AIUD:
DE LA 21 AUGUST
LA 14 SEPTEMBRIE
“Comunicatul către ţară” din 21 august, pas important spre armonia în duh creştin a principalilor factori implicaţi în Proiectul Aiud – liderii foştilor deţinuţi politici (ing. dr. Constantin Iulian şi ing. Gheorghe Jijie), părintele Iustin Pârvu (iniţiatorul schitului şi mănăstirii), dr. Pavel Chirilă (iniţiatorul centrului de martirologie), maestrul Dan Puric (principalul sprijinitor al proiectului din sînul laicatului mai tînăr) –, cred că s-ar cuveni consolidat cu apropiatul prilej al reunirii anuale de la Aiud, de Ziua Înălţării Sfintei Cruci (14 septembrie).
Ar fi de o însemnătate decisivă ca anul acesta, la cinstirea martirilor de la Rîpa Robilor, să se afle de faţă, să oficieze şi să se adreseze direct asistenţei cei doi ierarhi ai locului: Î.P.S. Bartolomeu Valeriu Anania (Mitropolitul de la Cluj, fost deţinut politic la Aiud şi cel care a sfinţit din proprie iniţiativă, în 14 septembrie 2000, mausoleul ca biserică*) şi Î.P.S. Andrei Andreicuţ (Arhiepiscopul de la Alba Iulia, care a dat binecuvîntarea viitorului complex memorial şi a pus deja, chiar în vara acestui an, piatra de temelie a mănăstirii).
Sigur că la Aiud ar fi ideal să poată fi prezenţi toţi semnatarii “Comunicatului către ţară”, în frunte cu marele duhovnic şi mărturisitor Iustin Pârvu, dar nimic nu poate suplini prezenţa arhierească, în măsură să garanteze oficial şi paternal buna întemeiere şi rînduială a năzuitului complex memorial, a cărui perspectivă este aceea de a deveni cel mai de seamă loc de pelerinaj naţional şi de asumare a propriei istorii. Cred că mai ales Înaltul Bartolomeu, oricît de descumpănit ar fi de manevrele de culise şi de cecitatea unora dintre foştii camarazi de suferinţă, are datoria morală de a mai juca şi această carte pînă la capăt, cu toată arhiereasca sa autoritate.
Şi s-ar mai cuveni ca, pe lîngă oficialităţile bisericeşti, să se simtă, pentru prima oară, şi implicarea oficialităţilor laice centrale, în speţă a ministrului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional, d-l Theodor Paleologu, fiul regretatului Alexandru Paleologu (la rîndul său fost deţinut politic, trecut şi pe la Aiud)**, sau a consilierului prezidenţial pe probleme religioase, d-l Bogdan Tătaru-Cazaban (dacă tot şi-a asumat instituţia prezidenţială condamnarea publică a comunismului). Cu cît mai mulţi îşi vor da mîna în această întreprindere de interes naţional, cu atît “ţara” va fi mai sensibilă la semnificaţiile ei şi la chivernisirea generală a propriei memorii istorice.
Un asemenea context participativ ar fi deopotrivă plăcut lui Dumnezeu şi oamenilor, viilor şi morţilor (căci pînă la urmă de cuviincioasa şi larga cinstire a acestora din urmă este vorba, iar nu de interese sau satisfacţii “lumeşti”). Aiudul trebuie scos, o dată pentru totdeauna, din marginalitatea rîcilor de "gaşcă". Numai atunci va fi perceput de lumea largă ca un simbol naţional.
Să nădăjduim că Dumnezeu ne va lumina şi ne va uni într-un duh, punînd neclătinată “piatră de temelie” complexului memorial chiar în sufletele noastre.
Ar fi de o însemnătate decisivă ca anul acesta, la cinstirea martirilor de la Rîpa Robilor, să se afle de faţă, să oficieze şi să se adreseze direct asistenţei cei doi ierarhi ai locului: Î.P.S. Bartolomeu Valeriu Anania (Mitropolitul de la Cluj, fost deţinut politic la Aiud şi cel care a sfinţit din proprie iniţiativă, în 14 septembrie 2000, mausoleul ca biserică*) şi Î.P.S. Andrei Andreicuţ (Arhiepiscopul de la Alba Iulia, care a dat binecuvîntarea viitorului complex memorial şi a pus deja, chiar în vara acestui an, piatra de temelie a mănăstirii).
