Pagini

vineri, iulie 11, 2008

RĂZVAN IONESCU DESPRE "CAZUL CORNEANU"

Mă bucur să pot găzdui pe acest blog
articolul de mai jos al teologului Răzvan Ionescu,
apărut, pe 12 iulie, şi în Gazeta de Transilvania. (R. C.)




ADIO, DAR RĂMÂN CU TINE!


Cam aşa s-ar putea rezuma, în termeni de telenovelă, hotărârea Sfântului Sinod al BOR de miercuri 9 iulie, care a luat în discuţie împărtăşirea Înalt Prea Sfinţitului Părinte Nicolae, Mitropolitul Banatului, la o Liturghie greco-catolică şi concelebrarea Prea Sfinţitului Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, cu un ierarh greco-catolic la slujba de sfinţire a Aghiazmei Mari. Să recapitulăm conţinutul comunicatului, deşi logica precară în care e alcătuit reprezintă o insultă chiar şi pentru o inteligenţă medie!
„Sfântul Sinod a dezaprobat gesturile necanonice ale celor doi ierarhi, care au produs tulburare în Biserică. Apoi, Sfântul Sinod a luat act de regretul şi pocăinţa acestora, pe care le-a primit ca prim semn de îndreptare [prin urmare, suntem în stand-by, urmează semnul 2, semnul 3 ş.a.m.d. – nota mea]. În legătură cu comportamentul sacramental şi liturgic al ierarhilor, preoţilor, diaconilor, monahilor, monahiilor şi credincioşilor mireni ai Bisericii Ortodoxe Române în relaţie cu alte culte, pe temeiul Sfintelor Canoane şi al învăţăturii de credinţă ortodoxă, Sfântul Sinod a hotărât că nu este îngăduit nici unui ierarh, preot, diacon, monah, monahie sau credincios mirean din Biserica Ortodoxă Română să se împărtăşească euharistic în altă Biserică creştină. De asemenea, nu este îngăduit nici unui cleric ortodox să concelebreze Sfintele Taine şi Ierurgii cu slujitori ai altor culte. Cei ce nu se supun acestei hotărâri pierd comuniunea cu Biserica Ortodoxă şi, în consecinţă, vor suporta sancţiuni canonice corespunzătoare stării pe care o ocupă în Biserică: depunerea din treaptă sau caterisirea, în cazul clericilor, şi oprirea de la împărtăşanie a credincioşilor mireni”.
Din cele de mai sus reiese cu acurateţe că miercuri 9 iulie a. c., Sinodul BOR nu a făcut altceva decât să hotărască ceea ce era (oricum) de mai multe sute de ani hotărât, dar că hotărârea devine hotărâtă de-abia de la începutul mileniului III, după-amiaza de 9 iulie 2008! Votul în favoarea acestei logici a fost zdrobitor: 47 pentru, 1 împotrivă (Mitropolitul Bartolomeu Anania). Aflu că explicaţia acestui vot inexplicabil s-ar afla în dorinţa personală a Patriarhului de a nu fi pus în situaţia de a elimina din cler (aşa cum spun canoanele hotărâte de dinaintea hotărârii sinodale de miercuri) tocmai pe cel căruia îi datorează începuturile (este de loc din Timiş, cu siguranţă a primit binecuvântarea de a urma facultatea de teologie ortodoxă de la actualul mitropolit, căruia în 1990 avea să-i fie scurtă vreme şi episcop vicar – înainte de a deveni mitropolit al Moldovei; prin urmare, este vorba de accederea la treapta arhieriei). Recunosc, am fost tentat să înţeleg acest fapt de viaţă şi să-mi aduc aminte – a câta oară? – de vorbele duhovnicului meu din copilărie, ucis de Securitate în 1968: „Ehei, taică, şi vlădicii sunt oameni!”