Iată că „semnele de împăcare” la care mă referisem interogativ într-o postare anterioară (7 august 2009) s-au concretizat ieri, 21 august, într-un Comunicat ce poartă antetul Federaţiei Române a Foştilor Deţinuţi Politici şi Luptători Anticomunişti (FRFDPLA) şi un număr de zece semnături, printre care cele ale părintelui arhimandrit Iustin Pârvu, actorului şi regizorului Dan Puric, doctorului Pavel Chirilă, inginerului dr. Constantin Iulian (preşedintele Federaţiei) şi inginerului Gheorghe Jijie (secretarul Federaţiei).
Citez (sublinierea îmi aparţine) de pe blogul d-lui Claudiu Târziu (http://c-tarziu.blogspot.com/): “În urma întîlnirilor din ultima vreme dintre foştii deţinuţi politic, părintele Iustin Pârvu, stareţul Mănăstirii Petru Vodă (Neamţ), dr. Pavel Chirilă, Dan Puric şi ing. Corneliu Marcu, FRFDPLA a emis un comunicat în care precizează că semnatarii sînt de acord ca Memorialul de la Aiud să conţină, pe lîngă mănăstire, şi un centru de martirologie. În felul acesta, se pune punct polemicilor cu privire la ce trebuie să se construiască la Aiud, întreţinute pe anumite bloguri pretins ortodoxe. De asemenea, toate intrigile, care au urmărit să-i pună unul împotriva altuia pe aceşti bărbaţi vrednici ai Bisericii, sînt spulberate”.
Comunicatul precizează: “Suntem bucuroşi că acest proiect pleacă din iniţiativa unui mare duhovnic al neamului românesc, pătimitor al Aiudului, Părintele Iustin Pârvu, şi sub înalta binecuvântare a unui Înalt Ierarh al Bisericii Româneşti, ÎPS Andrei Andreicuţ, precum şi cu susţinerea publică a unui reprezentant al societăţii civile, actorul şi regizorul Dan Puric”.
Din facsimilul documentului olograf, se vede că precizarea din final, privitoare la posibilele răstălmăciri diversioniste din presă sau de pe internet, este adăugată şi semnată de însuşi părintele Iustin.
Lucrurile par să fi intrat, cel puţin la nivelul de sus, pe bunul făgaş al Ortodoxiei cuminecătoare şi împreună-lucrătoare. Să nu ne amăgim însă că sabotorii de serviciu ai oricărei bune înţelegeri se vor consola prea lesne cu noua situaţie. Sau, altfel spus, să nu ne grăbim să spunem “hop” înainte de-a fi trecut puntea de-a binelea. Se vor mai trage, probabil, destule sfori. De altfel, pe blogurile fraţilor Roncea et comp. s-a declanşat deja un adevărat delirium tremens, cu aceleaşi insinuări şi ameninţări ieftine, de tip securistic sau inchizitorial, dar cu un plus – psihanalizabil – de incoerenţă logico-gramaticală. Leit-motivul este: “Cînd pisica nu-i acasă, joacă puricii pe masă”. “Puricii” ştim cine sînt. Nu se înţelege cine e “pisica”...
Reproduc mai jos documentul (atît în formă dactilografiată, cît şi în formă olografă), aşteptînd reacţiile cititorilor şi punîndu-mi bune nădejdi în triumful final al adevărului (care prea mult “a umblat cu capul spart”, cum se spune). (R. C.)
Roncea isi da seama ca-i fuge pamintul de sub picioare si cascavalul de sub nas si greseste mai des.
RăspundețiȘtergereAcum i-a iesit porumbelul din gura: "cind pisica nu-i acasa, puricii joaca pe masa". Deci, problema este ca parintele Iustin s-a dat cu "puricii" in lipsa "pisicii". Dar cine-i pisica, frate? Cumva "avva" Filoteu sau monahia/ "ziarista" Fotini (plecati, iata, in Israel, insotiti de baiatanul Gabriel Cioacas - nume predestinat, de la cioace - care se zbenguie pe Apologeticum si de unul Maricaru, zis teolog ortodox)?
Si, in conditiile astea, nu cumva recunoaste Roncea ca parintele Iustin nu face ce vrea, ca e la mina "pisicii"?
