Pagini

sâmbătă, septembrie 27, 2008

MIRCEA PLATON DESPRE ÎMBROBODIREA ROMÂNEASCĂ



DEASA ÎMBROBODIRE
SAU 6 PRETEXTE PENTRU A NU FACE NIMIC
[1]


I. Partea dramatică

A face, a construi, a construi pe loc bun, cu temelie solidă. A lămuri. Lucrând, lămureşti, limpezeşti lucrurile, lumea, pe tine, pe ceilalţi. Asta dacă lucrezi în via Domnului. Dacă lucrezi pentru Mamona, atunci nu faci decât să sporeşti confuzia din tine şi din ceilalţi. Care sunt motivele pentru care, după cum suspină mulţi, România e în continuu “război civil”? Care sunt motivele pentru care nu ne lămurim? Ne agităm, facem multe, dar nu lămurim nimic, nu limpezim nici chipul României, nici al nostru, nu ne ridicăm pe verticala nici unei coloane vertebrale, nici unei turle. Orice sugestie, observaţie, întrebare, tentativă de a lămuri nişte lucruri, orice încercare de a lua lucrurile “la bani mărunţi” e primită, la noi, cu ostilitate osificată agonic în aceste tipuri de pretexte folosite pentru a nu lămuri nimic – şi deci pentru a nu face nimic.
1. Ai plecat din România. N-ai mâncat salam cu soia, nu eşti de-al nostru, nu mai ştii cum e aici. Ai plecat şi nu-ţi place “acolo”: păi, sigur, unii oameni sunt veşnic nemulţumiţi, nu se acomodează nicăieri. Ai plecat şi îţi place “acolo”: da, sigur, păi te-ai înstrăinat, nu mai ştii ce bine e la noi, ce ţară frumoasă avem, cu oameni calzi, primitori; te-ai asimilat, îţi place, te-ai vândut. Vii dintr-o ţară normală şi ne spui nouă ce să facem aici. Te-ai “împlinit” în acea ţară normală: păi asta înseamnă că nu mai ştii cum e să te “descurci” aici. Nu te-ai “împlinit”: păi atunci eşti un luzăr, ia uite la mine ce maşină nouă am, şi cum mă duc eu în vacanţă în Turcia vara şi la supermarket tot timpul.
2. N-ai plecat din România. Da, bun, eşti un luzăr, ce ştii tu. Nu eşti expert, n-ai burse. Nu ştii cum e în Occident: civilizaţie, nenicule, nu ca aici. Eşti rasist, homofob, legionar, sexist, fundamentalist. Înapoiat. Taci şi ascultă, şi înghite. Că, dacă erai bun de ceva, plecai din ţara asta de luzări. Ai plecat şi nu te-ai mai întors: nu eşti patriot. Ai plecat şi te-ai întors: n-ai reuşit acolo şi acum vii şi vrei să o faci pe deşteptul aici.
3. Eşti legitimat de “noi”. Păi bine, domnule, noi îţi dăm burse şi dumneata aşa îţi manifeşti recunoştinţa? Păi, cum, ne critici? De ce spargi rândurile, de ce ajuţi duşmanul, “inamicii inteligenţei” care va să zică? Dacă eşti legitimat de noi, dacă noi ţi-am dat şi te-am pus acolo unde eşti acum, păi fii şi tu recunoscător, şi nu mai critica atât. Manifestă iniţiativă doar în “cadru legal şi cu preaviz”. Eventual în pauza de cafea, la simpozion. Ca să detectezi cât mai repede masa cu tartine şi glumele bossului.
4. Nu eşti legitimat de “noi”. Păi, dacă nu eşti legitimat de “noi”, nu exişti. Noi suntem “noi”. Tu cine te crezi? Nu construieşti, nu eşti în nici o instituţie, unde, à propos, sunt doar oameni puşi de “noi”. Nu ştim cine eşti, cine te-a dus “dincolo”, cine te-a adus “înapoi”, ce vrei de la noi. Mai bine te ignorăm. De fapt, nici nu exişti. Ce spui? Nu se-aude. Şi chiar dacă se-aude, cui îi pasă? Nu înţelegem. Nu ştim autorii de care vorbeşti dumneata. Noi îi ştim numai pe aştia de ne convin nouă. Şi închide dreacu’ uşea după dumneata, că trage! Du-te înapoi de unde-ai venit, că oricum eşti negativist. Nu ştii ce greu se construieşte, cu câte sacrificii. Trebuie să înveţi să faci sacrificii, să te adaptezi: să-ţi ridici o vilă în oraş şi-o casă la ţară, să-ţi iei maşină, Volvo, de om serios, să lupţi, cum ar veni, din interiorul sistemului. Doar aşa poţi schimba ceva.
5. Eşti ortodox. A, bun, am înţeles, eşti fanatic. Mă mir doar că n-ai barbă. Eşti legionar, rasist, homofob. Nu cumva eşti de-ai lui Vadim sau Becali? Posteşti! Eşti fanatic. Da’ totuşi cum de n-ai barbă?! Că domnul Pleşu a scris o carte despre îngeri şi are barbă... Eşti antioccidental, deşi stai în Occident. Păi, dacă nu-ţi place, vino înapoi. Ca după aia să vedem dacă mai poţi s-o mai faci pe deşteptul după ce te spălăm noi pe creier aici şi îţi spunem tot ce le spunem celor de la punctul 2.

