Pagini

vineri, august 28, 2009

M-REA DIACONEŞTI: CUM SE CINSTESC MARTIRII

Coperta albumului (apărut la Editura Bonifaciu
şi imprimat la Tipografia Gutenberg)


În timp ce noi ne înfruntăm steril pe bloguri şi oferim lumii largi imaginea stînjenitoare a unei Ortodoxii româneşti dezbinate în sine, primitive şi clevetitoare, incapabile şi să-şi unească într-un duh viii, şi să-şi cinstească în mod cuviincios morţii, prefăcînd zestrea de sfinţenie a neamului într-o răfuială între “găşti” şi într-o miză a trufiilor ulcerate, iată că obştea Sfintei Mănăstiri Diaconeşti continuă să lucreze cu har, temeinicie şi discreţie la adevărata cinstire şi înviere publică a memoriei martirilor de la Aiud şi din toate temniţele comuniste din România.
După ce în anii anteriori, în afară de alte realizări mai mărunte, a îngrijit exemplar două volume de memorii ale lui Ioan Ianolide şi unul al părintelui Gheorghe Calciu, iar în toamna trecută a scos splendidul album-documentar fotografic Fericiţi cei prigoniţi. Martiri ai temniţelor româneşti, obştea de la Diaconeşti ne oferă în vara aceasta, în excepţionale condiţii grafice, albumul iconografic Icoana Noilor Martiri ai Pămîntului Românesc (alcătuit din detalii mărite ale icoanei şi din extrase corelative din memorialistica şi poezia închisorilor).



Icoana întreagă


Marea icoană care dă titlul albumului a fost realizată, în decurs de mai mulţi ani, în atelierul de pictură al mănăstirii, iar vrednicul de pomenire părinte Gheorghe Calciu (1925-2006), care a avut cu Diaconeştiul o relaţie sufletească şi duhovnicească aparte, mai ales în ultimul său an de viaţă pămîntească, n-a închis ochii fără bucuria de a contempla îndelung viitoarea icoană în stadiu de schiţă, vorbind cu emoţie pe marginea ei, atît cu maicile, cît şi cu părintele duhovnic Amfilohie.
Îmbinare unică de har, meşteşug şi evlavie dreptmăritoare, Icoana Noilor Martiri concepută şi pictată la Diaconeşti este, fără nici o îndoială, cea mai importantă şi mai desăvîrşită realizare artistic-religioasă din plastica românească a ultimelor decenii.



Supliciile de la Aiud


Ea rămîne, pe de altă parte, o pildă impresionantă de cinstire ortodoxă a trecutului nostru recent, iar în faţa acestui adevărat monument iconic al rîvnei mărturisitoare eu unul simt nevoia să mă smeresc admirativ şi să-mi cer public iertare pentru puţina mea vrednicie şi pentru neînţeleapta risipă în cuvinte acolo unde singure faptele s-ar cuveni să fie măsură.
Lucrarea Diaconeştilor, în ansamblul ei, nu-i doar un ales dar duhovnicesc sau artistic, ci şi o mare lecţie pentru noi toţi, un apel tăcut la o învrednicire cu care am rămas datori şi în lipsa căreia nimic nu se leagă şi nu rodeşte.



Părintele Calciu în atelierul de la Diaconeşti,
pe vremea cînd icoana era numai o schiţă (2006, toamna)


Mă rog lui Dumnezeu şi Sfintei Sale Maici, ca şi Sfinţilor noştri mai vechi sau mai noi, să ne unească pe toţi în duhul veghetor şi lucrător al Diaconeştilor. Din ceasul acesta întorc spatele vrajbei şi las “căpuşele Ortodoxiei” – care şi cîte or fi ele de fapt – judecăţii lui Dumnezeu şi a Sfinţilor Neamului, mijlocitori în strălumina de Sus ca pămîntul să ne mai rabde şi Cerul să ne mai rămînă deschis.
Lăudat să fie Dumnezeu, în toate şi pentru toate!


Răzvan CODRESCU



Biserica Sfintei Mănăstiri Diaconeşti

14 comentarii:

  1. Domnul sa-i tina departe de sterilitatea discutiilor despre care aminteati, uitand de sine pentru Dumnezeu, martiri si neamul romanesc, pe Parintele Amfilohie si pe maicile cuviosiei sale! Duhul Aiudului s-a mutat la Manastirea Diaconesti, in timp ce pe noi ne bantuie duhurile necurate. Vai noua de nu ne vom intoarce la Adevar, la Hristos!

