INTERMEZZO LIRIC: GLOSE DE TOAMNĂ

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

RONDEL ÎNFRIGURAT

Făcurăm ce-am făcut şi-i toamnă iar,

e toamnă-n lume şi e toamnă-n noi,

şi iar rămînem ofiliţi şi goi

în zarea udă-a lunii lui Brumar.

E părul tău nebun de vînt şi ploi

şi-i frig în mine ca-ntr-un hău stelar:

făcurăm ce-am făcut şi-i toamnă iar,

e toamnă-n lume şi e toamnă-n noi.

Iubirii-i ducem crucea pe Calvar,

dar focul ei s-a stins în amîndoi

şi-atît ni-i cerul gurii de amar

că nu-nţelegem cum, cu vara-n toi,

făcurăm ce-am făcut şi-i toamnă iar!

RONDELUL CELOR DOUĂ TOAMNE

Ar fi şi rost de-o toamnă aurie,

frumoasă coz în ruginirea ei,

cu şoldurile largi şi sînii grei,

rotundă de prinos şi copt de vie.

Dar noi am şi uitat, fără temei

rămaşi sub vremi, ca dracii pe pustie,

c-ar fi şi rost de-o toamnă aurie,

frumoasă coz în ruginirea ei.

A noastră-i toamna trist de cenuşie

ce-şi moaie-n zloată recile scîntei

şi, năpîrlind stihie cu stihie,

ne face să uităm, străini de zei,

c-ar fi şi rost de-o toamnă aurie...

RONDELUL LEATULUI BOLNAV

Bolim de-atîta toamnă-nfiorată

şi nimeni nu ne crede pe cuvînt

că desfrunzite visele ne sînt

şi vînturi reci se-ntrec în noi să bată.

Mereu mai goi de miezul nostru sfînt,

cîrpind trudiţi iubirea de-altădată,

bolim de-atîta toamnă-nfiorată

şi nimeni nu ne crede pe cuvînt.

Cînd melcul morţii coarne stă să scoată,

o fi de răul nostru vreun descînt

sau în zadar e jalea lumii toată?

Orfani de cer şi vraişte pe pămînt,

bolim de-atîta toamnă-nfiorată.

Răzvan CODRESCU