II. Partea dogmatică

Dacă toate stratagemele de mai sus sunt uşor de detectat şi de combătut, deşi cu risipă de energie, de răbdare şi de umor, şi cu slaba nădejde de a schimba ceva, şi mai periculos e chietismul ortodoxist, îmbrobodirea pioasă a gândului lucrător. Fatalismul pseudoisihast e mai periculos pentru că nu se opune făţiş adevărului, ci îl mimează. Dar o populaţie de fatalişti, un millet de ortodoxişti abulici, va conveni întotdeauna paşalelor tehnocrate. Dacă ateii şi elitele distrug libertatea în numele determinismului istoric, al Istoriei, pseudoisihaştii distrug istoria în numele “smereniei”. Ambele tabere neagă, în fond, libertatea creştinilor. Pentru unii nu suntem destul de culţi, pentru alţii nu suntem destul de sfinţi. Şi, desigur, de vreme ce toţi marii oameni şi toţi marii sfinţi sunt în trecut, nu ne rămâne decât să “recuperăm” în numele arheologiei culturale şi duhovniceşti, într-o cultură de muzeu şi o credinţă lăcrimoasă, “figurile” trecutului. Dar mai întâi trebuie să ne asigurăm că sunt moarte cu adevărat, că sunt moarte de-a binelea. Pentru că nu vrem să facem ce-au făcut ele, ci doar să strivim cu efigia lor pe oricine ar încerca să atragă atenţia asupra micimii noastre. Şi asupra cauzelor micimii noastre.
Ideea acestor pseudoisihaşti, care afirmă, de exemplu, că “familia e antihrist”, ar fi că a gândi sau activa politic înseamnă a vrea să construieşti utopia, a fi hiliast. Şi a crea utopia înseamnă a dori să izgoneşti dracii şi să faci minuni. Or, nu poţi face minuni decât dacă te nevoieşti şi ajungi la nepătimire. Înainte de a atinge acest punct, nu poţi avea “nebuna îndrăzneală” de a pretinde să faci politică, adică să construieşti utopia, adică să scoţi dracii din alţii. Şi totul e susţinut cu citate din părintele Cleopa eventual, sau din părintele Teofil Pârâian.
Cred că o mare parte a chietiştilor ortodoxişti împărtăşeşte această lectură sacerdotală a rolului creştinului în lume. Şi totuşi, ea e greşită pentru că un creştin nu e sacerdot decât în virtutea botezului, în Biserică. El nu e sacerdot în calitatea lui de cetăţean al polisului, ci în calitatea lui de membru al Bisericii. Statul nu e pentru creştin o instituţie sacră, aşa cum era polisul pentru greci sau Roma pentru romani. Pentru ortodocşi, nu statul, ci Biserica e locul/modul de închinare la Dumnezeu. Şi de aceea nu avem o religie civilă, precum romanii sau grecii. Noi nu venerăm strămoşii ca zei domestici sau zeii cetăţii. În lumea clasică a religiei civile, a religiei fără text revelat, a religiei fără cler, a religiei care nu avea drept scop mântuirea, ci relaţiile de bună-vecinătate cu zeii locuitori şi protectori ai cetăţii, erai sacerdot în calitate de cetăţean, nu în calitate de “iniţiat” precum creştinul.
Prin botez, creştinul e smuls păcatului şi în acest sens e smuls “lumii”, dacă prin lume înţelegem firea căzută. Dar nu e smuls vieţii pământeşti. Totuşi, el e sacerdot în virtutea acestei morţi şi învieri împreună cu Hristos care e botezul. Dar nu e sacerdot în virtutea faptului că e cetăţean al Constanţei, aşa cum erau grecii de pe vremea anticului Tomis. Cu alte cuvinte, între sacerdoţiul civil al păgânilor şi sacerdoţiul laic al creştinilor există o diferenţă: primul e legat de naşterea în polis şi îşi găseşte împlinirea în imanent, în bunăstarea cetăţii; al doilea e legat de moartea şi învierea împreună cu Hristos şi îşi găseşte împlinirea nu în destinul manifest, ci în mântuire.
Împărăţia lui Hristos nu e în lumea aceasta, şi tocmai această distincţie ne cere nouă, creştinilor, să trăim cu o dublă cetăţenie[2]. Nu putem să absorbim transcendentul în natură, precum păgânii, nici să aspirăm teocratic statul, precum musulmanii. Mântuitorul nostru e Dumnezeu şi om, şi Biserica e instituţie divino-umană. Creştinii trăiesc paradoxal, ca persoană, în lume pentru Hristos, a Cărui împărăţie e dincolo de lume. Nu trebui să aşteptăm să ne sfinţim înainte de a face ceva. Pentru că nu ne putem sfinţi decât în timp ce înfăptuim ceva. Nu ne va sfinţi rezultatul politicii noastre. Dar ne va sfinţi exerciţiul nostru de politică creştină. Nu ne va mântui un stat funcţional în România. Dar ne poate ajuta la mântuire implicarea noastră creştină în construirea unui stat funcţional în România. Nu ne va mântui dispariţia corupţiei. Dar nu ne va mai dăuna mântuirii existenţa unui sistem de corupţie generalizată. Nu vom stârpi dracii, dar nici nu le vom mai da nas şi nu îi vom mai produce prin structuri birocratice şi tehnocratice care ne impun legislaţie anticreştină, care ne impun să ne dăm copiii la şcoli unde sunt îndoctrinaţi anticreştin, care ne cer să ne vindem sufletul ca să putem supravieţui: să furăm ca mod de viaţă, să minţim ca mod de exprimare, să fim laşi ca mod de gândire.
De aceea, deci, nu ni se cere să fim sfinţi ca să ducem gunoiul, să tăiem lemne sau să ne gospodărim. Nu trebuie să fii sfânt ca să te gândeşti cum poţi să ţii curat în cartierul tău. Nu trebui să fii sfânt ca să faci curat în biserică, să deretici în casă sau în oraş. Nu trebui să fii sfânt ca să fii gospodar sau ca să te asiguri că deputaţii din circumscripţia ta electorală sunt creştini de ispravă. Din moment ce nu aceste lucruri mântuiesc, nu are rost să le condiţionezi de sfinţenie.
Nu e adevărat că trebuie să fii sfânt dacă vrei să construieşti utopia. Un sfânt nu vrea să construiască utopia pentru că ştie că utopia e de la celălalt, e mântuirea în imanent, fără Dumnezeu. Şi nici un creştin nu ar trebui să vrea să construiască utopia. Toţi ar trebui să vrea să se mântuiască. Dar pentru asta trebuie să trăiască, în lume, cu Hristos. E un paradox pe care nu îl pot ocoli. Nu există scăpare uşoară din această îmbinare. Şi cei care, stând în lume, reduc totul la lumea privată a propriilor vicii şi virtuţi ar trebui poate să (re)înveţe să se gândească la Dumnezeu, nu la propria persoană, ca la centrul lumii lor.
A nu te implica politic pe motiv că trebuie mai întâi să te sfinţeşti înseamnă a spune că nu vrei să trăieşti pentru că vei păcătui. Implicarea politică nu e exorcism pentru că nu e construirea utopiei. E viaţă. E viaţă normală. Creştinul trebuie să facă politică aşa cum cumpără zarzavat pentru ciorba de post din piaţă: să aleagă, să se uite la raportul calitate/preţ. Nu e nimic mai mult. Dacă tot sunt sacerdoţi, atunci ar trebui ca ortodoxiştii noştri să nu lege donatist eficienţa săvârşirii tainei de vrednicia preotului. Ar trebui să lucreze taina lui Dumnezeu, taina libertăţii noastre în lume, cu încredere. Firesc. Altminteri, dacă tot stăm aşezaţi strâmb în gânduri, în vorbe şi în orgoliile noastre “iniţiate”, nu vom pricepe niciodată cum trebuie să facem tot ce mai avem de făcut[3].


Mircea PLATON


[1] Şi acest articol, ca şi cel precedent, îi are în vedere pe creştinii care au ales să rămână în lume, nu pe monahi.
[2] Şi de aceea nu putem fi “globalişti” şi multiculturalişti, pentru că orizontul nostru e pe verticală, nu pe orizontală. Noi ardem în două lumi, nu în lume, fie ea şi “globală”.
[3] Pentru un mic exemplu despre cum anume era conceput exerciţiul politic creştin-ortodox în Bizanţ, vezi excelentele traduceri – nădăjduiesc că sunt doar un început – ale istoricului Nicolae Şerban Tanaşoca din revista Tabor, editată de Î. P. S. Bartolomeu Anania: “Sfaturile diaconului Agapet pentru împăratul Justinian”, în Tabor (nr. 3, iunie 2008); “Ale împăratului Vasile Macedoneanul capitole povăţuitoare pentru fiul său Leon”, în Tabor (nr. 5, august 2008). Parenezele lui Vasile Macedoneanul sunt atribuite Sfântului Fotie, Patriarh al Constantinopolelui, şi conţin lucruri de mare bun-simţ antipuritan precum: “Nu te purta nepotrivit cu împrejurările: ca muritor, învaţă să te bucuri de cele ce par bune în viaţa aceasta; ca nemuritor, ai grijă să te învredniceşti de cele nemuritoare”. Dar aceste cugetări “politice” sunt completate de altele, care ar fi considerate “fundamentaliste” astăzi: “Fă-ţi din credinţa sinceră în Hristos principiu şi temei de neclintit pentru zidirea vieţii tale”. Sau: “Să cugeţi drept, potrivit dogmelor Ortodoxiei, şi să cinsteşti cu asupra de măsură Biserica”.