Sigur că la Aiud ar fi ideal să poată fi prezenţi toţi semnatarii “Comunicatului către ţară”, în frunte cu marele duhovnic şi mărturisitor Iustin Pârvu, dar nimic nu poate suplini prezenţa arhierească, în măsură să garanteze oficial şi paternal buna întemeiere şi rînduială a năzuitului complex memorial, a cărui perspectivă este aceea de a deveni cel mai de seamă loc de pelerinaj naţional şi de asumare a propriei istorii. Cred că mai ales Înaltul Bartolomeu, oricît de descumpănit ar fi de manevrele de culise şi de cecitatea unora dintre foştii camarazi de suferinţă, are datoria morală de a mai juca şi această carte pînă la capăt, cu toată arhiereasca sa autoritate.
Şi s-ar mai cuveni ca, pe lîngă oficialităţile bisericeşti, să se simtă, pentru prima oară, şi implicarea oficialităţilor laice centrale, în speţă a ministrului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional, d-l Theodor Paleologu, fiul regretatului Alexandru Paleologu (la rîndul său fost deţinut politic, trecut şi pe la Aiud)**, sau a consilierului prezidenţial pe probleme religioase, d-l Bogdan Tătaru-Cazaban (dacă tot şi-a asumat instituţia prezidenţială condamnarea publică a comunismului). Cu cît mai mulţi îşi vor da mîna în această întreprindere de interes naţional, cu atît “ţara” va fi mai sensibilă la semnificaţiile ei şi la chivernisirea generală a propriei memorii istorice.
Un asemenea context participativ ar fi deopotrivă plăcut lui Dumnezeu şi oamenilor, viilor şi morţilor (căci pînă la urmă de cuviincioasa şi larga cinstire a acestora din urmă este vorba, iar nu de interese sau satisfacţii “lumeşti”). Aiudul trebuie scos, o dată pentru totdeauna, din marginalitatea rîcilor de "gaşcă". Numai atunci va fi perceput de lumea largă ca un simbol naţional.
Să nădăjduim că Dumnezeu ne va lumina şi ne va uni într-un duh, punînd neclătinată “piatră de temelie” complexului memorial chiar în sufletele noastre.
Răzvan CODRESCU
* „Iată, am venit să sfinţesc acest prestol realizat prin grija deosebită a Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din Sibiu. [...] Şi am făcut sfinţirea după ritualul întreg, socotind că este bine ca această masă să nu fie doar un simbol, un jertfelnic pe care să se oficieze doar parastase, ci, cel puţin din cînd în cînd, să se săvîrşească pe ea şi Sfînta Liturghie. Pentru aceasta este nevoie de o sfinţire specială. În piciorul Sfintei Mese am aşezat Sfinte Moaşte ale unui martir – în acest loc al martirajului – şi documentul care s-a citit în faţa frăţiilor voastre, şi care rămîne aici, sub pecete, atît cît va dura acest jertfelnic şi cît va dura acest monument. [...] În numele lui Dumnezeu şi în numele morţilor noştri, vă mulţumesc tuturor celor ce aţi jertfit şi aţi ridicat acest monument memorial, celor ce aţi zidit acest jertfelnic pe care astăzi s-a săvîrşit, pentru întîia oară, Sfînta Liturghie a Sfîntului Ioan Gură de Aur”.
** Ar fi un bun prilej pentru d-l Theodor Paleologu să cinstească şi astfel memoria tatălui său (“Conu Alecu” ar fi mîndru să şi-l vadă pe “Toader” la Aiud ca reprezentant oficial şi responsabil al statului român, dar şi al elitei noastre culturale) şi să infirme zvonurile că ar fi ajuns doar o biată unealtă a masoneriei (de care însuşi “Conu Alecu” se despărţise atît de ferm, cu mulţi ani înainte de moarte).
Poate vine si Basescu in campanie electorala si poate-l pune parintele Iustin sa si predice in haine preotesti ca pe Coja...
RăspundețiȘtergereNu cred ca e locul si momentul potrivit pentru ironii.
RăspundețiȘtergereAr fi minunat pentru Aiud si pentru unitatea noastra nationala si bisericeasca sa vina in 14 septembrie lume cat mai multa si mai importanta. Trebui scos proiectul Aiud din marginalitatea infruntarilor intestine, ca lumina de sub obroc. Asa sa ne ajute Dumnezeu si Maica Domnului!
Ca lumina de sub obroc - frumoasa formulare! Sa speram ca si ierarhii nostrii o vor aprecia.