    RăspundețiȘtergere
  2. Intr-adevar, mai importante decat orice vorbe sunt faptele si sentimentele. Cu atat mai mult atunci cand vorbele cauta vrajba. Respect si recunostinta vesnica martirilor nostri, obstei de la Diaconesti si nu in ultimul rand dvs. Si aceasta pt ca, din pacate, sunt tot mai putini aceia care se straduiesc sa evite pierderea noastra ca neam ortodox.

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu pot sa ma pronunt cu exactitate asupra valorii plastice a icoanei doar din imaginile vazute aici, desi fragmentul cu supliciile din puscariile comuniste mi se pare o reusita, dar duhul pe care il transmite aceasta icoana este covarsitor. Cu greu iti stapanesti emotia in fata acestei minuni duhovnicesti. Slava lui Dumnezeu pentru ca ne-a daruit aceasta icoana prin osardia maicilor de la Diaconesti si a parintelui Amfilohie. Astept cu nerabdare sa o vad ca sa o pot cinsti asa cum se cuvine. Sfintilor martiri ai acestui neam, vesnica noastra pomenire, ca in ceruri sunt in proximitatea Domnului, cantati de ingeri. Aceasta si reiese din aceasta sfanta icoana: Slava din Ceruri la care se cuvine sa o adaugam pe a noastra, a pacatosilor. Din acest punct de vedere, aceasta icoana este o placa turnanta pentru tot procesul ulterior de canonizare.
    Maica Domnului sa ne ocroteasca!

    RăspundețiȘtergere
  4. Sfinţilor din închisori


    Sfinţilor din închisori
    Le sărut picioarele cu buze ce rostesc adevărul.
    Cu buzele acestea sărut aspru,
    Cu ele adâncesc cuvintele ca nişte piroane grele
    În trupuri schilodite de uitare.

    Cu buze care tac, îngrop rostul lumii
    Întinderi de iubire,
    Aici, în pământul de trup.

    Pe picioarele acestea s-a umblat, aievea, pe ape.
    Oceane de lacrimi au umplut ochii lor,
    Adevărul, păsuit la lumină-n iubire.

    Sfinţilor din închisori le caut urma.
    Cu buzele acestea adulmec pământul
    Pe care-au pironit păcatele lumii
    Sub paşi uşori de lumină.
    Cu ele înalţ cuvintele ca nişte troiţe-n viere
    Pe golgote în care morţi
    s-au instrăinat morţii.

    RăspundețiȘtergere
  5. Foarte frumos!
    Mi-am permis sa preiau integral textul si fotografiile. Si va urmez exemplul. Doamne-ajuta!

    RăspundețiȘtergere
  6. Bloggoslovul29/8/09 12:32 a.m.

    E ca si cand martirii s-au intrupat in icoana si au venit sa ne dojeneasca pentru necumpatarile noastre. Poate ca asa ne vom cutremura cu adevarat si ne vom regasi ca frati, in lumina Invierii.

    RăspundețiȘtergere
  7. Oare de unde se poate procura albumul?

    RăspundețiȘtergere
  8. Mie mi-a fost trimis în dar. Nu ştiu să vă răspund. Poate ni se spune chiar de la Diaconeşti.

    RăspundețiȘtergere
  9. Vă rog să-mi permiteţi să preiau şi eu acest articol.

    RăspundețiȘtergere
  10. Diaconestiul rascumpara pe tacute tot ce s-a risipit in 20 de ani. Cinste parintelui duhovnic, maicii starete si intregii obsti de maici si surori! Cred ca de Centrul martirologic Diaconestiul ar trebuie sa se ocupe in primul rand, sub indrumare arhiereasca. Domnul Codrescu a intuit inca o data esentialul. Iar icoana cred ca e o mare bucurie si pentru batranetele parintelui Justin, care astfel de bucurii ar merita, nu intrigi si tensiuni inutile.

    RăspundețiȘtergere
  11. Foarte frumos blogul.Acum l-am descoperit...FELICITARI!!!

    RăspundețiȘtergere