60 de comentarii:

  1. Iti multumesc, Mircea si iarta-ma. Iertati-ma cu totii pentru gandurile strambe si orgoliul nemasurat.

    RăspundețiȘtergere
  2. Cei care îi tot reproşează dlui M. Platon că riscă să uite de "sfinţenie", au o înţelegere budhistă a sfinţeniei. Nu întîmplător levitaţia este o specialitate orientală. În creştinism însă, sfinţenia nu este un stadiu la care ajungi la un moment dat după care te poţi ocupa în siguranţă de cele ale lumii acesteia. Sfîntul Ioan Scărarul subliniază că scara virtuţilor creştine este continuă şi, de aceea, cel care este pe prima treaptă este în acelaşi timp şi pe ultima şi invers. Căutarea Împărăţiei lui Dumnezeu mai înainte de orice nu presupune desprinderea fizică de lume, ci eliberarea lăuntrică de minciuna stăpînitorului lumii acesteia prin supunerea faţă de Iisus Hristos, singurul Domn şi Dumnezeu. Căutarea Împărăţiei lui Dumnezeu mai înainte de orice înseamnă căutarea şi împlinirea voii lui Dumnezeu acolo unde te afli - pentru ca voia lui Dumnezeu să fie pe pămînt precum şi în cer.
    "Nu Mă rog ca să-i iei din lume, ci ca să-i păzeşti pe ei de cel viclean." (Ioan 17, 15). Cel viclean îi face pe unii să uite de lume, iar pe alţii să uite de Împărăţie. Nu uitînd lumea intri în Împărăţie, ci murind lumii din iubire pentru lume (Ioan 3, 16-17). Lumea este stăpînită de diavol, dar nu este diavolul şi nici proprietatea diavolului, ci creaţia lui Dumnezeu. Asta este ce trebuie să-i spună creştinii lumii: să-i amintească adevărul ei, ce este lumea în firea ei. Creştinul nu trebuie să convingă lumea de acest adevăr, nu trebuie să se străduiască să fie credibil (asta se întîmplă doar în protestantismul evanghelic şi în zona catolicismului iezuit), ci să trăiască acest adevăr. Căci, pentru creştini, a trăi în sfinţenie nu este rezultatul ascetismului (care este doar un mijloc adaptat la măsurile fiecăruia) ci al vieţuirii în adevăr.
    "Sfinţeşte-i pe ei întru adevărul Tău; cuvântul Tău este adevărul. Precum M-ai trimis pe Mine în lume, şi Eu i-am trimis pe ei în lume. Pentru ei Eu Mă sfinţesc pe Mine Însumi, ca şi ei să fie sfinţiţi întru adevăr. Dar nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor, ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.” (Ioan 17, 17-21).

    RăspundețiȘtergere
  3. Frate Gheorghe Fedorovici,

    Imi pare rau ca ati rastalmacit ceea ce am spus. Nici macar nu am vorbit de sfintenie, ci de efortul de a duce o viata duhovniceasca. Cu atat mai putin nu am gandit rationamentele pe care le combateti, inutil, aici. Nu am vorbit de o succesiune temporala (intai sa ne sfintim si dupa aia sa iesim in strada), ci de o ordine fireasca de prioritati si de accente, in duhul cuvantului: "Pe acestea sa le faceti, fara ca pe acelea sa le lasati". Ma uimeste ca niste oameni atat de profunzi si de atenti la nuante de obicei (o spun cu toata sinceritatea), prefera sa nu le vada acum, ci sa caricaturizeze in tuse groase o pozitie exprimata cu buna-credinta a unor frati.

    Nu cred ca parintele Serafim Rose, Paisie Aghioritul sau Sfantul Valeriu Gafencu erau budisti in intelegere. Sau ca ei, ca si multi altii, nu au vorbit pentru crestinii din lume si anume din lumea de azi. Dimpotriva. Evident ca gandim lumea si sfintenia la fel de ortodox cum ati infatisat-o si fratia-ta aici.

    Pur si simplu deocamdata nu ne putem auzi din cauza prejudecatilor, proiectand in celalalt niste stereotipuri mentale si ignorand efectiv ceea ce spune el. Si asta pentru ca, in ciuda simpatiei sincere de care ne bucuram in ochii lui (rog a se vedea cel putin http://www.razbointrucuvant.ro/2008/09/25/ascultarea-pretextele-si-abuzurile-ei-parintele-savatie-pune-punctul-pe-i/ ) noi il privim cu ostilitate si, poate, cu pizma. Pana nu reusim sa recunoastem asta, dialogul va fi dificil.

    Doamne, ajuta!

    RăspundețiȘtergere
  4. Dlui Adrian, si celorlati de pe razboi intru cuvant le-am raspuns in mesaje private care sper ca au lamurit lucrurile. Precizarile de acum, ultimele pe acest subiect, le fac pentru oricine se intampla sa treaca pe aici.
    1. Nu am nimic impotriva lui Valeriu Gafencu. Ba din contra. Dar imi place si Ion Gavrila Ogoranu. Si mi se pare ca, de vreme ce nu suntem in inchisoare, si nici in pustie pentru ca am ales sa ramanem aici, nu trebuie sa le dam o mana de ajutor gardienilor nostri sa ne bage din nou in inchisoare.
    2. Ca atare, nu vreau nimic cu Ortodoxia. Ortodoxia e buna asa cum e. Vreau insa ceva cu ortodocsii, si cu mine deci. Vreau ca ortodocsii sa traiasca liber Ortodoxia, nu sub anonimat, ca Hrostos nu statea anonim pe bloguri, ci iesea in cetate.
    3. Cine se teme sa faca asta, ar trebui macar sa-i sprijine pe cei care o fac, nu sa-i carteasca. Daca tot suntem impartiti in cei care se roaga, cei care se lupta si cei care muncesc, macar sa ne sprijinim unii pe altii. Si cel care lucreaza sa se si roage, iar cel care se roaga sa si lupte (ma refer, din nou, la cei din lume, la noi, la laici)
    4. Nu putem "pleca" sa ne mantuim dupa cum plecam in vacanta. Asta e, e greu. Si nici nu putem sta paralizati de teoria complotului. Ei comploteaza pe ascuns, noi complotam pe fata.

    Cu asta am pus punct.

