RĂZVAN CODRESCU: IMN SPECTRAL

SUMARUL BLOGULUI

Maestrului 

Sorin Dumitrescu

Pîndesc în inima pustiei
lumina fără de apus,
rupînd zăgazele orbiei,
ca ochiul să ţîşnească-n sus…


ROŞU

Din a porfirei maiestate
în herbul scroafei din copac
se semeţesc în tine toate
şi toate ţandără se fac.
Cu foc şi sînge te cumineci,
dar dai în pîrgă prea tîrziu
şi-ntr-un amurg barbar te-ntuneci,
păşind în gropniţe de viu.


ORANJ

Tu arzi rotund, sub ceruri joase,
cu freamăt tînăr de lumini,
şi-n danţ de glezne mlădioase
iubirii trupnice te-nchini.
Hiatus pur, răscumpănire,
ispită fără de zapis,
ţi-aş da o duşcă de privire,
dacă mi-ai da un bruş de vis!...


GALBEN

Veghind aprins, răzbeşti prin bezne,
ci-o dată stins, cu ele pici,
prădînd din creştet pîn’ la glezne
năluca lumii de aici.
Ai două firi, dar cine-ţi ştie
întreaga taină pe de rost,
cînd tu te naşti din ce-o să fie
şi mori în toate cîte-au fost?


VERDE

Te ştiu, nădejde întrupată!
Te-adoră mulţi şi mulţi te tem,
căci dacă sfînt ai fost odată,
azi eşti sfinţeniei blestem.
Păduri de vis încremenite
îţi cîntă tainicul stihar
şi veşnicia te înghite
ca un balaur legendar.


ALBASTRU

Trudit de pura măreţie
a zvîrcolirilor de sus,
te-ncingi stihie cu stihie
şi te desfereci la apus,
ca iar să-nvii printre vîntoase,
reîntrupîndu-te din ceţuri,
în aurore răcoroase
sau în serafice îngheţuri.


INDIGO

Tu taci, cu cerul de-a spinare,
închis în taina ta dintîi,
şi te-nveleşti cu nopţi stelare,
punîndu-ţi lumea căpătîi.
Te sar privirile mirate,
te pradă visul în afund
şi-ncremenesc în tine toate
ca într-un sîmbure rotund.


VIOLET

Miresme-mprăştii grele,
înşelător molatec,
stingînd în oarbe stele
al timpului jăratec,
şi îmbătînd făptura
c-o falsă maiestate,
o dai din veac de-a dura
în recea ta cetate.


EX-SPECTRUM 

Făpturii iscusire şi cîntec fără grai,
voi înşeptit vă trageţi, cu sfintele, din rai…
Şi totuşi e o taină de dincolo de voi
în negrul dinainte şi-n albul de apoi,
căci mai presus de firea vîrstată-n curcubee
se-ntinde străculoarea Cuvîntului, meree…