnic), iar două referitoare la destinul eshatologic al lumii şi al omului (Rîul de foc şi Slava materiei). Trebuie precizat că ediţia nu o repetă pe cea  a diac. Ioan I. Ică jr. de acum 8 ani [4], ci oferă o traducere nouă (realizată de pr. Ion Constantin) şi adăugită (cu textul intitulat Cele şase dimineţi, care, deşi reprezintă o variantă a Sfatului cel Veşnic, aduce şi unele precizări şi nuanţe în plus, întregind şi consolidînd expunerea generală).

Cele şase dimineţi sînt traduse după versiunea engleză din 1997: „The six dawns” (Cuvîntul înainte care precede textul fiind un fragment dintr-o scrisoare a dr. Alexandros Kalomiros datată 9 martie 1974 şi adresată din Thessalonik ca răspuns întrebărilor unei mănăstiri ortodoxe din Statele Unite).

Sfatul cel Veşnic, reprezentînd o alocuţiune la Conferinţa Ortodoxă de la Mount Holy Springs (1981), s-a tradus după The Christian Activist. A Journal of Orthodox Opinion (ed. Frank Schaeffer), Mt. Hermon CA, volume 11, Fall/Winter 1997.

Rîul de foc, text prezentat la Conferinţa Ortodoxă de la Seattle (1980), s-a tradus tot după textul englez din The Christian Activist. A Journal of Orthodox Opinion, Mt. Hermon CA, volume 10, Winter/Spring, 1997.

Slava materiei (de fapt, un fragment epistolar) s-a tradus, ca şi în ediţia sibiană, după versiunea franceză din La Lumière du Thabor (Fraternii Orthodoxe S. Gregoire Palamas), Paris, nr. 5/1985, pp. 80-93.

Interpretarea hexaemeron-ului, deşi aduce perspective noi şi amendează cîteva poncifuri ale exegezei curente (cum ar fi, de pildă, interpretarea versetului întîi, unde prin cer ar trebui să se înţeleagă „creaţia nevăzută”, adică lumea îngerilor), se sprijină permanent şi atent pe textul biblic şi pe exegezele Sfinţilor Părinţi (în special Sfîntul Grigorie de Nyssa, Sfîntul Vasile cel Mare şi Sfîntul Ioan Gură de Aur). Principiul călăuzitor este, de altfel, clar formulat: „putem studia şi exa­mina Scriptura numai înăuntrul Tradiţiei Bisericii”. Cu toată poziţionarea tradiţionalistă, autorul nu intenţionează însă o frondă neapărată cu ştiinţa (pe care ştie a o preţui cu măsură, iar în anumite puncte îi evidenţiază perfecta armonie cu Revelaţia): „Nu e vorba aici de nici o opoziţie faţă de ştiinţa umană, fiindcă şi aceasta e un dar al lui Dumnezeu. «El a dat oame­nilor ştiinţă, ca să fie slăvit în faptele Sale cele minunate» (Isus Sirah 38, 6). Antiteza e mai degrabă faţă de înţelepciunea omenească [...]. Ştiinţa e cunoaşterea lucrurilor pe cît e cu putinţă omului, înţelepciunea omenească e însă o încredere care se autoamăgeşte”.

Ca şi dr. Nicolae C. Paulescu la noi [5], dar cu mai mult instrumentar teologic şi cu mai multă puritate ortodoxă, dr. Alexandros Kalomiros e un antidarwinist. Viziunea sa creaţionistă nu exclude însă aprioric orice formă de evoluţie, el deschizînd o interesantă şi convingătoare cale de mijloc între creaţionism şi evoluţionism, întemeiat nu pe dezvoltări filozofico-raţionaliste à la Teilhard de Chardin, ci – încă o dată – chiar pe autoritatea patristică: „Cum vom numi acest pro­gres al creaţiei în timp, dacă nu evoluţie? Sfîntul Grigorie al Nyssei e foarte clar în această pri­vinţă: «Omul a fost făcut ultimul, după plante şi animale, fiindcă natura urmează o cale care conduce la desăvîrşire în mod treptat... Astfel natura, adică feluritele însuşiri ale vieţii, urcă treaptă cu treaptă, de la formele cele mai mici şi pînă la desăvîrşire... Legiuitorul a prevăzut o necesară succesiune a lucrurilor, pentru ca lucrul ultim să fie şi cel desăvîrşit»”. În concluzie, „chiar dacă azi evoluţioniştii sînt atei şi cred într-o evo­luţie oarbă şi întîmplătoare, fără voia şi lucrarea lui Dumne­zeu, noi nu trebuie să respingem evoluţia însăşi. [...] Citiţi cu atenţie primul capitol al cărţii Facerii şi veţi vedea că aici creaţia e descrisă exact aşa cum o descrie şti­inţa modernă. Singura deosebire e aceea că Biblia foloseşte mai puţine cuvinte. Dar fiţi atenţi să nu confundaţi ştiinţa pură cu diversele teorii filozofice care caută să explice faptele descoperite de ştiinţă. Faptele (ştiinţa pură) sînt una, iar ex­plicaţia faptelor (filozofia) e alta. [...] Nu trebuie să confundăm evoluţia (ca fapt) cu teoriile evoluţioniste. Aces­tea sînt concepţii omeneşti – nu întotdeauna ateiste, dar întotdeauna umane şi raţionaliste – al căror scop e de a explica cum anume a avut loc evoluţia. Sînt multe teorii ale evoluţiei. Teoria lui Darwin este una, teoria lui Lamarck este alta, teoria lui De Vries este alta”.