. Ca ulterior să aflu declaraţia stupefiantă a mitropolitului Corneanu la ieşirea din şedinţa Sinodului. Întrebat de reporterul Radio Români Actualităţi dacă socoteşte o greşeală gestul pe care l-a făcut, mitropolitul Corneanu a răspuns: „Deocamdată... Sfântul Sinod a fost... să zic aşa, cu obiectivitate critică faţă de ceea ce am facut eu, dar... e dreptul Sf. Sinod”. O frază şi trei observaţii: 1. aşadar, „deocamdată Sfântul Sinod a fost...”, ceea ce înseamnă (în logica respondentului) că este de aşteptat şi de dorit ca Sfântul Sinod să iasă din „obiectivitatea critică” şi să aibă într-un viitor cât mai apropiat o opinie concordantă cu a sa; 2. observaţi vă rog că respondentul se fereşte să pronunţe cuvântul „greşeală” ci, cu tenacitate, spune că este vorba de „ceea ce am făcut eu”; 3. „dar... e dreptul Sântului Sinod”, după cum şi respondentul, nu-i aşa, are dreptul său să-şi vadă de ceea ce crede el că „are de făcut”. Despre ce şi cum crede mitropolitul Corneanu aflăm din răspunsul la următoarea şi ultima întrebare a reporterului: „Regretaţi lucrul acesta?”. Răspuns: „Sigur că îmi pare rău că s-a ajuns la aşa situaţie, dar îmi păstrez credinţa în bunul Dumnezeu”. Alte două observaţii în continuarea celor trei de mai înainte: aşadar, 4. vă rog să observaţi că părerea de rău este pentru „o aşa situaţie” şi nicidecum pentru măcar (fie şi) „ceea ce am făcut eu”; 5. „credinţa în Dumnezeu”, pe care respondentul şi-o „păstrează”, exprimă o plajă suficient de largă din punct de vedere religios. Ba chiar pentru un ins abia scăpat din ghearele agnosticismului să recunoaştem că nu e rău deloc! Pentru un mitropolit în vârstă de aproape 85 de ani, din care 47 de ani arhiereu al unei Biserici Ortodoxe, abia scăpat de sub acuzaţia că s-a împărtăşit cu cei care rostesc o altă mărturisire de credinţă decât a sa, Dumnezeu este (sau s-ar cuveni să fie) Unul în fiinţă, întreit în persoane, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, Care („deocamdată”, numai până la „redefinirea dogmelor” – nefericită sintagmă!) doar de la Tatăl purcede! Nu am proba „regretului” şi a „pocăinţei” din plenul Sfântului Sinod a mitropolitului Corneanu, dar mă sfiesc să nu dau crezare ierarhiei care, indiscutabil, trebuie că a „primit primul semn de îndreptare”. Numai că, o dată ieşit pe uşa Sinodului BOR, mitropolitul Corneanu a oferit naţiunii, în plen şi aproape pe nerăsuflate, următorele 5 „semne de îndreptare” la care m-am referit mai sus.
Ar mai trebui recapitulate unele date utile în înţelegerea „cazului”, conform evoluţiei sale cronologice. În ziua de 27 mai 2008, la întrebarea ziarului Cotidianul dacă este adevărat că s-a împărtăşit în biserica greco-catolică din Timişoara, mitropolitul Corneanu răspundea: „Am fost alături de ei, însă nu m-am împărtăşit”. 8 (opt) zile mai târziu, în ziua de 4 iunie 2008, acelaşi mitropolit răspundea aceleiaşi întrebări puse de un alt ziarist: „Da, este perfect adevărat”, adăugând: „Sincer să spun, nu-mi pare rău, doar că regret că am dat prilej la comentarii din cele mai felurite şi, majoritatea, destul de negative...”.
Toată această enumerare de fapte (fireşte în scurt, altminteri ele sunt mult mai numeroase) capătă o cu totul altă dimensiune atunci când afli din „Dosarul fond reţea R 315/1950-1988” predat de S.R.I. către C.N.S.A.S., că Nicolae Corneanu a fost de bună voie (fără să fie închis, fără să fie înfometat, fără să fie bătut, fără să fie torturat ori şantajat, fără să stea în întuneric şi frig, fără să sape piatra etc.) colaboratorul zelos al Securităţii timp de 38 de ani, având mai multe nume de cod: „Munteanu”, „Popa Vasile”, „Popescu Ioan”, „Munteanu Ioan”, primind numai în perioada 1951-1957 recompense însumând o valoare totală de 44.375 lei (desigur, extrem de vechi!). Spicuind din caracterizările existente la dosar îţi dai seama cât de încurajatoare era prestaţia informatorului „Popa Vasile” pentru autorităţile statului: „De la data recrutării agentul a fost folosit cu succes în rîndul elementelor duşmănoase din mediul preoţilor ortodocşi şi chiar în jurul Mitropolitului [...], datorită calităţilor sale personale, a dragostei ce a dovedit-o în munca