Pagini

marți, iulie 21, 2009

O NOUĂ CARTE CU ŞI DESPRE DAN PURIC

DEMNITATEA MĂRTURISIRII

La Editura Theosis din Oradea a apărut cartea de interviuri cu maestrul Dan Puric realizată de părintele Ion Alexandru Mizgan şi intitulată Demnitatea mărturisirii. Dan Puric în Ţara Crişurilor. Deşi “moşită” de alţii, Demnitatea mărturisirii este, practic, a treia carte a lui Dan Puric, după Cine suntem şi Omul frumos. Volumul se deschide cu un cuvînt înainte pe care l-am scris – dezvoltînd cîteva consideraţii mai vechi – la rugămintea părintelui Mizgan şi pe care-l reproduc şi aici. (R. C.)




Vasile-Dragoş Pâslaru (monahul Valerian), Răzvan Ionescu, Dan Puric... Duhovnicul, teologul, predicatorul... Toţi trei, la origine, actori... Nu seamănă deloc unul cu altul, dar ţin laolaltă în Hristos şi răscumpără, din mers, păcatele curente ale breslei. Conectată la esenţial, arta interpretării devine de la sine artă a mărturisirii, scena devine pe nesimţite amvon, talentul devine pînă la capăt talant. Tîlcuire şi cuminecare, exorcizare a cuvintelor întru Cuvînt, suflet dezmărginit în bătaia Duhului...
Dintre cei trei, numai Dan Puric nu s-a despărţit de scenă. Şi-a propus – şi a reuşit – s-o convertească “din mers”, pariind pînă la capăt pe posibila joncţiune dintre credinţă şi artă. Îmi place să cred că a desţelenit calea unui altfel de “teatru seminar”, şi poate şi de aceea este cel mai adesea asemănat cu legendarul Petre Ţuţea.
Dan Puric L-a întîlnit pe Hristos în plină maturitate creatoare, sub călăuzirea harismatică a unui duhovnic şi mărturisitor de talia Părintelui Iustin Pârvu, “grupa sangvină nepătată a Neamului nostru”, cum îi place să-l definească. Întîlnirea aceasta i-a schimbat viaţa, ca lui Pavel pe drumul Damascului. Se simte în discursul său nu numai rîvna propovăduirii, de care Ortodoxia n-a dus şi nu duce lipsă, dar şi o prospeţime şi o autenticitate de care “profesioniştii” credinţei se învrednicesc mai rar. El rupe canoanele discursului “popesc”, conectează religia la cultură şi cultura la viaţă, uneşte simţul tradiţiei cu simţul actualităţii, iar uneltele artei sale îl ajută firesc să transpună trăirea în cuvînt şi cuvîntul în graţie trezitoare.
Sigur că e important ce spune Dan Puric, dar aceleaşi lucruri, spuse de altcineva, pot trece neobservate. Spre deosebire de mulţi alţii, Dan Puric nu numai că ştie ce spune, dar ştie cum să spună. Prestaţia lui Dan Puric este astfel un permanent spectacol al Adevărului, care seduce şi obligă deopotrivă. Iar meritul lui cel mai de seamă mi se pare că rămîne – pînă la proba contrară (să nu fie!) – buna cumpănire între ce şi cum.
Cu toate acestea, Dan Puric nu este, cum greşit l-au judecat unii, prizonierul oralităţii. Cele două cărţi pe care le-a tipărit pînă azi, Cine suntem şi Omul frumos, arată că discursul său rezistă transpunerii din rostire în scriitură. Şi cartea de faţă – Demnitatea mărturisirii – cred că o va vădi o dată în plus, chiar dacă este vorba doar de nişte convorbiri cu o fatală notă de conjunctural. Părintele Ion Alexandru Mizgan mi-a solicitat acest cuvînt înainte la o carte despre care n-am idee cum va arăta în final, dar al cărei conţinut de bază îl cunosc din diferite publicaţii periodice*. Lui Dan Puric i se potriveşte de minune acest gen de “iscodire” dialogală. El n-are nici timpul şi nici pasiunea amplelor construcţii teoretice, dar din “şarjele” sale întotdeauna miezoase, chiar cînd se altoiesc pe vreo expresie mai crudă, sau pe vreo exemplificare aparent vulgară, se articulează de la sine, ca din “viul vieţii”, o viziune creştină coherentă şi integratoare, de un realism nedezminţit şi adeseori incomod, în care se regăsesc toate temele mari şi toate provocările actuale ale ordinii creştine şi ale sensibilităţii “de dreapta”, angajînd deopotrivă vocaţiile personale şi vocaţiile comunitare, problematica insului şi problematica neamului.
“Reacţionar” harismatic, pe linia Sfinţilor Părinţi, dar şi a marilor noştri interbelici, el ştie ca nimeni altul să prefacă vorba care zboară în vorbă care rămîne, iar “spectacolul” de idei pe care-l întruchipează, la inefabilul punct de întîlnire dintre donquijotism şi “nebunia pentru Hristos”, regenerează parcă, primăvăratic şi pascal, conştiinţa amorţită sau disipată a unei cetăţi care deocamdată îl admiră mai mult decît îl merită.
Aplauzele îngerilor din cer – singurele care contează peste orice conjuncturi – dau poate adevărata măsură, tainic lucrătoare, a acestei noi cruciade împotriva uitării, cu care e o onoare, dar şi o responsabilitate să fim contemporani.