Panait
Pe blogul prietenului Claudiu Târziu am avut şi eu o intervenţie epigramatică:
RăspundețiȘtergerePăstorel şi cu Târziu
ştiu ce spun, sau spun ce ştiu?
Doi se bat, dar mi se pare
că folos al treilea are...
(Chiar şi Roncea ştie bine
“ce şi cum” şi “ce şi cine”...)
Aici aş dubla-o astfel:
Dacă-i Filotheu “pisica”,
atunci “puricii”-s nimica:
cînd pisica nu-i acasă,
joacă... stareţul pe masă!
(Dar aşa se vede bine
“ce şi cum” şi “ce şi cine”...)
Cheltuiti prea mult talent si eleganta pentru unul de teapa lui Roncea. Eu una cred ca in sfarsit treaba a intrat pe mainile cui trebuia (ierarhii ortodocsi din Ardeal si semnatarii comunicatului). Pentru mine Roncea, Filoteu, Fotini etc nici nu exista.
RăspundețiȘtergereBa exista, soro, si e multi!
RăspundețiȘtergereRegizor două puncte Dan Puric - răii s-ar putea lega şi de asta.
RăspundețiȘtergereE adevărat, răii se pot lega de orice. În România nu ţi se iartă să fii nici "regizor", nici "actor". Sau ţi se iartă numai dacă ai binecuvîntarea Sfintei Securităţi a neamului. A Securităţii care se clonează mereu, din fiecare rest de excremente, pentru "liniştea" sau "neliniştea" noastră (vorba lui Moromete: "devine după caz").
RăspundețiȘtergereA fost un circ penibil. Bine ca s-a terminat, sper! Doamne ajuta!
RăspundețiȘtergereN-ar fi fost frumos sa semneze si ierarhul Andrei Andreicut, daca-i in curtea lui si e asa de implicat cum se spune?
RăspundețiȘtergereAm preluat de pe blogul lui Claudiu Tarziu urmatoarea postare la acelasi subiect, semnata Cristian. Va rog sa o comentati, daca aveti bunavointa.
RăspundețiȘtergereTotusi, pe blogul Roncea, duhovnicul neamului comenteaza la intrebarea autorului blogului daca Puric (e lasat sa se inteleaga) s-ar fi pocait la intalnirea cu parintele. Raspunsul Parintelui il umple de ras pe preopinent. Dan Puric este comentat vulgar, intr-o bucatica trunchiata de film, de un duhovnic ce stie ca este filmat, la intrebarea unui complexat duhovnicesc si nu numai (marturie stau pozele in care pelerinajul din Moldova este prezentat ca o mare branza a pravoslavnicului Victor); este un argument temeinic sa nu cred in detasarea parintelui Iustin fata de autorul celui mai abject surogat "ortodox" din anii din urma. Monahismul, duhovnicia aliata si zambind complice cu minciuna, este o realitate stanjenitoare pentru un crestin care e cinstit cu sine insusi. Adica, ori semnezi alaturi de Dan Puric, ori il ridiculizezi in intimitatea cu aceast retardat duhovnicesc cu pretentii de starleta ortodoxa. Una din doua.
Pentru A. P.:
RăspundețiȘtergereN-am ce comenta. Eu unul nu pot da credit serios la cum prezintă V. R. lucrurile pe blog. Decontextualizarea şi răstălmăcirea sînt specialitatea lui, ca şi fabulaţia pură şi simplă.
Iar părintele Iustin, pe care-l iubesc şi-l preţuiesc de atîţia ani, e totuşi un om trecut de 90; nu înţeleg de ce mai toată lumea încearcă să facă abstracţie de această crudă realitate.
Concretă şi decisivă, pînă una-alta, rămîne semnătura pusă pe Comunicat şi rezoluţia de la urmă.
Manipulatorii nu se vor lăsa cu una-cu două, dar să încercăm să nu le facem jocul diversionist! Ar fi de dorit, măcar pentru o vreme, să nu-i mai băgămm deloc în seamă şi să ne aducem aminte că mai există pe lume şi multe alte teme de tratat responsabil (şi nu dintre cele neimportante). Altminteri riscăm să ne asfixiem în fundătura în care ne tot îmbie învrăjbitorii de profesie. (Ştiţi cum zicea Descartes: "Orbul, cînd vrea să se bată cu tine, te trage în pivniţă"...)