informativă şi faţă de organele noastre, precum şi ataşamentul ce l-a dovedit prin fapte faţă de regimul democrat popular din R.P.R., considerăm că va putea să i se încredinţeze anumite sarcini de răspundere mai complicate [...] Pe plan intern în principal a fost folosit pentru reducerea activităţii religioase în eparhia Banatului, indicîndu-i-se şi luînd o serie de măsuri în acest sens (înlocuirea elementelor prea fanatice şi a celor compromişi care funcţionau în cadrul aparatului de conducere al eparhiei, înlocuirea unor cadre didactice în cadrul seminarului teologic din Caransebeş, reducerea numărului de elevi, [...] comasarea unor parohii şi reducerea numărului de preoţi etc). Este de menţionat că toate aceste probleme au fost discutate cu el în prealabil, unele măsuri fiind propuse chiar de agent [sublinierea mea]. [...] Se manifestă ca unul ce nu crede în preceptele şi dogmele bisericeşti fiind convins că biserica a fost întotdeauna un mijloc de înşelare a maselor populare, [...] a rezultat că s-a preocupat de studiul ştiinţei marxist leniniste şi de însuşirea ei ce l-au făcut să fie convins de netemeinicia dogmelor şi în acelaşi timp să îşi dea seama perfect că viitorul nu poate aparţine decît comunismului”. Să recunoaştem că două sunt elementele ce caracterizează întreaga activitate a mitropolitului Corneanu: continuitatea şi „spiritul ecumenic”. Chiar şi în turnătorii. Pentru că, aşa cum reiese din acelaşi „Dosar fond reţea R 315/1950-1988”, predat de S.R.I. către C.N.S.A.S.: „Agentul ne-a furnizat informaţii despre poziţia şi activitatea unui număr de 32 persoane ce prezintă interes pentru noi. Printre aceştia sunt unii greco-catolici cunoscuţi cu activitate ostilă ca [...] episcop greco-catolic, hirotonit clandestin, urmărit de Dir. Reg. M.A.I. Banat, [...], preot greco-catolic, revenit, [...], fost protopop greco-catolic”. În spiritul acestei continuităţi sunt convins că în scurtă vreme vom avea veşti despre următoarele „semne” din partea mitropolitului, care de astă-dată vor determina Sfântul Sinod al BOR să ducă la împlinirea hotărâtă a hotărârii hotărâte! Iar celelalte Biserici Ortodoxe vor amenda curând nu atât „spiritul iertării” dinlăuntrul BOR, ci mai ales ineficienţa acestui spirit faţă de forma continuată „a ceea ce face” Nicolae Corneanu de aproape 40 de ani!
Mai nou, ni se vântură ameninţarea că astfel, adică neacceptând ecumenismul relativismelor doctrinare (a se traduce unirea Bisericilor prin asimilarea ortodocşilor de către Biserica Romano-Catolică – o Biserică-Stat – şi nu întoarcerea acestora din urmă la dreapta credinţă), nu facem decât să ne vindem ţărişoara ruşilor, de parcă, în ceea ce ne priveşte, adevărul de credinţă ar avea vreo legătură cu politica. Rostirea aceluiaşi Crez cu al ruşilor n-are nici o legătură cu preţul gazelor, după cum adaosul filioque nu va ridica în veci nivelul de trai! Au mai înghiţit găluşca asta unii şi pe la 1700! Adevărul de credinţă stă în legătură directă numai cu Iisus Hristos, a Cărui Împărăţie nu este din lumea aceasta, dar care poate fi dobândită încă din lumea aceasta prin dreapta mărturisire şi asumare a acestui Adevăr de Credinţă! În lumina Acestui Adevăr, asupra căruia Nicolae Corneanu, aşa cum s-a putut vedea, are constante dubii de aproape 40 de ani, Sinodul BOR va mai primi tot felul de „semne” şi va face curând cele cuvenite, cu tot spiritul iertării care îl caracterizează şi de care a dat dovadă, „DEOCAMDATĂ” în acest caz, cu asupra de măsură! Neobosit cum îl ştim, în ciuda venerabilei vârste, mitropolitul Corneanu nu va precupeţi nici un efort în alăturarea celor 47 la, aparent, însinguratul UNU!