    RăspundețiȘtergere
  5. E uimitor de trist să vezi cum se sperie ortodoxia în noi de propriile ei posibilităţi abandonate, de propria ei viaţă şi de propria ei libertate!
    Ne-am obişnuit atît de mult cu retragerea ei defensivă în pariul de tip monahal încît adevărata confruntare cu lumea ni se pare o temeritate heterodoxă, iar vecinătatea culturii ne dă ameţeli de prăpastie eretică!
    Nu Iisus, Cel mereu pe drumuri şi printre oameni, Cel înfruntînd făţiş pe mai marii acestei lumi, Cel ce mînca şi bea cu vameşii şi cu păcătoasele, nu El v-a învăţat înţelepciunea aceasta a marginalităţii de sub vremuri. Nici Pavel, Apostolul Neamurilor, cel izgonit azi cu pietre dintr-o cetate ca mîine să-şi ridice glasul în alta, cel purtat de nebunia Crucii şi făcut tuturor toate, nici el nu v-a învăţat ce credeţi voi azi că ar fi "lupta cea bună". Nu v-au învăţat încremenirea în proiectul sublim al pustiei nici mucenicii vremilor dintîi şi nici mucenicii vremilor de pe urmă, că ei s-au făcut lumii piatră de poticnire în lume şi au luat veacul pieptiş, mistuiţi de rîvna Bisericii luptătoare, ca să-l apropie cu toate ale lui de zariştea învierii!
    Mari sînt Sfinţii "deşertului", şi mari sînt Sfinţii "agorei", şi nu stau unii în locul sau împotriva altora, ci Dumnezeu Se preamăreşte în toţi ca în "sarea pămîntului".
    Lăsaţi Duhul să sufle unde şi cum vrea, şi nu vă temeţi că suflă unde noi n-am gîndit, sau că vorbeşte în limbi pe care noi nu le-am deprins! E vremea de care s-a zis că cine n-are sabie să-şi cumpere. Nu prefaceţi Biserica lui Hristos într-o nouă catacombă, nici în "pustia de lîngă noi"! Că din catacombe s-a ieşit demult şi nu-s toţi chemaţi să fie "îngeri ai pustiei". Luaţi putere din biserici şi duceţi-o în pieţe! Osteniţi-vă în duhul sfinţeniei, fiecare pe măsura şi cu darul lui, dar nu vă apucaţi voi să număraţi sfinţii şi păcătoşii, că-i numără Dumnezeu, Care poate şi din tîlhar să facă sfînt, aşa cum poate şi din pietrele acestea să ivească ostaşi ai Armaghedonului ce va să vină! E o vreme a retragerii în pustie, şi e o vreme a ieşirii din pustie. Şi vai de cel ce iese cînd trebuie să se retragă, dar şi mai vai de cel ce se retrage cînd trebuie să iasă! Prisoseacă rugăciunea în mînăstiri, şi predania în biserici, şi fapta bună în cetăţi, că toate sînt împreună-lucrătoare spre slava lui Dumnezeu, Care pe toţi ne iubeşte şi ne vrea mîntuiţi, pe fiecare în "ceata" lui, de la vlădică pînă la opincă şi de la Răsărit pînă la Apus!

    RăspundețiȘtergere
  6. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  7. Imi pare rau ca nu ma pot abtine sa spun si eu ceva dupa precizarea definitiva a d-lui Codrescu.
    Vreau doar sa amintesc ca monahii din pustie nu plecau in pustie pentru a parasi lumea, ci pentru a-l infrunta pe diavol in birlogul lui, pentru a-l alunga pe diavol si mai departe de lume. Sfintii pustiei erau colonii care pazeau lumea la hotarele ei. Pustia era limesul noului imperiu crestin, unul deopotriva fizic si spiritual.
    Iar Sf. Pahomie cel Mare nu l-a desemnat ca succesor pe "duhovnicescul" Teodosie, ucenicul sau preferat pe care-l crescuse la manastire inca de la 14 ani, ci pe "lumescul" Petronius, un fost mare latifundiar, proaspat sosit in comunitate. In plus, Pahomie nu a intemeiat manastiri doar in pustie, ci si in apropierea cetatilor, pentru a-i putea ajuta pe crestinii din lume sa faca fata atacurilor elitei pagine.

    RăspundețiȘtergere
  8. Supralicitarea modelului monahal poate fi si o ispita de tip gnostic a lumii crestine: nu-mi ajunge crestinismul exoteric al celor multi care traiesc in lume, ci am nevoie de crestinismul esoteric al celor putini care s-au retras din lume. Sfintenia e pana la urma o forma de initiere. Iar faza urmatoare este: nu se poate ca ei, neinitiatii, sa conteze la Dumnezeu ca si noi, initiatii. Noi avem monopol pe sfintenie si suntem favoritii lui Dumnezeu. Cine nu face ca noi, vai de mantuirea lui! De aceea, in materie de credinta, numai noi avem dreptul sa ne pronuntam, in virtutea ascezei care ne confera privilegiul initiatic (chiar daca dupa Evanghelii nu pare sa fie chiar asa). Si faza a treia: lumea se imparte intre "noi", cei "alesi", care ne mantuim cu prioritate, prin nevointele noastre initiatice, si "ei", care nu se mantuie decat in mod exceptional, ca niste neinitiati ce sunt, si numai daca vin la noi, sa le dam si lor din cele prisositoare ale noastre. Pana la urma, cine nu e cu noi, e impotriva noastra!

    RăspundețiȘtergere
  9. De la o vreme, blogul dlui Codrescu asuma pozitii pana mai ieri incredibile. Brava, baieti! In sfarsit ati inteles ce voiau unii si altii, indelung huliti, sa zica a propos de baltirea smerita, dar confortabila de tip monahal din ortodoxia noastra stramoseasca. Nu pot sa imi revin din uimire.

    Dl. Platon chiar ne cere sa trecem la fapte in numele libertatii crestine. Perfect de acord cu dl. Platon, ca niciodata pana acum. Asteptam cu sufletul la gura contributiile serioase ale dlui Platon pe campii elizei ai clamatei libertati. Adica sa citim ceva mai consistent scris de domnia sa decat articolasele in care ii blagosloveste pi tatzi, buni-rai, intelighenti-naparstoci, rumani-straini, ortodocsi si altii. Dati-va, dle Platon,adevarata masura a valorii! Nu va mai obositi cu eseurile!

    RăspundețiȘtergere
  10. Pentru ultimul anonim: vezi pretextul nr. 4 si mai mugeta. Eventual, mai citeste o data. Si inca o data.

    RăspundețiȘtergere
  11. Bucla, buclisoara, buclutza, ortodoxist de dugheana, de ce vrei matale sa tai avantul creator al lui domnu' Platon? Chiar acum cand s-a decis si el, sfios, sa faca ceva...

    RăspundețiȘtergere
  12. Cred ca, daca in decembrie 1989, am fi facut curatenie, adica am fi judecat si condamnat securistii si activistii, nu ar mai fi trebuit astazi sa stam si sa ne pierdem timpul cu odraslele lor anonime de pe bloguri sau cu odraslele lor celebre din elita.

    Si mai cred ca Platon, sau Codrescu, sau Fedorovici, sau Hurduzeu, lucreaza bine ce lucreaza: incearca sa smulga buruienile, sa curete locul de maracini si de gushteri care ne seaca si ne sufoca. Din cate stiu eu, din ce am citit pe internet, Platon a facut, de pe la 16 pana pe la 25 de ani, munca intr-o editura, a cautat, descoperit, corectat, editat carti, carti bune. Dumneata ce ai facut, in afara de beshici in palma dand denunturi sau sfaturi anonime?

    RăspundețiȘtergere
  13. Pt anonimul prin care se cam strevede complexul sorbonard:

    Una e sa indemni la exercitiul libertatii in Biserica, alta e sa arunci cu laturi in Biserica pretinzind ca o aperi de ea insasi. Una e sa critici anumite erori administrative, abateri de la invatatura de credinta si chiar abuzuri comise de unii clerici, alta e sa fii anticlerical din "principiu" (adica un fel de Gica-contra). Una e sa folosesti uneori stilul polemic pentru a indrepta, alta este sa ti se para ca polemizezi balacarind ca la usa cortului spre a demola.
    Si asa mai departe.
    Ei, disctinctiile astea Gruparea ROST le face de la fondare si cu mult succes inca. Daca un Mircea Platon, un Razvan Codrescu, un Marcel Seliste ti s-au parut ca incurajeaza baltirea smerita a ortodocsilor romani, fie i-ai citit pe diagonala si n-ai priceput nimic, fie n-ai priceput citindu-i cu creionul in mina. Si una, si alta te descalifica.