RăspundețiȘtergereSa dea Dumnezeu sa fie asa cum zici, spre cinstirea martirilor crestini si, in primul rand, spre slava lui Dumnezeu. Cinstirea Sfintei Cruci in acest fel ar da forta necesara pentru ca proiectul de la Aiud sa se infiripeze pe o alta baza, mult mai generoasa si mai puternica. In acest fel, cateii o sa poata latra in voie pe la periferia indiferentei noastre.
RăspundețiȘtergereMai lasati-o, bre, si pe Madonna sa cante! Mare e Gradina Maicii Domnului!
RăspundețiȘtergerePentru implinirea "armoniei in duh crestin" cred ca s-ar mai impune cateva precizari din partea prietenului dumnevoastra C.T. De ce?
RăspundețiȘtergereDeontologic vorbind jurnalistul este obligat in primul rand sa verifice autenticitatea celor relatate de"sursa"; de regula se impun cel putin doua.
Domnul C.T.nu a indeplinit aceasta conditie elementara si a scris un articol care nu a prezentat corect atmosfera intalnirii de la Aiud.
Acel articol a provocat o reactie discutabila dar justificabila a celor de la "apologeticum". Dansii au vrut sa vadeasca ferm si fara posibilitate de tagada neadevarul transmis de domnul C.T.
Mi-as fi dorit mult ca in duh crestinesc sa-l aud pe domnul C.T. spunand: -am scris un articol la "prima mana". am fost entuziast si plin de bucurie fiind fara sa verific am scris anumite lucruri care nu au reflectat intocmai realitatea. Aceasta greseala a provocat o reactie disproportionata a fratilor de la apologeticum care poate fara interventia mea nefericita nu ar fi avut loc. Regret mult ca in acest context numele batranului si venerabilului Parinte Justin (evident nu putem avea pretentia sa-l numeasca duhovnic) a fost tarat intr-o murdarie inimaginabila. Jurnalist fiind trebuia sa ma documentez inainte de a scrie si aceasta lipsa nu poate reprezenta nicidecum o scuza. spre deosebire de cei de la apologeticum eu sunt jurnalist cu experienta de aceea vina imi apartine in primul rand mie. Acum imi pare rau. Cei pe care v-am tulburat iertati-ma-.
In schimb, din pacate ni se sugereaza in continuare ca dobandirea "armoniei crestinesti" s-a realizat numai prin trimiterea Parintelui Justin in coltul chiliei lui din manastirea din Muntii Neamtului. Asa intelectualii pot veghea cu pace in suflet, fara tulburare, la procesul de recunoasterea a jertfei detinutilor din inchisorile comuniste.
Nu ştiu dacă prietenul Claudiu Târziu - a cărui cinste sufletească n-o pun la îndoială - se va fi înşelat conjunctural sau nu, dar mie mi se pare că situaţia e aceeaşi şi făcînd abstracţie de episodul de la Aiud. Ea are rădăcini mult mai vechi şi încrengături obscure, care continuă să puiască prin cotloane, cu sau fără contribuţia lui Claudiu Târziu. Partea concretă şi pozitivă mi se pare că rămîne Comunicatul comun, semnat şi amendat într-un anume sens de cel pe care nimeni nu se poate codi să-l numească duhovnic şi să-i recunoască prioritatea morală în tot ce ţine de latura religioasă a Proiectului Aiud. Am însă impresia că tocmai această semnătură şi acest amendament le-a cam stricat socotelile unora, care prinsesră gustul războiului cu orice preţ. Dacă vă pasă într-adevăr de "armonia în duh creştin", atunci nu-i cazul să tot căutaţi noduri în papură, ci să lăsaţi puţin lumea să respire şi lucrurile să se aşeze. Ceea ce - nota bene - este valabil pentru toate "taberele", dacă se pretind de bună-credinţă.
RăspundețiȘtergere@ anonimul de la ora 5.00:
RăspundețiȘtergereIata ce-am scris, la cald, imediat dupa intilnirea intimplatoare dintre parintele Iustin si Dan Puric la Aiud: http://c-tarziu.blogspot.com/2009/07/intilniri-la-aiud-intre-dan-puric-pr.html.
Am mintit ca s-au intilnit? Nu. Faptul e demonstrat deja.
Mai departe, am apreciat, bucuros de cum le-a aranjat Dumnezeu (asta cred, in pofida insinuarilor unora cum ca intilnirea putea fi pusa la cale de necuratul insusi - ptiu! si aia ca zic asta mai sint si preoti), ca aceasta intilnire ar putea constitui un prim pas spre reaproprierea celor doi. Stiam cita zizanie bagasera intre ei dusmanii ortodoxiei.