Răzvan IONESCU

55 de comentarii:

  1. Slavă Domnului pentru o asemenea coerenţă şi tip de articulare al argumentelor care parcă ne mai face să ne vină inima loc! Se aşternuse parcă o tăcere apăsătoare! Era nevoie! Până la urmă necuratul se încurcă atât de rău încât lucrează în favoarea binelui!Textele astea ajung acolo unde trebuie şi ele nu trebuiesc privite ca o "presiune" ci ca un sprijin pe care ierarhii să ştie că îl au. Vă mulţumesc, căzusem în deznădejde!
    Dorin

    RăspundețiȘtergere
  2. Ai dreptate, Dorin, Adevărul de Credinţă trebuie să fie norma şi această norma o va mărturisi (să nădăjduim cât mai repede)adevărata Hotărâre a Sinodului! Cred că ceea ce spune d-l Răzvan Ionescu este corect, iar ceea ce înţeleg printre rânduri este că e nevoie ca noi să nu dăm senzaţia unei derute. Cu decenţă şi cu neclintire să arătăm că ştim ceea ce se cuvine mărturisit.
    Cătălin

    RăspundețiȘtergere
  3. comportamentul fals al lui Corneanul il stiam din 1990 incoace,la demonstrat spre stupoarea tuturor si dupa sinod,dar "tacerea desavarsita al celuilalt " apostaziat Sofronie ,ce ziceti?il doare-n carja de Biserica Ortodoxa!

    RăspundețiȘtergere
  4. Excelent articolul dlui Ionescu. Imi pun si eu o intrebare: din moment ce Corneanu a pacatuit in public, nu era normal ca si cainta sa sa fie exprimata tot in public. Ca nu e vorba aici de Corneanu citind carti intrerzise in resedinta sa episcopala, ca sa ramana doar o chestiune intre el si duhovnicul sau. E vorba de Corneanu, episcopul, care a savarsit IN PUBLIC un gest cu aumite implicatii in ceea ce priveste invatatura de credinta a Bisericii Ortodoxe, un gest care a avut menirea de a sminti credinciosii, sau de a-zi dezorienta. Nu a gresit omul Corneanu, ci pastorul Corneanu, si pastorul are a avea grija mai intai de turma sa, nu de ceilalti pastori. Ma bucur ca episcopul Corneanu i-a dumirit pe ceilalti episcopi in privinta adevaratelor sale intentii - poate asa nu s-or mai sminti si altii -, dar pe noi nu ne-a dumirit.
    cat despre "reformularea dogmelor", sigur Daniel lucreaza de mult la asa ceva. I-a scapat un porumbel - de un alb-murdar = pe gura.