    RăspundețiȘtergere
  14. NOTA BENE: D-l Mircea Platon şi cîţiva comentatori au criticat o anume tendinţă, cu deosebire postbelică, de supralicitare şi extrapolare a idealului sau modelului monahal în Ortodoxie, dar în nici un caz nu este şi nu poate fi vorba de o desconsiderare sau minimalizare a monahismului sau a valorilor lui cardinale. Monahismul, chiar dacă nu mai e nici el întotdeauna ce a fost, rămîne lamura trăirii ortodoxe şi spaţiul predilect al sfinţeniei în istorie. Atîta doar că Ortodoxia nu se reduce la paradigma monahală, ci are şi alte moduri specifice şi legitime de a se manifesta pe lume. Iar preţuirea cuvenită pentru monahism nu trebuie să anuleze sau să devalorizeze în conştiinţa creştină aceste alte moduri de manifestare, fiecare avînd rostul şi ponderea lui în iconomia mîntuirii. Noi încercăm aici să precizăm şi să revitalizăm rolul laicatului ortodox intelectual, în armonie cu întreaga Biserică luptătoare. Tradiţia ne e referinţă principială, iar actualitatea ne e referinţă factuală. Din buna lor articulare s-ar cuveni să rezulte "realismul ortodox" a cărui necesitate o simţim cu toţii - şi mireni, şi clerici, şi monahi. Pe coordonatele lui şi întru Hristos toate energiile se cade a fi convergente. Diferenţierea vocaţională şi convergenţa lucrativă nu se exclud, ci se complinesc în Duhul tuturor darurilor.

    RăspundețiȘtergere
  15. Pentru domino principle:

    Am facut mai mult decat dl Platon, fii linistit, monser. Mai multisor si nu in gura mare prin toate gazetele de trei lei de la Brasov si pe toate blogurile unor prieteni deopotriva de speriati.

    Pentru Claudiu Tarziu:

    Hm, sa zicem ca nu sunt din principiu anticlerical. Salutam doar pofta de munca a unora iesiti din cuibarul ortodoxist.

    RăspundețiȘtergere
  16. Anonimului de la 9:28

    Vorbiţi de "blogurile unor prieteni deopotrivă de speriaţi". Speriaţi de cine sau de ce, mă rog? Sau poate ăsta e orizontul dvs. intim de aşteptare: să-i băgaţi în sperieţi pe toţi cei ce nu gîndesc ca dvs.?
    Vă asigur că, deşi avem destule slăbiciuni omeneşti (pe care le ducem şi noi cum putem), pînă la sperietură - mai va!

    P. S.

    Cum e să fii atît de principial şi de anonim în acelaşi timp? Sau poate ceva vă sperie, psihanalizabil? Noi să ştiţi că sîntem foarte cordiali... Aţi fost vreodată într-un "cuibar ortodoxist", ca să vedeţi cum e? Sau suferiţi de apriorismele bunului anonim?

    RăspundețiȘtergere
  17. Domnule Mircea Platon,
    V-am citit mai toate articolele, intamplator incepand cu binevenita critica adusa d-lui Badilita. Sint de acord cu dumneavoastra insa in plan politic , concret, ar trebui sa folosesc majuscule poate, concret , oricat de stupid a parut si ar mai pare, "eu cu cine votez" (?).
    Ma refer la o persoan ca mine roman stabilit , neimplinit, ne-neimplinit in strainatate(Canada).
    Nu pot iesi in cetate sa fac , dupa cum enumerati una-alta, nefiind in "cetate". Imi pot ajuta pe cei dragi , si nu numai, si cam atat. Si , pentru ca tema principala a articolului de fata e (in)actiunea politica, vota. Dar , concret, cu cine? Persoane (e.g. vamesi cu case de 800.000 euro) pozand in Alternativa la clasa corupta (toti ceilalti mai putin ei , ridicol si fals, fireste)? psd-pnl-pc-prm.. diferenta practica dintre aceste grupuri e doar stapanirea vermelnica a resurselor oferite de diversi imbogatiti (a se vedea masurile de stanga numeroase luate de paritdul asa-zis de dreapta, si masurile de dreapta luate de partidul asa zis de stanga). In rest, desi am sa votez probabil cu un alt partid , sint constient ca probablitatea ca acesta sa intre in parlament (ar trebui o majuscula) e practic nula, in afara de o minune a lui Dumnezeu. Ma gandesc ca in fata lui Dumnezeu e important ca pe cat putem sa fim cu constiinta impacata.

    Am citit si interviul dumneavoastra dat revistei ROST, din nou de acord cu practic tot ce spuneti dumneavostra, va citesc cu sincera bucurie , dar am senzatia de vag , ca si la d-l Tarziu, cand vine vorba de fapte concrete. inteleg si sint de acord cu ideea ca nu ne trebuie un lider politic providential, nu trebuie sa dorim macar asa ceva, si ca e imporntat ca fiecare acolo unde sintem sa facem lumea un pic mia respirabila, ca pana cand nu se vor schimba oamenii "de rand" nici nu are rost sa speram de la poitic prea mult. Cum enumerati si la inceput, unii ca noi, veniti de 'afara" , sa zicem -credem noi, poate, dar Dumnezeu stie - neahtiati dupa inavutire, dornici de o viata acasa cautand, fie si cu lumanarea, cu rabdare, acea Romanie profunda care cred si eu ca inca mai subzista, dar relativ incapabili de a lupta cu generalizata mafie, ce putem , concret , face?
    Daca spatiul nu va permite, m-as bucura mult si de un raspuns privat.

    Cu bine
    Bruno

    RăspundețiȘtergere
  18. Nu intentionez sa sperii pe nimeni, nu am cum, nu am de ce si, in plus, am oroare de asa ceva.

    Am frecventat, intr-o vreme, cuibare felul acesta. Si in afara de teribile ingustimi si habotnicii, nimic, nu va suparati.

    Cred ca, intr-o anumita masura, si acele medii trebuie sa se mai primeneasca si ma gandesc ca o actiune decisa, dar cu duhul blandetii, ar contribui major la aerisirea respectivului spatiu. Deschiderea unor ferestre nu are cum sa strice unor camari din pacate de multa vreme zavorate de spaima de lume a unor pseudognostici de scoala noua. Trebuie sa recunoasteti ca, din pacate (si e de inteles dupa bestialul regim comunist), monahismul romanesc nu a mai dat de la destramarea Rugului Aprins oameni pregatiti sa inteleaga, fara dardaieli si sentinte definitive, ce se intampla prin cetate.
    Daca proiectul de primenire al domnului Platon va reusi, ii voi fi foarte recunoscator. Dar pentru asta inclin sa cred ca si domnul Platon trebuie sa se impace cu lumea buna, in sensul cel mai putin sectar cu putinta, sau, ca sa fiu mai explicit, cu acea doza de bunatate inerenta din lume. Nu vizez in nici un chip 'elitele'. Semnele acestei impacari sunt vizibile si le salut de pe acum cu toata sinceritatea.

    Imi permit sa va atrag atentia, insa, ca eseul, ca gen larg raspandit in culturile balcanice, nu are virtuti soteriologice si de conciliere. Sunt fatalmente experimente care nu transcend spatiul foarte limitat al unui laborator sufletesc intim. Eseuri citim vreo optsprezece ani incoace...Deopotriva tomurile pline de stiinta alambicata nu petrec cercul de gand al unor medii scortoase.

