Aşadar, Sfîntul Nicolae nu se dezminte ca ocrotitor al marinarilor. După primele estimări (care au produs jubilaţia prematură a struţocămilei comunisto-liberale), situaţia s-a răsturnat în favoarea preşedintelui Băsescu, ce şi-a adjudecat un nou mandat (cu 50,33 % din voturile exprimate). În aparenţă, diferenţa este foarte mică (mai puţin de un procent, însemnînd cam între 70 şi 80 de mii de voturi), dar în realitate este aproape fabuloasă, dacă se ţine seama ce uriaşă mobilizare de forţe s-a făcut împotriva unui singur om (care, pe deasupra, îşi mai poartă şi partidul în spinare). A fost, fără nici o îndoială, cea mai murdară – şi probabil şi cea mai costisitoare – campanie electorală din 1990 încoace, mobilizînd nu numai politicianismul deşănţat (ajuns la paroxismul abjecţiei vindicative), dar şi mafiile financiare (ieşite pentru prima oară la rampă, cu un fel de indecenţă a disperării) sau trusturile mediatice (cu batalioane întregi de năimiţi ai microfonului sau ai condeiului).
Iată însă că, în ciuda acestei „monstruoase coaliţii”, cu ajutorul lui Dumnezeu, al Sfântului Nicolae şi al românilor din străinătate, Traian Băsescu, dincolo de succesul său personal, ne-a scăpat de perspectiva de a aniversa 20 de ani de la „Revoluţia furată” cu Ion Iliescu şi ai lui reveniţi la putere, pe mîna josniciei (şi impotenţei) liberale.
Unii sînt de părere că victoria lui Traian Băsescu ar fi una de rău augur pentru ţară, a cărei scenă politică va rămîne pe mai departe divizată şi învrăjbită tocmai în plină criză generală. Ar fi însă de ajuns ca liberalii să renunţe la ideea fixă că Traian Băsescu reprezintă răul absolut şi să se angajeze alături de PDL în formarea unui guvern „de dreapta” (măcar vorbă să fie!) ce ar putea guverna nestînjenit vreme de 3 ani, lăsînd complet pe dinafară PSD-ul şi aşchiile lui fetide. După ce s-au făcut de rîs într-un asemenea hal, liberalii nu mai sînt în situaţia de a pune condiţii, ci ar trebui să renunţe şi la pretenţia de a da un premier, mulţumindu-se doar cu negocierea posturilor ministeriale. Atrăgînd de partea ei şi U.D.M.R. (care atît aşteaptă, după ce în ultima vreme nu i-a ieşit mai nimic), noua alianţă şi-ar asigura şi o confortabilă majoritate parlamentară, iar viaţa politică românească ar putea intra într-o perioadă de stabilitate şi colaborare constructivă, care ar redresa şi imaginea externă a ţării. Preşedintele Băsescu s-a declarat dispus, în mare, la această soluţie, iar dacă ea nu se va realiza, atunci de vină vor fi mai ales păguboasele orgolii liberale, care au stat şi acum 4-5 ani la originea reprobabilului război româno-român la care am fost nevoiţi să asistăm atîta amar de vreme. Pretinsele forţe democratice „de dreapta” ar avea datoria de a dovedi împreună că România poate fi guvernată eficient şi fără Partidul Comunist deghizat în Partid Social-Democrat, dar şi fără imixtiunile politice ale clientelismului de tip mafiot.
E mai puţin esenţial pentru ţară dacă perdanţii penibili ai alegerilor din 6 decembrie vor fi debarcaţi sau nu din fruntea partidelor lor. Decenţa ar cere ca ei să se retragă singuri din funcţiile pe care nu le-au onorat şi eventual să iasă la schi cu Klaus Johannis pe pîrtia de la Păltiniş. Sasul va povesti cum sibienii nu l-au votat pe Geoană ca să nu-şi piardă primarul, Geoană va povesti cum e cu experienţa care te face să ştii cînd ai cîştigat şi cînd ai pierdut („Culmea somnului? Să te culci preşedinte şi să te scoli prostănac!”), iar Crin va povesti cum e să cîştigi mai multe procente decît propriul partid şi totuşi să nu-ţi folosească la nimic, ba chiar să te expună unui ridicol fără precedent.
Pe lîngă „mogulii” ulceraţi, marele perdant rămîne – deşi nu-l plînge nimeni – Ion Iliescu, care a pierdut ultima şansă de a mai juca vreun rol (fie şi de culise) pe scena politică a ţării. „Jucător” redutabil se dovedeşte încă o dată Traian Băsescu, care în lunga campanie a ambelor tururi a punctat aproape fără greş, inclusiv pe serviciul adversarului, arătînd că ştie să fie nu numai „lup de mare”, ci şi „vulpoi bătrîn”. Nenorocirea ar fi ca temperamentul sau năravurile să-l facă să chivernisească prost ceea ce a cîştigat, căci atunci răul de pe urmă ar fi mai mare decît cel dintîi. Rămîne de sperat că Dumnezeu le va da tuturor buna „minte a românului de pe urmă”, iar democraţia românească va face, după 20 de ani, pasul decisiv de la „originalitate” la un bun europenism.