    RăspundețiȘtergere
  5. Sofronie se ascunde deocamdată "sub mantia lungă a lui Corneanu. Nu cred că este uitat! Stă în măsura tuturor de a arăta imediat public "semnele" lor de pocăinţă, aşa cum face d-l Răzvan Ionescu în acest text.
    Cătălin

    RăspundețiȘtergere
  6. "Aflu că explicaţia acestui vot inexplicabil s-ar afla în dorinţa personală a Patriarhului de a nu fi pus în situaţia de a elimina din cler (aşa cum spun canoanele hotărâte de dinaintea hotărârii sinodale de miercuri) tocmai pe cel căruia îi datorează începuturile"

    Cum se impaca acestea cu ceea ce spune Mantuitorul despre cel care iubind pe mama sa si pe tatal sau mai mult decat pe Domnul, nu este vrednic de Acesta? Nu cred ca se impaca. Si nu se impaca deloc nici cu indemnul pe care tot Hristos Insusi ni-l da, acela de a scoate ochiul nostru care ne sminteste...

    In rest, multumim celor doi Razvani pentru cuvintele domniilor lor

    RăspundețiȘtergere
  7. Dacă este adevărat că Preafericitul Daniel a ţinut cont în decizia sa (de a nu lua nici o decizie) de ajutorul pe care l-a primit la începutul carierei din partea Mitropolitului Corneanu, înseamnă că pocăinţa, reală sau inventată a Mitropolitului, nu a jucat nici un rol. Înseamnă că mecanismul care a funcţionat aici este acelaşi care asigură eficienţa şi longevitatea grupurilor de interese unde indivizii îşi sunt obligaţi unii altora în virtutea unor favoruri-datorii cu scadenţă lungă, în virtutea principiului quid pro quo. Scenariul aminteşte de perioada fanariotă, cînd domnitorii greci ajungeau pe tronurile Ţărilor româneşti deja datori vînduţi.
    Oamenii patriarhului nu obosesc să amintească modul favorabil în care acesta era privit în tinereţe de părintele Stăniloae şi de părintele Cleopa. Dar cuvintele de apreciere ale acestor stîlpi ai Ortodoxiei nu pot să reprezinte un cec în alb, un credit acordat necondiţionat şi nelimitat, ci încercau să fie mai degrabă nişte cuvinte de încurajare adresate unui teolog nu doar înzestrat, ci şi harnic. Este foarte puţin probabil însă că astăzi, în lumina aşa-zisei decizii sinodale şi a cuvîntului de deschidere rostit de PF Daniel, părintele Stăniloae şi părintele Cleopa şi-ar fi păstrat sprijinul acordat iniţial.

    RăspundețiȘtergere
  8. Votul inexplicabil,e ca un bolovan pe care il rostogoleste mintea mea de cateva zile.
    Cum s-a putut vota in favoarea iertarii nerecunoscute, de catre atatia ierarhi care, la orice Sf. Liturghie se pomenesc: ,, Pomeneste Doamne pe ....DREPT INVATAND CUVANTUL ADEVARULUI..."
    Domnul Mircea Platon are dreptate, orice preot, monah, mai mult, un ierarh depune niste juraminte fata de Adevarul Bisericii in care se afla, ca sa il slujesca cu sfintenie si fidelitate si este responsabil sa nu-l micsoreze sau sa-l ascunda, sau sa-l rosteaca in parte, sau sa-l tradeze atunci cand ii invata pe altii.
    Daca un preot in Taina Hirotoniei se casatoreste in sens simbolic si mai profund chiar cu Biserica , ce sa mai spunem de un ierarh? Cauta sa se pastreze curat pentru Ea.Nu cauta spre alte biserici ca inspre alte femei, ca asa simte inima sa.Ba mai mult, concubineaza cu ele...
    Ori, ce corectura, cel putin din respectul pentru Biserica Ortodoxa, am vazut la aceasta sedinta a Sf. Sinod?
    Ca doi ierarhi care au gresit enorm( tocmai ei care trebuie sa aiba garantia maxima a adevarului de credinta...) , sunt absolviti de vina de catre ceilalti, ce devin co-partasi din diverse pricini personale,dar nici intr-un caz una de slujire in DUH si ADEVAR.Ce s-a intamplat de fapt? O rasturnare de situatie, problema a devenit Inatul Bartolomeu cel care a tinut la constiinta mai intai fata de Dumnezeu si apoi fata de oameni.Iar ce doi, pe moment sunt bucurosi de victorie.Eroi de circumstanta.