    Ca sa trezesti Romania profunda e nevoie de lucruri clare, simple, penetrante, non-polemice. Dar astea presupun minti clare, asezate, ingaduitoare si inimi cuprinzatoare.

    RăspundețiȘtergere
  19. Aceluiaşi anonim:

    Aveţi partea dvs. de dreptate, dar pînă la urmă deveniţi contradictoriu. Afirmaţi că spre a trezi "România profundă", pe care o confundaţi elitist cu "prostimea" (ceea ce d-l Platon nu face), ar fi nevoie "de lucruri clare, simple, penetrante",dar în acelaşi timp culpabilizaţi eseul (calificat - de data acesta, de-a dreptul incult - ca fiind specific "culturilor balcanice") şi peroraţi ambiguu despre "tomurile pline de ştiinţă alambicată". Nu se înţelege ce-o fi bun pentru România dvs. profund adormită: eseul sau opul tehnic şi erudit?
    Sau nici unul, nici celălalt, ci mai degrabă o anume oralitate "manelistă" (că de vreo predanie "popească", se vede, nici nu poate fi vorba)?
    Trebuie să fiţi într-adevăr foarte nefericit să fi nimerit, poate şi urmărit de vreo piază rea, numai în "cuibarele" cele mai sinistre ale majoritarei lumi ortodoxe, şi e o minune (mă rog, vorba vine!), că aţi scăpat viu (nu ştiu dacă şi teafăr), pentru că alţii au păţit-o mult mai rău, de şi-au luat lumea în cap (sau chiar zilele). Habar n-au heterodocşii aerisiţi cît de rea poate să fie "împuţita" asta de ortodoxie, de nu mai pot oamenii deştepţi să respire de ea! Iar acum s-a mai lăţit şi pe bloguri, pentru ca după ce ne-a nenorocit realitatea, acum să ne nenorocească şi virtualul!
    Cam aşa arată coşmarul dvs. intelectual, de care n-aţi putea scăpa decît dacă ar pieri orice urmă de ortodox de pe faţa pămîntului, ceea ce, totuşi, e mai greu de realizat, cu toate eforturile (mai mult sau mai puţin anonime) ale "lumii bune" cu care nu cade d-l Platon la pace... Ei, ce să-i faci, brînză bună în burduf de cîine!...
    O soluţie ar fi să vă cruţaţi măcar de umblatul pe bloguri habotnice (căci de la asta nici chiar ortodocşii nu vă pot opri): nu-i mai băgaţi în seamă, vedeţi-vă de excelenţa dvs., că, vorba cîntecului, "viaţa e scurtă şi drumul e lung"!
    Aţi încercat şi nu se poate... Cînd o să se poată, o să mai încercaţi...

    RăspundețiȘtergere
  20. Anonimul, chibitul lui Platon, este de o platitudine fastuasa. Ii canta mediocritatea ca din tulnic, de rasuna vaile. Ce este pana la urma amuzant este morga, tonul emfatic, afectarea din varful buzelor cu care da sfaturi. Concluzia este epocala: "Ca sa trezesti Romania profunda e nevoie de lucruri clare, simple, penetrante, non-polemice." Vivat! Iar impacarea cu lumea buna a lui Mircea, "lume buna" din care - nota bene!- anonimul nostru face parte, este o invitatie la (auto)flagelare. Geniul l-a citit pe Mircea Platon, dar chiar nu a inteles nimic... absolut nimic... Vai, cata serenitate!
    "O, sancta (sed multa) simplicitas!

    RăspundețiȘtergere
  21. Nu-i "simplicitas", ca asta ar fi o scuza... Iar afectat si emfatic esti si tu, prietene, care iei pe toata lumea de sus si n-aduci nici o idee constructiva. Un pic de smerenie nu ti-ar strica in numele cauzei ce o aperi. Ca daca toata lumea de pe acest blog s-ar manifesta ca tine, fii sigur ca n-ar mai intra nimeni pe el!

    RăspundețiȘtergere
  22. Razvan Codrescu si Iulian Capsali sunt, ca de obicei, tendentiosi (Codrescu crede ca intre eseul lor rasuflat si opul stiintific nu e decat maneaua; Capsali, mai abitir, nu pricepe nici cand ii spui de trei ori ce vrei sa zici prin 'lume buna' de pilda.) Stimati prieteni, o mostra din Romania profunda, foarte profunda, o gasiti in Piata Bucur Obor. Vreti nu vreti, asa arata boborul, neamul, ginta, tribul astazi. Nu va mai mintiti cu toate parascoveniile traditionaliste: acel popor extrem cucernic, pios, evlavios pe care il tot invocati nu a existat decat in proiectiile unor minori ca Vlahuta. Un popor care a stat secole de-a randul in biserici si a ascultat medievale slujbe slavone pe care nu le pricepea deloc ('tamquam boves' cum zicea un austriac la un moment dat).

    Daca proiectul dlui Platon va ignora micile dvs obsesii si va merge pe mana claritatii non-polemice, va reusi intrucatva sa primeneasca sufletul acesta tabacit. Daca insa va cadea de partea sectei dvs mioape, eseiste, ideologizate si rebarbative, ne-am lamurit...

    PS Razvan Codrescu, nu va mai preocupati de nefericirea altora. Daca insa tineti cu dinadins sa o faceti, cumparati-va o canapea si deschideti un cabinet particular. Sau mergeti la o manastire.

    RăspundețiȘtergere
  23. Domnule dragă, să ştiţi că m-aţi pus pe gînduri (ceea ce eu n-am reuşit cu dvs.) şi mi-am făcut atent socotelile. N-am destui bani să-mi cumpăr o canapea, aşa că mai bine mă duc la mînăstire. Mai ales că acolo am şi păşune (care pentru mine este fundamentală, cum inteligent aţi observat). Dar dacă eu vă ascult sfatul (deşi nu vi l-am cerut), poate-l ascultaţi şi dvs. pe al meu (deşi nu mi l-aţi cerut): păziţi-vă de bloguri! Şi de Piaţa Bucur Obor (cu care acestea se află într-o vădită complicitate). Şi, în general, de „boborul, neamul, gintea, tribul” care nu vă merită, dar v-a dat teroristul de Dumnezeu să-i purtaţi crucea pînă la capătul zilelor!
    Noroc că, spre deosebire de alţii (vai de capul lor!), dvs. aveţi măcar un refugiu în „lumea bună” (nu ca habotnicii, în vreo biserică de ţară sau de cartier, unde învaţă numai prostii şi se trag de şireturi cu babele). Acolo vă puteţi eventual descărca, povestind ce-aţi păţit dvs. – stai să vezi! – cu Dumnezeu şi cu boborul ăsta blogoslovit... Deşi poate mai bine nu, că vă întreabă vreunul subţire: „Auzi, monşer, dar ce-ai căutat tu, om serios, pe blogurile alea imunde?!”. Şi de, nemaifiind anonim, ca pe bloguri, mai că o să vă crape obrazul de ruşine...

    RăspundețiȘtergere
  24. Poate ca nu pricepea poporul slujbele in slavona, dar iata ca el a ramas in Biserica si dupa ce slujbele au inceput sa fie tinute in romana. Ceea ce nu se poate spune si despre alte popoare, care au ascultat secole de-a rindul slujba in latina.
    Este motivul pentru care anonimul a trecut pe-aici, sau cel putin asa va sustine: sa ne invete putina latineasca. Insa boii tot cu pasunea, va incheia el pe un ton fals indurerat.