În ce priveşte problema eshatologică, şi în special cea a Judecăţii finale, a Raiului şi Iadului, dr. Kalomiros scrie sub puternica încredinţare că „mîntuirea noastră sau moartea noastră veşnică nu ţin de hotărîrea lui Dumnezeu, ci de hotărîrea noastră, de hotărîrea voinţei noastre libere, pe care Dumnezeu o respectă în chip absolut”. Prin urmare, „să nu ne amăgim încrezîndu-ne în iubirea lui Dumnezeu. Primejdia nu vine de la Dumnezeu; vine de la noi înşine”.

Rîul de foc este, probabil, cel mai celebru dintre textele autorului grec. Făcînd din el cheia întregii sale exegeze apocaliptice, dr. Kalomiros se întîlneşte profund şi esenţial mai ales cu Sfîntul Isaac Sirul, marele teolog mistic al „biciului iubirii” [6]: „Acest rîu de foc este rîul care «curge din Eden ca să ude raiul». E rîul harului lui Dumnezeu, care îi udă pe sfinţii lui Dumnezeu dintru începuturi. Într-un cuvînt, este revărsarea iubirii lui Dumnezeu către creaturile Sale. Iubirea este foc. Oricine iubeşte, ştie asta. Dumnezeu este iubire, aşadar Dumnezeu este foc. Şi focul îi mistuie pe toţi cei ce nu sînt foc ei înşişi, şi îi face strălucitori şi luminoşi pe toţi cei ce sînt foc în ei înşişi”.

Ceea ce omul modern pare să fi uitat – iar dr. Al. Kalomiros reaminteşte cu patos teologal şi profetic – este că defecţiunea morală atrage după sine defecţiunea ontologică: fiinţa umană se salvează sau se pierde prin propria ei libertate – în faţa căreia Dumnezeu Însuşi Se face neputincios (după un temerar cuvînt patristic).

Răzvan CODRESCU

[1] În româneşte: Împotriva falsei uniri bisericeşti, Editura Christiana, Bucureşti, 2005. [Textul de prezentare poate fi citit şi aici – Nota Blog]

[2] Reamintesc că, după studii medicale în Grecia şi Elveţia, dr. Alexandros Kalomiros a funcţionat ca chirurg ortoped în Thessalonik.

[3] Şi prefaţat prin textul de faţă. [Nota Blog]

[4] Dr. Alexandros Kalomiros, Sfinţii Părinţi despre originile şi destinul omului şi cosmosului, traducere şi postfaţă de diac. Ioan I. Ică jr., Editura Deisis, Sibiu, 1998.

[5] Cf. îndeosebi Nicolae C. Paulescu, Noţiunile de „suflet” şi „Dumnezeu” în fiziologie, ediţie îngrijită, prefaţă şi repere bio-bibliografice de Răzvan Codrescu, Editura Anastasia, Bucureşti, 1999, şi volumul intitulat Doctorul Nicolae C. Paulescu sau Ştiinţa mărturisitoare, crestomaţie, note şi tablou bio-bibliografic de Răzvan Codrescu, Editura Christiana, Bucureşti, 2002 (cu texte de şi despre N. C. Paulescu). [Crestomaţia a fost reeditată în 2009 – Nota Blog]