    Ce s-a intamplat acolo ca sa se ajunga aici? Poate ce se intampla in Romania de obicei, vinovatii scapa...
    Parca devine greu sa te mai spovedesti la un ierarh care a votat, intr-un fel, impotriva dreptei credinte...e o durere.
    Si aceasta cu atat mai mult cu cat a fost un singur vot drept, proba de marturisire dreapta.Cred ca e necesara o reconvertire la Ortodoxie, nu mai spun a cui...

    C.N.

    RăspundețiȘtergere
  9. D-le Răzvan Ionescu,
    Mă bucur să vă regăsesc scriind..., aşa cum o făceaţi acum doi-trei ani la "Averea"! Sper să pot să găsesc pe net Gazeta de Transilvania! Cred că pe aici pe undeva, pe blogul d-lui Codrescu, cu câteva luni în urmă deplângeam absenţa sau văd că e vorba de "exilul" dvs... V-am văzut cu prilejul ultimului Târg de carte la standul de la "Curtea Veche" şi m-am gândit o clipă să vă întreb ce se întâmplă... Însă aţi rămas într-o discuţie prelungită cu Tudor Octavian... E nevoie de vocea dvs! Oferiţi celor din jur, ca şi dl Codrescu şi Dl Platon, o reconfortantă senzaţie de aer curat, de verb spus fără ocolişuri, de putere, de competenţă şi inteligenţă, de statornicie în opţiuni. Să înţeleg oare din prezenţa dvs. aici că există posibilitatea să se refacă "echipa de vis" de la Lumea Credinţei?
    Rucsanda Precup

    RăspundețiȘtergere
  10. am o intrebare pentru toti implicati in apararea dreptei credinte:de ce este"mai caz Nicolae decat Sofronie??
    1.Nicolae s-a impartasit singur ,fara sobor,pe cand Sofronie a implica si 14 preoti si diaconi(printre care pr.prof.univ.dr.Dumitru Meghesan -titularul catedrei de dogmatica ortodoxa si pr.lector dr.Mihai Brie-titularul catedrei de muzica si ritual bisericesc-va vine sa credeti?)
    2.Nicolae justifica gestul ca unul emotional-(senil) pe cand Sofronie numeste un preot greco-catolic intr-o parohie ortodoxa!
    3.la Nicolae e "spontan" iar Sofronie il anunta cu vreo doua luni inainte!
    Va rog mult sa-mi raspundeti ,...cei care puteti!

    RăspundețiȘtergere
  11. D-l Florian Bichir facea parte din "echipa de vis"? Care ar fi, dupa dvs,echipa condeelor de vis de la Lumea credintei, de fapt?

    RăspundețiȘtergere
  12. Tarziu blogul lui<
    4. Razvan Codrescu l-a cunoscut pe Bichir intr-o perioada cind acesta era foarte tinar si cu bune intentii. Ba chiar o vreme a si mers pe o cale onorabila, urmind Facultatea de Teologie Ortodoxa si scriind texte corecte despre Biserica in diferite ziare si reviste. Din cite stiu eu, astazi, Bichir nu mai este colaborator nici la Puncte Cardinale, nici la Lumea Credintei. Asadar, ce le reprosati celor doi Razvani, ca s-au inselat, ca totul omul, in privinta cuiva? Sau poate ca domniile voastre nu v-ati inselat niciodata?

    La 07 mai 2008 12:29 , Anonymous Rucsanda Precup a spus...