    RăspundețiȘtergere
  25. Draga prieten anonim ortodox,

    Evident ca nu este acel "simplicitas" care o facea pe acea femeie modesta sa adauge cateva vreascuri la rugul pe care urma sa arda Jan Huss in Praga. Este un alt tip de ignoranta, plina de prejudecati savante, care vede in "poporul ortodox" o masa amorfa pervertita de "medievale slujbe in slavona". Eu, care trec frecvent prin atat de hulitul Obor, mi se intampla sa mai stau de vorba cu taranii si chiar cu negustorii tigani din piata. De cele mai multe ori am parte de mai mari satisfactii intelectuale decat cu aceia care vad "troglodeala istorica" a ortodoxiei. Apropos de "slujbele slavone pe care nu le pricepea deloc" acest neam ortodox - chestiune care denota faptul ca anonimul mai critic al ortodoxiei nu pricepe nimic din Biserica - oare ce zice acelasi preopinent de tendinta actualului Papa al Romei de a impune latina in cultul romano-catolic? Credinciosii brazilieni, filipinezi sau chiar italieni o sa o priceapa mai abitir? Va marturisesc faptul ca eu simpatizez cu aceasta masura, dar asta este o alta discutie.
    Poate ca nevoia de reactie rapida la o ora atat de tarzie (eram proaspat revenit in tara si excedat de problemele gasite) m-a facut sa expediez fara nuanta o postare care, sincer, m-a iritat. Si nu atat prin continutul ei cat, mai ales,prin tipul de mentalitate ce o emana. Imi pare rau daca v-am necajit si sper sa nu va dezamagesc in alte ocazii. Mea culpa.

    RăspundețiȘtergere
  26. Si intelectualului secular, si gnosticului ortodox, si gnosticului metafizic, o afirmatie a Conului Alecu Paleologu:
    "singurul intelectual adevarat pe care l-am intilnit in viata mea a fost o baba analfabeta din Apuseni"
    Nu intimplator, babele au fost cele care au venit la priveghiul lui din biserica Mavrogheni. Ailalti au venit a doua zi, la inmormintare. Nu de alta, dar nu puteau rata un eveniment public.

    RăspundețiȘtergere
  27. Vasile, ca om implicat in evenimentul mentionat de tine, iti dau dreptate, dar nu totalmente. Au fost si babe si mosi; am vorbit insa in biserica Mavrogheni si cu tineri care nu il cunoscusera personal pe Conu' Alecu, dar au tinut sa vina personal sa se roage pentru sufletul lui. Plus cativa intelectuali, prieteni apropiati. Nu foarte multa lume. A doua zi insa, la inmormantarea de la Bellu, plin de toti fripturistii care doreau sa se vada la stiri...
    In ceea ce priveste afirmatia legata de intelectuala analfabeta, amicii nostri nu o sa o priceapa prea bine niciodata. Contine prea mult adevar! Baba din Apuseni era ortodoxa, iar ortodoxia traita iti da si putere de patrundere (desteptaciune) si noblete, dl. Paleologu fiind sensibil la ambele. Dumnezeu sa-l odihneasca!

    RăspundețiȘtergere
  28. "Cum sa-ti orientezi existenta dupa Evanghelie pastrindu-ti, in acelasi timp, conditia laica? La aceasta intrebare, Biserica oficiala [bizantina] nu avea raspuns. Singura ei solutie era "sacramentul" monahismului si, deci, "fuga din lume." Sinaxarele epocii bizantine, ca si cele rusesti, nu inregistreaza nici macar un singur sfint laic."
    (Daniel Barbu, "Note despre spiritualitatea crestinismului rasaritean in secolele VIII-XII, in vol. Andre Vauchez, Spiritualitatea Evului Mediu occidental, Meridiane, 1994, p. 185.)
    In acest studiu, dl. Barbu demonstreaza ca toate excesele lumii catolice (inclusiv arderi pe rug si isterii apocaliptice) s-au regasit si in lumea bizantina. Ce i-a lipsit crestinismului rasaritean, spre deosebire de cel catolic, au fost solutiile la niste probleme comune. Cel putin asa crede dl. Barbu. Am vrea sa-l contrazicem, dar nu ne lasa razboinicii cuvintului.

    RăspundețiȘtergere
  29. Da, domnul Capsali, excelente precizari, va multumesc.
    Dar in acest caz nu pot sa nu ma intreb unde sint tinerii aia care au venit in urma cu trei ani la priveghiul conului Alecu, si unde sint tinerii ceilalti, mult mai numerosi, care au stat la coada in piata Rosetti in urma cu 13 ani pentru a-si arata respectul fata de Coposu? S-au sorbonizat cu totii? S-au facut frati cu dracu ca sa treaca puntea? Ca de la un priveghi la altul, vad ca sint tot mai putini tineri. Si se strica coliva si ramin mortii uitati. Iar cei vii isi pierd chipul. Si tot asa, pina cind nu va ma muri nimeni fiindca nu va mai fi nimeni viu.

    RăspundețiȘtergere
  30. Draga Vasile, acei tineri o sa apara. Inca nu au curaj, sunt crispati de lipsa Cuvantului in cetate, de condescendenta mefienta cu care sunt tratati atunci cand il marturisesc pe Hristos. Dar, ai rabdare, o sa-i vezi. Cat de curand, sper.

    RăspundețiȘtergere
  31. Domnule Mircea Platon, daca ati dat, cumva un raspuns pentru Bruno, m-ar interesa si pe mine. Va multumesc pentru toate lucrurile nemaipomenite pe care le scrieti [in cazul meu ati limpezit multe ape].

    RăspundețiȘtergere
  32. Eu am fost la coada de la PNT cand a murit Corneliu Coposu. Deci tinerii aceia, fie ei si anonimi, sunt printre dvs. Numai ca dvs.nu ii agreati decat pe micii dvs legionaroizi.

    Mai aveti putin si il confiscati si pe Senior. Si il faceti legionar de-al dvs. Or, asa cum stim cu totii, chiar si dvs., omul era democrat pur-sange. Un crestin-democrat adevarat. Si inca ceva: greco-catolic.

    RăspundețiȘtergere
  33. 30 septembrie 2008: "Catolicii nu pot celebra si nu se pot impartasi impreuna cu ortodocsii!" - a declarat pentru Radio Romania I.P.S. Ioan Robu, Arhiepiscop Romano-Catolic de Bucuresti

    Altminteri baieti buni crestin-democratii astia... de la greco-catolicul "senior" la "ecumenicul" Petrina şi până la ortodoxul Miluţ, ce-i drept în toate cele... "junior".

    O fi terminat Remeş palinca şi cârnatul? Cum il chema pe ala de i le indesa in portbagaj?
    Între timp s-a umplut politichia de crestin democrati. De la Vadim, la Iliescu , Geoană, Duda şi Regele Cioabă, ăla cu coroana sfinţită în casa lui Neagoe Basarab la Curtea de Argeş...