[6] „Iar eu zic că cei chinuiţi în gheenă – spune Sfîntul Isaac Sirul – vor fi biciuiţi de biciul iubirii. Şi ce chin mai amarnic şi mai cumplit este decît chinul dragostei! Adică cei ce simt că au greşit faţă de dragoste suferă acolo un chin mai mare decît orice chin, fie el cît de în­fricoşător. Căci tristeţea întipărită în inimă de păcatul faţă de dragoste e mai ascuţită decît orice chin. E nebu­nie să socotească cineva că păcătoşii se lipsesc în ghee­nă de dragostea lui Dumnezeu. Dragostea este odrasla cunoştinţei adevărului care, după mărturisirea de obşte, s-a dat tuturor. Dar dragostea lucrează prin puterea ei în două feluri: pe păcătoşi îi chinuieşte, cum se întîmplă şi aici unui prieten din partea prietenului; iar pe cei ce au păzit cele cuvenite îi veseleşte. Şi aceasta este, după ju­decata mea, părerea de rău sau chinul din gheenă”.

* Răzvan Codrescu, "De la Facere la Apocalipsă. Dr. Alexandros Kalomiros despre destinaţia omului şi a lumii", în Puncte cardinale, anul XV, nr. 11/179, noiembrie 2005, p. 16 (rubrica "Revelaţie şi ştiinţă").

Mai puteţi citi pe acest blog:

* Antologia Punctelor cardinale (I) – “Cine se teme de naţionalism?” (1991)

* Antologia Punctelor cardinale (II) – Interviu cu Părintele Calciu (1991)

* Antologia Punctelor cardinale (III) – “Mircea Eliade – «credinciosul fără Dumnezeu»?” (1992)

* Antologia Punctelor cardinale (IV) – “Fiziologia trepăduşului” (1992)

* Antologia Punctelor cardinale (V) – “«Resurecţia» lui Nichifor Crainic între bucurie şi dezamăgire” (1992)

* Antologia Punctelor cardinale (VI) – “Necesara despărţire a apelor” (1993)

* Antologia Punctelor cardinale (VII) – “Distincţii necesare” (1993)

* Antologia Punctelor cardinale (VIII) – “Spiritul viu al dreptei” (1993)

* Antologia Punctelor cardinale (IX) – “Dimensiunea transcendentă a politicului: Mişcarea Legionară” (1994)

* Antologia Punctelor cardinale (X) – “Necesitatea unei viziuni de dreapta...” (1994)

* Antologia Punctelor cardinale (XI) – “Apelul unui licean către «oastea naţionalistă»” (1995)

* Antologia Punctelor cardinale (XII) – “Confruntarea dintre Memorie şi Uitare” (1995)

* Antologia Punctelor cardinale (XIII) – “Martin Luther şi evreii...” (1995)

* Antologia Punctelor cardinale (XIV) – “Dreptatea d-lui Pleşu” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XV) – “Pe marginea unei decepţii” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XVI) – “Unde d-l Pleşu nu mai are dreptate” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XVII) – “Viaţa – proprietate de stat” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XVIII) – “Sensul unităţii creştine” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XIX) – “Căderea Cuvîntului în cazuri” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XX) – “O reacţie a d-lui Patapievici” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XXI) – “San Juan de la Cruz: Romances” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXII) – “Inchiziţia marxistă împotriva lui Mircea Eliade” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXIII) – “Domnul Petru Creţia şi «legionarul de 1,65»” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXIV) – “Iarba verde de acasă…” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXV) – “Doar o vorbă să-ţi mai spun…” (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXVbis) – “«Doar o vorbă să-ţi mai spun...»” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XXVI) – “Nici printre evrei n-a lipsit admiraţia pentru Codreanu!” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXVII) – “Între zoón politikón şi homo religiosus” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXVIII) – “Apocalipsa şi ştiinţa” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXIX) – “Stafia comunismului la Paris”   (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXX) – “«Dogma capitală» a «Noii Ordini Mondiale»” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXI) – “Falimentul speranţei” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXII) – “Masoneria şi organizaţiile internaţionale” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXIII) – “Ispita «iubirii»” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXIV) – “Apostrof-area ca asasinat moral” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXV) – “Fabulă cu trandafir” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXVI) – “Biserica să nu se teamă de puternicii zilei!” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXVII) – “Aspecte ale dialogului religie-cultură…”