Răzvan CODRESCU


* Răsfoind cartea acum, mă întreb şi eu cum de postfaţa d-lui Gomboş a ajuns să apară cu un titlu atît de imposibil: "Omul frumos - Dan Puric - ajuns la împlinirea unui jumătate de veac de vieţuire pământească"!!! Dar, mă rog, ca editor, ştiu că pînă la urmă nu există carte fără nici un cusur...


Pr. Ion Alexandru Mizgan şi Dan Puric,
protagoniştii prospătului volum de convorbiri

15 comentarii:

  1. Batalia mare, domnule Codrescu, e acum pe blogul domnului Tarziu, inclusiv pe cazul Dan Purice. Dumneavoastra de ce stati singur pe-aici si nu va implicati acolo unde arde? Nu ca si calau, dar ca si victima, ca "roncenienii" v-au facut in tot felul pe blogurile lor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Fac o ţîră de asceză, bunule Anonim, ca să-mi mai spăl din păcate, că am destule. Şi pe urmă mie singurătatea mi-a plăcut dintotdeauna, pentru că în singurătate trebuie să-mi suport doar propria prostie, nu şi pe a celorlalţi...

    RăspundețiȘtergere
  3. Şi încă ceva: Purice e aprodul (ăla din legendă); actorul e Puric (adică un Purice cu o iotă mai mic). Dar cu puricii nu-i de glumă, credeţi-mă: nu că sug sîngele, dar se potcovesc cu 99 de oca de fier... şi tot ajung la cer.

    RăspundețiȘtergere
  4. M-am bucurat să-l văd fotografiat pe d-l Dan Puric, alături de părintele Mizgan în pridvorul bisericii Sfântul Apostol Andrei de pe str. Sântul apostol Andrei din Oradea, biserică care îmi este tare dragă.

    RăspundețiȘtergere
  5. De unde putem procura noua carte?

    RăspundețiȘtergere
  6. Poate vă răspund autorii sau editorii...

    RăspundețiȘtergere
  7. http://apologeticum.wordpress.com/2009/07/28/comunicat-al-parintelui-justin-cu-privire-la-constructia-manastirii-de-la-aiud/ Vedeti aici comunicatul PARINTELUI JUSTIN! Doamne ajuta!

    RăspundețiȘtergere
  8. Puricul nu mai este ce a fost.Cu parere de rau o spun, dar nu poti sa incalci cuvantul parintelui Iustin Parvu in legatura cu biserica de la Aiud si sa-ti propui proietul tau mizerabil.Acolo sunt sfinte moaste care ies la suprafata pline cu mir.Acolo e pamant sfant, iar Puric vrea sa-si bata joc.

    RăspundețiȘtergere
  9. Lui Razvan Goran:

    E frumos să ai 17 ani şi să fii sigur că deţii adevărul fără rest. Cînd mai trec anii, îţi dai seama (dacă eşti întreg la minte şi la inimă), că adevărul nu-l deţine, pînă la capăt, decît Dumnezeu. Iar omului îi stă bine să fie mai cumpănit în judecăţi, ca unul ce n-are perspectiva divină a lucrurilor.
    O avea bunul Dumnezeu şi cu Dan Puric o socoteală care ne scapă nouă... Că Dumnezeu e boier mare, iar duhul Lui suflă, generos, unde vrea (şi unde noi adesea cu gîndul nu gîndim şi cu pofta nu poftim).
    Să începi să înveţi măsura nu e niciodată prea devreme şi niciodată dăunător. Toţi începem, la un moment dat, de undeva, iar calea e lungă înainte... (Sigur, aici nu e legea lui "noi nu concepem", că şi facultatea "concepţiei" e dar de la Dumnezeu, lăsat omului spre bună chivernisire...)

    RăspundețiȘtergere
  10. domnule Codrescu, am prezentat ,in calitate de fost elev ;i actual prieten al Par. Mizgan cartea de fata pe blogul meu

    in legatura cu procurarea cartii o sa sun pe parintele sau mai bine sunati dvs o sa va dea detalii
    Dumnezeu sa plineasca toate cele cu lipsa !

    RăspundețiȘtergere
  11. Cred că părintele va avea bunătatea, într-o clipă de răgaz, să-i lămurească direct pe cititorii acestui blog asupra felului în care şi-ar putea procura cartea.

    RăspundețiȘtergere
  12. Ion Alexandru Mizgan31/7/09 10:17 a.m.

    Cartea a aparut intr-un tiraj redus, in doar cateva sute de exemplare si a fost dedicata prezentei maestrului Dan Puric in Tara Crisurilor, la Oradea, in luna iunie a.c. Cartea nu este disponibila in librarii. Speram ca in toamna acestui an sau la inceputul anului viitor sa reusim impreuna cu maestrul Dan Puric sa realizam o noua editie revizuita si adaugita pe care sa o punem la indemana cititorilor din toata tara. Pana atunci putinele exemplare pe care le mai avem la dispozitie pot fi comandate la tel. 0742550480 sau la adresa amizgan@yahoo.com .
    Preot Ion Alexandru Mizgan

    RăspundețiȘtergere
  13. Slavă lui Dumnezeu pentru toate - și toți. Să ne trăiți, Părinte.

    RăspundețiȘtergere
  14. salutare...vreu si eu sa comand alte carti.am o intrebare.de ce se gasesc doar sase?eu am doar una....mai multe nu sunt? :o

    RăspundețiȘtergere