Cît despre o adevărată dreaptă românească, ea rămîne în continuare o năzuinţă neîmplinită, căci PNL şi PDL nu reprezintă, orice s-ar spune, decît un fel de „dreaptă a stîngii”, cu care te poţi cîrpi conjunctural, dar care pe termen lung nu poate salva o Românie bolnavă în fibra şi-n spiritul ei.
Răzvan CODRESCU
Dragul meu Razvan Codrescu,
RăspundețiȘtergereAzi noapte, la revenirea mea in tara, m-am uitat rapid pe blogurile prietenilor. Trebuie sa-ti marturisesc ca am fost siderat de felul cel putin ciudat in care te-ai implicat in finalul acestei mizerabile campanii. Sa cautionezi, impreuna cu respectabilul domn Gabriel Constantinescu, anticomunismul mincinos, de parada, al lui Basescu, sa incerci sa explici inexplicabilul, adica sprijinul pe care il dai unei aripi (anticomuniste, vezi Doamne!), a FSN-ului in detrimentul celeilalte, (nereformate, vezi Doamne!), la care adera PNT-ul lui Radu Sarbu (odios!)... Sa fi ajuns in halul asta dreapta romaneasca incat sa fie incantata de diversionismul cinic al lui TB? Sa cadem atat de usor in capcana "anticomunismului" simulat de aripa Basescu precum altii au cazut in aceea a "reconcilierii" propovaduita de aripa Geoana? Sa cauti diferente subtile sau de substanta intre cele doua aripi ale "scursorilor PCR-ului si Securitatii" este ca si cum il trimiti pe Sf. Nicolae al Mirei Lichiei sa-i dea un ultim sprijin inainte Sf. Sinod lui Arie, ca sa nu fie cumva nedreptatit sau inteles gresit, pentru ca merita - nu-i asa - si el, o ultima sansa...
Il salut pe prietenul care a incercat sa-ti mai tempereze efluviile si elanurile basesciene, dar pe care am constatat cu ciuda ca nu vrei (sau nu poti?) sa-l pricepi. Ceea ce mi se pare, pana la urma, cel putin bizar este ca, desi iti clamezi lipsa de apetenta pentru exprimarea prin vot a optiunilor, faci o propaganda fara rest favoritului tau la acest scrutin, Traian Basescu (!?!) Pai in halul asta ne-au adus, sa ne consumam spiritul si nobletea intelectuala in apararea celulelor securiste care paraziteaza corpul tarii in detrimentul altora, mai "mogulizate", mai vicioase? Il plangi pe cel ales presedinte ca a luptat singur. Asa sa fie? I-au fost alaturi si "mogulii buni", G.C.Paunescu, Popoviciu, Cocos, etc. si intreg aparatul de partid, care a cheltuit sume exorbitante pe benerele care au impanzit tara (am unul chiar in fata scarii, intre stalpi) si au umplut toate ziarele din tara.
Pana "ieri" PDL-ul a fost in coalitie cu PSD-ul. Dar se pare ca a fost mai putin nociva decat o preconizata alianta PSD - PNL. De ce? Asta e mai greu de argumentat.
Te rog sa ma ierti daca am fost ceva mai vehement, dar stii si tu ca de la prieteni astepti altceva decat de la neprieteni, iar micile dezamagiri de parcurs se invapaiaza si trec precum focul de paie. Nu pot decat sa ma minunez ca un om intelept ca tine vede numai "coaja", fara sa faca o incizie si sa descopere cauza teribila care ne-a facut sa avem de facut o astfel de alegere, dupa douazeci de ani...
Dragul meu Iulian Capsali,
RăspundețiȘtergereÎmi pare rău că nu mă pot abţine să fac distincţii chiar şi între specimenele de ex-comunişti. Bine că măcar mă pot abţine de la a-i vota! Mizez pe înţelegerea prietenească a celor mai lucizi, căci probabil, derutat cum sînt, voi avea nevoie de ea şi în alte împrejurări viitoare. Poate că am stat prea mult pe lîngă bătrîni şi mi-am pierdut zvelteţea de a gravita pe lîngă fîşneţi ne-comunişti de genul lui Crin Antonescu. Sper, totuşi, că nu ne-am ratat mîntuirea - nici eu, nici "la patria gentile"... Bine că te-ai întors!
