Maestrului
Sorin Dumitrescu
Pîndesc în inima pustiei
lumina fără de apus,
rupînd zăgazele orbiei,
ca ochiul să ţîşnească-n sus…
ROŞU
Din a porfirei maiestate
în herbul scroafei din copac
se semeţesc în tine toate
şi toate ţandără se fac.
Cu foc şi sînge te cumineci,
dar dai în pîrgă prea tîrziu
şi-ntr-un amurg barbar te-ntuneci,
păşind în gropniţe de viu.
ORANJ
Tu arzi rotund, sub ceruri joase,
cu freamăt tînăr de lumini,
şi-n danţ de glezne mlădioase
iubirii trupnice te-nchini.
Hiatus pur, răscumpănire,
ispită fără de zapis,
ţi-aş da o duşcă de privire,
dacă mi-ai da un bruş de vis!...
GALBEN
Veghind aprins, răzbeşti prin bezne,
ci-o dată stins, cu ele pici,
prădînd din creştet pîn’ la glezne
năluca lumii de aici.
Ai două firi, dar cine-ţi ştie
întreaga taină pe de rost,
cînd tu te naşti din ce-o să fie
şi mori în toate cîte-au fost?
VERDE
Te ştiu, nădejde întrupată!
Te-adoră mulţi şi mulţi te tem,
căci dacă sfînt ai fost odată,
azi eşti sfinţeniei blestem.
Păduri de vis încremenite
îţi cîntă tainicul stihar
şi veşnicia te înghite
ca un balaur legendar.
ALBASTRU
Trudit de pura măreţie
a zvîrcolirilor de sus,
te-ncingi stihie cu stihie
şi te desfereci la apus,
ca iar să-nvii printre vîntoase,
reîntrupîndu-te din ceţuri,
în aurore răcoroase
sau în serafice îngheţuri.
INDIGO
Tu taci, cu cerul de-a spinare,
închis în taina ta dintîi,
şi te-nveleşti cu nopţi stelare,
punîndu-ţi lumea căpătîi.
Te sar privirile mirate,
te pradă visul în afund
şi-ncremenesc în tine toate
ca într-un sîmbure rotund.
VIOLET
Miresme-mprăştii grele,
înşelător molatec,
stingînd în oarbe stele
al timpului jăratec,
şi îmbătînd făptura
c-o falsă maiestate,
o dai din veac de-a dura
în recea ta cetate.
EX-SPECTRUM
Făpturii iscusire şi cîntec fără grai,
voi înşeptit vă trageţi, cu sfintele, din rai…
Şi totuşi e o taină de dincolo de voi
în negrul dinainte şi-n albul de apoi,
căci mai presus de firea vîrstată-n curcubee
se-ntinde străculoarea Cuvîntului, meree…
Frumos imnul si inspirate definitiile poetice ale culorilor! Ca sa nu mai spun ca nu mi-as fi inchipuit ca se mai pot intalni astazi, fie si intr-un poem, "bruş" şi "meree"...
RăspundețiȘtergereAm citit aceeasi poezie in volumul d-voastra "Rasaritenele iubiri", dar aici e mult schimbata (din bine in si mai bine). De asemenea, acolo nu era cu dedicatie cuiva. Cred insa ca dl Sorin Dumitrescu, ca pictor, are de ce sa fie foarte incintat.
RăspundețiȘtergereCuvintul "brus" nu l-am gasit in DEX (in ultima vreme, nu stiu cum se face, dar ce-am cautat n-am gasit!)...
Pentru Cristina:
RăspundețiȘtergere"Bruş" e un regionalism (folosit mai ales prin Ardeal şi Crişana) şi înseamnă bulgăre, dar şi boţ, bucată, codru (de pîine).
Regionalismele şi arhaismele nu prea sînt de căutat în DEX (care e un dicţionar prost, dar din alte pricini). E bine să ai în casă şi un dicţionar de arhaisme şi regionalisme, cum e cel al lui Gh. Bulgăr şi Constantinescu-Dobridor (cred că încă se mai găseşte prin librării).