    Subiectul nu este lipsit de interes, mai ales că la "Viaţa spirituală" de dumincă de pe TVR l-am putut vedea şi eu, cred că de două ori în decurs de câteva luni, pe Florian Bichir ţinând vajnice lecţii de jurnalism creştin. Poate că mă înşel eu, dar emisiunea este coordonată de dl. Răzvan Bucuroiu. Faptul că "cei doi Răzvani" s-au debarasat de Bichir de la "Lumea credinţei" nu poate fi decât îmbucurător. Acum am înţeles şi de ce. Într-adevăr oricine se poate înşela! În aceste condiţii ar fi interesant de aflat motivele rapidei despărţiri (chiar după primele numere ale revistei) de un alt Răzvan, Răzvan Ionescu care pare a se ţine discret, departe. Sau poate că este ţinut departe? Personal îi citesc cu plăcere cărţile şi îi regret absenţa.

    La 07 mai 2008 15:12 , Anonymous Anonim a spus...

    E clar! Lumea credintei e o conspiratie. Pe Razvani si pe Gheorghita i-am vazut in Piata Universitatii zile la rand. Ce -or fi cautat pe acolo? Era prin 1990...

    La 08 mai 2008 02:08 , Anonymous Anonim a spus...

    Chiar, unde e Razvan Ionescu? De ce-l evitati teveristilor? Nu e "taiat" la dr. Secu?

    RăspundețiȘtergere
  13. Exact! dacă vă veţi uita pe pagina de net a revistei "Lumea credinţei" veţi afla că la început "Credinţa ilustrată" şi apoi "Lumea credinţei" câteva numere au fost scrise de "cei trei Răzvani" - cum îi numeau mulţi, adică (Codrescu, Ionescu şi Bucuroiu). Pentru mine asta rămâne echipa de vis. Pe urmă grupul s-a destrămat. F. Bichir a venit ulterior... Dacă v-a deranjat că i-am numit "echipa de vis" nu aveţi decât să o puneţi pe seama gustului meu îndoielnic. Numai că oamenii ăştia, au scos împreună într-o perioadă de mare secetă o revistă "altfel" şi mi-a părut rău câ s-au despărţit tocmai când făcuseră un lucru frumos. Dar probabil că şi asta face parte dintr-un specific românesc de care ar trebui să scăpăm. Mai ales că vremurile sunt aşa cum le vedeţi şi ar trebui să învăţăm din felul în care stiu să se unească alţii în numele răului!
    Rucsanda Precup

    RăspundețiȘtergere
  14. Reiau, în mare, răspunsurile pe care tocmai le-am dat într-o altă secţiune a blogului (adăugînd aici şi un post scriptum)...

    Pentru "Anonimul" de la 7:31 PM:

    În ce-i priveşte pe Î. P. S. Nicolae şi pe P. S. Sofronie, eu nu consider nicidecum că unul ar fi "mai caz" decît celălalt. Şi de vreme ce i-a luat în discuţie pe amîndoi, se pare că nici Sinodul...
    Am scris cu precădere despre cel dintîi pentru că e un caz pe care-l urmăresc demult şi-l cunosc mai bine.
    Fapt este că Î. P. S. Nicolae reprezintă trecutul, în vreme ce P. S. Sofronie este lăsat de Sf. Sinod să reprezinte viitorul - ceea ce ar trebui, la rigoare, să fie mult mai îngrijorător.
    Sigur, P. S. Sofronie n-are de coadă tinichelele "istorice" ale Î. P. S. Nicolae, dar s-ar putea să le suplinească printr-un exces de vitalitate dizolvantă (după ce i se vor zvînta lacrimile "regretului şi pocăinţei")... Sau poate nu. Rămîne de văzut...
    Oricum, perversă şi tristă întruchipare în imediat a panseului eminescian: "Căci prezentul şi trecutul/ sînt a filei două feţe..."!