 (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXVIII) – “Puncte cardinale 100”: “La aniversară”, “Măcel de Buna Vestire”, “Marginalii” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXIX) – “Cronica unei gafe editoriale” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XL) – “Epica Holocaustului…” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLI) – “Lecţia americană” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLII) – “Demonizarea Americii” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLIII) – “«Dictatura bunului simţ»…” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLIV) – “În sfîrşit, Acasă…” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLV) – “Anul Eminescu”, “Oda (în metru antic): deschiderea nivelelor de receptare” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLVI) – “Cine eşti dumneata, domnule Neştian?” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLVII) – “Demitizarea” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLVIII) – “Maxime Egger: Cum am devenit ortodox” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLIX) – “Marea iertare” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (L) – “Maica Mihaela” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LI) – “Un luceafăr pe columna cezarilor” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LII) – Interviu cu Alain de Benoist (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LIII) – “Radu Gyr sau despre gratuitatea eroismului” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LIV) – “Supără realitatea sau formularea ei?” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LV) – “Marginalii la o scrisoare a lui Mircea Eliade” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LVI) – “Odihna de Eminescu” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LVII) – “Mesianismul Dreptei” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LVIII) – “Misiunea românilor în istorie” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LIX) – “Obligaţiile unei conştiinţe morale” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LX) – “Naţionalismul şi România de azi”, “Menirea generaţiei noastre” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXI) – “Lichidarea unei legende” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXII) – “Pentru o Europă unită a naţiunilor” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXIII) – “Kitsch-ul în literatura politică naţionalistă” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXIV) – “Despre a fi altfel” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXV) – “Pentru un naţionalism european” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXVI) – “Caracterul naţional al Ortodoxiei” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXVII) – “Un evreu renegat avertizează America” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXVIII) – “In memoriam: Horia Bernea”, “Muzeul Ţăranului Român după Horia Bernea” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXIX) – “Europa lui Hristos” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXX) – “Ziua judecăţii” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXI) – “Interviu cu istoricul Neagu Djuvara” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXII) – “Elitele şi partidele politice” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXIII) – “Revolta «omului recent»” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXIV) – “Naţionalism şi democraţie” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXV) – “Perversiunea naţional-comunistă” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXVI) – “Isteria antifascistă” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXVII) – “Moştenirile lui Horia Bernea” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXVIII) – “Veşti triste din Spania” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXIX) – “Mai bine prea tîrziu decît niciodată!” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXX) – “Centenarul Petre Ţuţea (1902-2002)” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXI) – “Rost – «manifestul românesc» al unei noi generaţii” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXII) – “Istoria în actualitate: Penele Arhanghelului” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIII) – “Cultul monştrilor” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIV) – “Nu-i pace sub măslini...” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXV) – “Aceşti evrei visători şi utopiile lor păguboase” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVI) – “De la vulgaritate la perversiune” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVII) – “Dimensiunea cosmică a dorului” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVIII) – “Călătorie în «buricul pămîntului»” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIX) – “Taina fratelui” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XC) – “Conceptul de medicină creştină” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XCI) – “Cazul Paulescu văzut cu ochii altora” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XCII) – “Political correctness?” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XCIII) – “Tîlcuirea patristică a Psalmului 50” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XCIV) – “Un clown pentru Nobel?” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (XCV) – “Chilia isihastului în lume” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (XCVI) – “Paul Goma «antisemit»?” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (XCVII) – “Catedrala Mîntuirii Neamului...” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (XCVIII) – “Mircea Dinescu între ignoranţă şi abjecţie” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (XCIX) – “August roşu: circ fără pîine” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (C) – “«Insurecţia» de la 23 august văzută prin ochii unui soldat german” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (CI) – “Erosul care mişcă lumile” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (CII) – “Sfinţita rugăciune” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (CIII) – “Păcatul lui Onan” (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CIV) – “Dante, Infernul, Cîntul XXXIV” (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CV) – “Acatistul Sfinţilor Români din închisori” (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CVI) – “Giulgiul din Torino: o provocare perpetuă” (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CVII) – “Tentative de purificare” (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CVIII) – “La despărţirea de Papa Ioan Paul II...” (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CIX) – “Cine a fost Teodor M. Popescu?” (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CX) – “Cuvînt prevenitor despre idolatrie şi magie” (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CXI) – “Cultul eroilor la români” (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CXII) – “Miza unui linşaj mediatic” (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CXIII) – “Biblia lui Robespierre” (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CXIV) – “Imoralitatea apartenenţei la francmasonerie” (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CXV) – “Împotriva falsului ecumenism” (2005)