Oare merită atâta exaltare stilistică, atâta neodihnă artistică şi atâtea ceasuri de obsesie... creatoare sau, mă rog, personală? Nu v-a bătut gândul că, aducând osanale unui personaj cu izuri de idol (având adică toate plusurile şi minusurile monumentalelor edificii), pe care-l descrieţi atât de inspirat, riscaţi să-i înveşniciţi tocmai spiritul autoidolatru şi să vă legaţi cam tare de umbra de cremene a Domniei Sale? Altminteri, imnul e cât se poate de inspirat şi... de tare. Pe când o revistă pentru aşa ceva?
RăspundețiȘtergerePentru "O rebelă cuvioasă":
RăspundețiȘtergereIată un gînd care nu m-a bătut...!
Altminteri, dacă versurile vi se par inspirate, nu pot decît să mă bucur (dacă pe deasupra mai sînt şi "tari", e cu atît mai bine pentru ele - căci aşa se întîmplă: o dată publicate, se "obiectivează" şi subzistă pe "barba" lor, iar eu pot să-mi văd de alte treburi, mai prozaice).
P. S.: Iertare că întreb: sînteţi mai mult cuvioasă sau mai mult rebelă?
Vad ca doamna sau domnisoara nu v-a raspuns, dar indiferent cine sau cum ar fi, mi se pare ca, cu referire la "maestru" are multa dreptate. Am simtit nevoia sa o spun chit ca nu o sa ma postati (m-ati mai respins si altadata si am inteles).
RăspundețiȘtergereO zi buna!
Iată că v-am postat!
RăspundețiȘtergereMă gîndesc că poate e la mijloc o confuzie - între maestru (căruia i-am dedicat "imnul") şi personajul civil (cu care nu mai am demult de-a face).
Dar, ca "personaje civile", care dintre noi n-a fost şi nu este adeseori ceva mai antipatic ("Nimic pe lumea asta nu-i mai greu/ decît să-l rabde fratele pe frate...")?
P. S.: A propos: poezia v-a plăcut?
Ca sa fiu sincer, numai pe alocuri. Ati scris altele mult mai reusite...
RăspundețiȘtergereCu referire la „maestru” m-am mai gandit mai bine: haideti s-o lasam balta!
De acord. Dar cu o precizare: şi în baltă se poate da cu bîta...
RăspundețiȘtergereTe crezi mare poet Codrescule, nu-i asa ? Si asta iti permite tie sa te iei de Manastirea Petru voda ? Mai bine a-i pune mana si a-i mai invata romaneste, ca lucrurle se fac „tandari” nu „tandara”. Mai la-sa-ne in durerea noastra, ca ni s-a cam aplecat de atatia asa zisi poeti !
RăspundețiȘtergereMesajul de mai sus (pe care l-am postat aici ca "Anonim", dar l-am primit prin e-mail) e doar o mostră (şi aş prefera să nu se comenteze)...
RăspundețiȘtergereImnul pe scurt: ROGVAIV. Restul e pura poezie...
RăspundețiȘtergereVin şi-ntreb, chiar dacă mie
RăspundețiȘtergereseptesenţa-mi dă suspine:
a fi "pură poezie"
e de rău sau e de bine?
Sar si zic, chiar daca mie
RăspundețiȘtergereSeptereala-mi da migrene:
A fi "pura poezie"
E de "bene"!
Dacă "poezia pură"
RăspundețiȘtergeree de "bene", n-am ce spune:
ROGVAIV e-o scurtătură
către lucrurile bune.
Iară eu, ce-s la mijloc,
RăspundețiȘtergeregata pentru judecată,
tare-aş vrea să am noroc
de-aşa juzi şi altădată!
L-ati intrecut pe Rimbaud. Felicitari!
RăspundețiȘtergereRoxana C.
Sigur că l-am întrecut: eu am ajuns la 51 de ani...
RăspundețiȘtergereDoriţi-mi să-l întrec şi pe Paul Valéry!