Am mintit? Nu e cazul, pt ca imi exprimam o parere sau, daca vreti, o speranta. Nu am dat ca sigura impacarea parintelui Iustin cu Dan Puric.
Pe urma, am spus ca a avut loc o discutie tet-a-tet intre PS Andrei si pr. Iustin. Am mintit? Nu. E fapt demonstrat.
Bietei mele nadejdi i s-a raspuns cu un atac furibund pe un blog abject, preluat de un alt blog abject. Si cu un film facut cu camera ascunsa (stil ortodox, nu?), in care Vladica Andrei este provocat, pt ca apoi autorii acestei facaturi tipic securiste sa se mire ca au fost pusi la punct (totusi, PS Andrei i-a trata sever dar cu maxima eleganta. Cred ca un altul i-ar fi masurat nitel cu cirja episcopala si pe buna dreptate - aptropo de postarea lui Razvan Bucuroiu despre palma Sf. Nicolae).
Chiar daca dvs considerati ca am gresit privind cu prea mult entuziasm si o crestineasca bucurie posibilitatea de impacare intre doi oameni de mare notorietate din Biserica, justifica aceasta "greseala" atacurile ticaloase la care s-au pretat cei care nu au fost de acord cu mine? De ce i-a deranjat atit de rau aceasta ipoteza? Oare cine vrea dezbinare si scandal?
Crestinul Roncea renunta, in sfirsit, la orice aparenta. El ii ameninta pe dnii Codrescu si Tirziu cu bataia.
RăspundețiȘtergereNu ne explica si cum va face asta, ca daca, Doamne fereste, doar se impiedica dl Codrescu sau dl Tirziu si cade vreunul dintre ei peste Victoras, il zdrobeste si pe frate-sau Giorigica (ala fara frica, care [cacofonie neintimplatoare] merge cu setul de cutite dupa el sa beleasca "dusmanii poporului").
http://victor-roncea.blogspot.com/2009/08/avertisment-crestinesc-pentru-capusele.html
Tot asta noapte, Victoras a mai clocit o prostioara: comunicatul catre tara al fostilor detinuti politici, semnat si de preacuviosul parinte Justin (pe care altfel cica il pretuieste) si de dl Dan Puric, n-are nici o valoare. Poate pentru ca nu e contrasemnat de fratii Roncea, parintele Filotheu si schimonahia Paisia (alias maica Fotini).
http://victor-roncea.blogspot.com/2009/08/aporia-lui-puric-retrasul-de-la-aiud-de.html
Mosh Guerilla
PS: Vad ca bietul Roncea incearca o diversiune si in privinta identitatii mele. Cica a dat el cautare pe google si a gasit ca Mosh Guerilla e... Razvan Codrescu. Ei, ar fi fost simplu sa fie asa :)
S-apoi, de ce sa scrie dl Codrescu sub pseudonim lucruri pe care le spune si sub numele sau? Stiu, sint absurd daca cer fratilor Roncea putina logica.
Domnule Razvan Codrescu,
RăspundețiȘtergereTocmai le-ati dat o idee fratilor Roncea & Co (dupa vorba dlui Tarziu, roncenienilor). Va dati seama ca vor transorma o zi sfinta in panarama?
Sub "firma" unei organizatii fantoma, controlata de un ins cu totul sters si putin la minte, dar la fel de agresiv ca si Roncea, baietii pun la cale un "mars asupra Romei"/Aiudului, ca sa intimideze Nu prea stiu ce ar putea obtine, dar...
http://victor-roncea.blogspot.com/2009/08/anunt-centrul-rezistentei-anticomuniste.html
Gherman
Se pare că în Grădina Maicii Domnului (pusă, mai nou, la discreţia celeilalte Madonne) vrajba şi spurcăciunea devin tot mai mult articole de crez şi principii de viaţă.
RăspundețiȘtergereLogica păcii e deturnată sistematic de logica războiului, la primul zvon se lustruiesc bîtele, iar campionii minciunii şi ai abjecţiei se lăfăiesc printre fani. În faţa acestor stări de lucruri şi de spirit pînă şi încercatul părinte Iustin pare derutat şi neputincios, darămite un nevrednic ca mine.
Sigur că, în aceste condiţii, la Aiud se poate petrece orice, cu sau fără umila mea contribuţie.
Nu mai e mult pana la amenintarea cu moartea. Mi se pare ca chestia incepe sa devina... penala.
RăspundețiȘtergereSi imi crapa obrazul de rusine ca in Ortodoxie poate sa incapa asa ceva - cu sau fara voia Parintelui Justin.
Oare veteranilor Aiudului nu le crapa si lor obrazul?