    RăspundețiȘtergere
  34. anonimului de la 8:54

    Stimate domn, eu cred ca exista de fapt mai multe confuzii la mijloc.
    Prima, credeam ca este rezolvata deja, dar vad ca este remanenta: "micii legionaroizi"...este stupida si cam comunista, daca imi permiti. Sa fie distinctia intre traditionalisti ortodocsi si legionari prea subtila pentru dvs?
    Daca dvs. ati vazut ca aici pe blog se ataca o persoana pe acest temei - ca ar fi greco-catolic- atunci nu sunteti alaturi de noi, ci pe langa. Atunci cand Mircea Platon chiar in ultimile articole, il da ca exemplu pe Gavrila Ogoranu, atunci va suspectez de rea vointa. Noi nu va contestam nici macar dreptul de a fi solidar, in continuare, cu PNT CD-ul. Faceti ce vreti. Dar va rog sa nu mai introduceti teme false in discutie. Multumiri anticipate.

    RăspundețiȘtergere
  35. Astia, domnule Capsali, atata ii taie pe ei capul, asa au fost si sunt ei indoctrinati sa gandeasca. Pentru ei lumea se imparte in legionari (care-s rai si trebuie musai sa existe pe undeva) si nelegionari (care-s buni pentru ca nu-s legionari). Degeaba iti racesti gura cu ei: de unde nu e nici Dumnezeu nu cere.

    RăspundețiȘtergere
  36. Generatia de martiri greco-catolici a fost inlocuita de o generatie de brokeri si manageri care nu mai au in comun cu parintii lor nici singele, nici credinta, nici patriotismul. Problema acestor manageri de resurse umane nu este ca a fost mentionat aici un personaj exemplar precum Corneliu Coposu, ci ca lor nu le iese nimic din treaba asta. Descendentii de astazi ai prigonitilor de ieri nu sint capabili sa se afirme altfel decit ca detinatori de copyright ai singelui varsat de parintii lor. Pe care l-au tot vindut Vaticanului, atunci cind nu l-au dat la troc pentru burse. Avind in vedere ca numarul acestor burse s-a tot redus de la un an la altul, se pare insa ca Roma s-a cam saturat. Nu de singe, ci de schimb. I-ati face greata pina si papei Alexandru VI.

    RăspundețiȘtergere
  37. Gheorghe, ce subtil, Gheorghe...

    RăspundețiȘtergere
  38. "micii legionaroizi"! ce limbaj iliescian la un urmas al Seniorului. Dvoastra stiti cam care au fost legaturile greco-catolicilor cu Miscarea Legionara? Asa, de curiozitate...

    RăspundețiȘtergere
  39. annonymus pentru iulian capsali: iuiule , esti mai impostor decat te stiu , esti jalnic, puiule mic ...

    RăspundețiȘtergere
  40. asa o fi. dar stii cum se spune "mars de aici!" in turceste? hai sictir! dispari!

    RăspundețiȘtergere
  41. annonymus, poate te regasesti pe aici? iti place sa vorbesti in timp ce te plimbi?
    http://www.ziua.net/news.php?data=2008-10-03&id=13811

    RăspundețiȘtergere
  42. annonymus : ia zi tu iuiule , ce ai discutat tu la tescani in vara lui op'snoua ?!

    RăspundețiȘtergere
  43. te-ai vazut in filmulet? se aud ecouri de bolboroseli? maimutica mica si diversionista, tot cu coada in sus ai ramas?

    RăspundețiȘtergere
  44. Imi pare rau ca Mircea Platon scrie pentru niste trogloditi ca voi. Astea-s comentarii? Nu, e jalnica imbrobodire romaneasca.

    RăspundețiȘtergere
  45. Aşa se-ntamplă când se peripatetizează cu mijloacele domnului Capsali. Chiar nu vă e de ajuns cat rău aţi produs pe blogul ăsta? Cand o sa va lecuiţi de bancuri, băşcalie şi mici turnătorii (vezi evocarea nu ştiu cărui episod de la Tescani)...

    RăspundețiȘtergere
  46. Bancul, bascalia si turnatoria sunt coordonatele existentiale ale romanului rosu, cel verde a disparut odata cu pasunismul care nu mai poate fi resuscitat. Inviat da, reanimat nu.

    RăspundețiȘtergere
  47. Încep să nu mai înţeleg cine "îmbrobodeşte" şi cine "este îmbrobodit"... Cred că ar fi vremea să ne mai odihnim puţin şi gîndurile, şi umorile...
    Măcar cît să se aleagă, în unele conştiinţe derutate, ce e bun şi ce e rău pe acest blog...

    RăspundețiȘtergere
  48. annonymus: Laudatorii cultului desprins din Marea Schisma /Doresc din cand o Mare Clisma / Si daca-nvatatura lor ii duce-n transa /Le recomand la toti cate o clanta !

    RăspundețiȘtergere
  49. Da de ce n-o postezi matale pe site-ul personal la "poezia lunii"?
    Sau s-o reciţi periodic în familie celor dragi?

    RăspundețiȘtergere
  50. Avea dreptate peripateticul. O maimuţă cu fundu' roşu.

    RăspundețiȘtergere
  51. A nu se citi, totuşi, în familie. Acum copiii sunt protejaţi prin lege. Şi oricum, sărmanii, n-au nici o vină...
    Cât despre finalul poeziei... ori de tranţă, ori e clansă. Tertium non datur.

    RăspundețiȘtergere
  52. Ce facem, analiza pe randurile scrise de un varicocel in clipa in care i s-au atins cei doi neuroni? Nu vedeti ce explozie de neghobie a produs? Bloggoslovule, lui ii dai citate in latina si lectii de rima? Vrei sa faca de-a dreptul implozie si sa dispara fara sa lase decat o urma neregulata? Poate, totusi, urma o sa fie definitiva...

    RăspundețiȘtergere
  53. prietenii lui annonymus spun: si noi, si noi!

    RăspundețiȘtergere
  54. Daca nu mai aveti numic de spus aici, mutati-va pe blogul lui Claudiu Tarziu, unde va asteapta un Mircea Platon mai proaspat!

    RăspundețiȘtergere
  55. puoadylvNici acolo nu avem nimic de spus, prospatura este extrasa dintr-un volum aparut in 07. Cararea e batucita.

    RăspundețiȘtergere
  56. Pentru unii, adevarul are termen de expirare. Cam 24 de ore, cel mult.

    RăspundețiȘtergere
  57. Lasa ca au grija cei ca tine sa ne in indoape cu adevaruri resapate.

    RăspundețiȘtergere
  58. Acestia sint compilatorii, inclusiv ai tezelor de doctorat; ce trece de maxim un an este expirat. Ei gindesc in secvente scurte. Nu pot mai mult. Sunt calibrati perfect pentru a fi permanent recenti. Ei insisi traiesc in incertitudinea pe care le-o da perspectiva scurta in care sint captivi, dar, paradoxal, o fac cu bucurie. Se simt bine in cocon, sunt interconectati, intersanjabili, sint pe val. Incertitudinea este lichidul amiotic, caldut, in care se rasfata. Insa nu isi apartin. Nu au trecut. Traiesc intr-un perpetuu prezent si intr-un viitor proiectat ca o utopie politico- sociala, de esenta kantiana. Nici un crestin nu se indoieste ca acea lume va exista. Este doar solul sterp peste care se va asterne umbra lui antihrist.

    RăspundețiȘtergere
  59. @ Bruno

    Pentru cei "de pe coclauri" se aplica intru totul :

    "Citadela" (St-Exupery) p320 editia RAO 1993.

    Sper sa va ajute.

    RăspundețiȘtergere
  60. Dan T. sună ca Dan. P. Oricum -- bine. :)

    RăspundețiȘtergere