Daca pe mine ai incercat sa ma "intepi" in ceea ce priveste "gravitarea pe lîngă fîşneţi ne-comunişti de genul lui Crin Antonescu", cred ca ai gresit tinta. Nu am nici o legatura cu domnul cu pricina si nici cu partidul pe care il reprezinta. In ceea ce-i priveste pe batrani, cred ca ai uitat ce repede se entuziasmeaza la figuri de genul Victor Roncea si Ion Coja. Mi se pare tot atat de nefiresc sa-l sustina pe Traian Basescu. Si mai nefiresc mi se pare sa-l creditezi cu verva pe TB fara sa-l votezi. Pai daca e atat de necesar acestui neam, daca miza e capitala, de ce sa nu-l sprijini direct, si nu prin influentarea altora? Ca aceasta e mica sau mare, este minor. In fine, astea sunt prostii. Sunt cu totul de acord cu tine ca trebuie facut ceva pentru iesirea din acest punct mort. Altfel ramanem la stadiul de chibiti, si o sa ne trezim ca o sa o sprijinim pe "nationalista" de Dorobanti EBa impotriva "internationalistei" sorosiste Monica Macovei.
RăspundețiȘtergereMantuire? Mila lui Dumnezeu...
Bine te-am gasit, dragul meu prieten.
Sînt bătrîni şi bătrîni... Cum vom fi mîine-poimîine şi noi...
RăspundețiȘtergereAşa ne trebuie dacă am pierdut 20 de ani degeaba!
Am dat-o pe cultură, pe duhovnicie - ceea ce nu e rău deloc; dar am uitat cetatea - ceea ce e rău de tot!
La dreapta totul rămîne de făcut, dar sîntem, se vede, tot mai impuri şi mai obosiţi...
Se simte entropia naţională: cantitativ, energiile rămîn aceleaşi, dar tot mai puţine sînt capabile să se pună în lucrare. Deşteptăciunea încremeneşte în proiect sau moare de scepticism, iar prostia zburdă de capul ei, tot mai risipită.
E o ţară tristă şi din ce în ce mai goală de humor.
Poate că are nevoie de un Băsescu ca piatră de poticnire: şi pentru răi, şi pentru buni. Specimenul, dincolo de multe alte defecte şi de puţine alte calităţi, e măcar dinamic, provocator, "jucător"; nu te lasă să dormi somnul - şi să te consolezi cu visul - "României profunde"...
Poate vom reuşi să ne molipsim, tot detestîndu-l, de dinamismul lui demn de cauze mai bune...
Cu Geoană sigur adormeam şi căscam pentru încă vreo 20 de ani.
Din acesti 20 de ani, 5 sunt o mostră de ,,dinamism demn de cauze mai bune".
RăspundețiȘtergereMai vor trece cinci. Mai degrabă ne vom molipsi psihoza, ne vom exersa la maxim sindromul sado-masochist naţional.
Domnule Codrescu, onest ar fi fost sa fi ramas neutru in aceasta lupta intre ei, nu sa-i sustineti pe "mogulii buni"(care-l sustin Basescu) in detrimentul mogulilor rai (care-l sustin pe Geoana). Chiar nu credeti ca discursul chipurile anticomunist de turul 2 s-a nascut in laboratoarele de propaganda ale PD-L-ului? Iar daca tot ati postat parerea politica a domnului Gabriel Constantinescu ca un exponent al fostilor detinuti politici, de ce nu ati facut la fel si cand fostii detinuti politici s-au coagulat inainte de alegeri in jurul lui Ion Coja, incropind si o anticamera de sustinere a lui? Acum sint realisti fostii detinuti, atunci nu erau? Daca ne uitam ce oameni au beneficiat dupa '90 de sustinerea fostilor detinuti politici ne apuca sminteala. Intr-o postare la acel comunicat dati un raspuns ca d-nul Constantinescu ajuns la 88 de ani nu prea mai aude si l-au cam lasat puterile. Pai in conditiile astea tocmai de aceea ar fi trebuit luate cu precautie si mai mult cu ingaduinta de circumstanta parerile politice ale directorului revistei Puncte Cardinale. PD-L a speculat de minune transformarea dezbaterii intre-o dihotomie comunisti vs anticomunisti. O dihotomie care nu exista. Si va dati seama ce s-ar fi intamplat daca ar fi castigat Geoana "comunistul". Ziua urmatoare ar fi nationalizat economia, tara ar fi fost reformata dupa princiile lui Marx si Engels, totul culminand cu o vanatoare a mosierilor. Evident, toate sub atenta veghere a Partidului Unic. Nu mai adaug ghilimele de rigoare, care se subinteleg.
RăspundețiȘtergerePentru "Anonimul" de la 10.28 PM:
RăspundețiȘtergereRăspunsul a fost postat pe pagina principală: "Răspuns unui Anonim (prin care se înţeleg şi alţii)".