    Pentru Rucsandra Precup:

    D-l Răzvan Ionescu nu-i genul pe care să-l duci şi să-l aduci: vine sau nu vine, după cum îi este voia. La mine pe blog nu l-am adus: a vrut să vină şi a venit. Iar mie nu mi-a rămas decît să-mi exprim bucuria.
    Nu ştiu dacă "echipa de vis" (cei "trei Răzvani" etc.) se mai poate reface, în condiţiile în care d-l Răzvan Ionescu a întors spatele "Vavilonului" bucureştean,
    mişcîndu-se acum între munte şi mare, cu alte răspunderi şi obligaţii.
    Iată însă că, deşi nu mai sîntem la un loc, se dovedeşte că ţinem împreună, iar acesta este, pînă la urmă, lucrul cel mai important!

    Pentru alţi "Anonimi" (honni soit qui mal y pense):

    O precizare, în treacăt: d-nii Răzvan Ionescu şi Florian Bichir nu s-au încrucişat la "Lumea credinţei" (primul a fost printre "ctitori", încă de la "Credinţa ilustrată"; al doilea a venit mult în urma celui dintîi şi n-a avut nici pe departe aceeaşi implicare), felul şi motivele plecării fiecăruia nu se aseamănă nicidecum, şi, în fine, mai presus de toate celelalte, sînt personaje din "galaxii" diferite, care nu suferă nici un fel de comparaţie - nici în bine, nici în rău.
    Sper ca această abatere a discuţiei să fie doar o stîngăcie trecătoare, căci altminteri riscăm cu toţii, tocmai cînd ne credeam pătrunşi de gravitatea momentului, să alunecăm în derizoriul clevetelilor ieftine şi sterile, care nici n-au vreo pertinenţă, nici nu duc nicăieri.
    Ca fluieratul în biserică...

    RăspundețiȘtergere
  15. Cazul Sofronie Drincec e mai grav decat pare la prima vedere. Corneanu e la apusul vietii de turnator si tradator al BOR , iar Sofronie Drincec abia la inceput.Ganditi-va fratilor ce se va intampla cu Ortodoxia in Crisana vreme de 30 de ani. Sofronie cu gasca lui de nemernici o va aduce la sapa de lemn. De ce nu va intereseaza toate gafele lui antiumane facute cu PS Ioan Mihaltan? De ce sinodalii nostri nu se intereseaza de Ortodoxia din Banat si Crisana? Preotii care apara Ortodoxia sunt amenintati cu caterisirea! Ce parere aveti? Vedeti doar cazul preotilor din zona Beiusului. Sinodalii nostri ne-au demonstrat inca o data ca nu au nimic in comun cu Hristos si cu Sfintii Parinti! Asteptam regandirea dogmelor de SF. SINEDRIU de la Bucuresti! Sinodalii nostri au fost nemernici sub comunisti si nemernici sunt si acum. Daca ati stii cum lacrimeaza de dorul Ortodoxiei PS Justinian Chira in Maramures iar la Bucuresti il tradeaza pe Bartolomeu la ordinile vechilor cumetrii securiste! Avem Sinodul care il meritam! Pacat de credinciosii adevarati si de DVoastra o mana de jurnalisti ortodocsi si inimosi!

    RăspundețiȘtergere
  16. Am preluat şi eu materialul...

    RăspundețiȘtergere
  17. Bună treabă, frate Vania!
    Dar, în altă ordine de idei, ia ceva timp "bloggereala" asta... Astăzi, cu aşa ploaie de comentarii, aproape că n-am mai avut răgaz şi de altceva...

    RăspundețiȘtergere
  18. Honni soit qui mal y pense! - l'emblème de l'Ordre de la Jarretière.

    RăspundețiȘtergere
  19. Eu remarc un fapt pe care il cred si mai grav. Formulez printr-o intrebare: asa-zisul "regret" manifestat de cei doi ierarhi apostati in sinod TINE LOC DE SPOVEDANIE, iar "iertarea" pe care le-a acordat-o sinodul TINE LOC DE CANON DE INDREPTARE (asa cum primesti dupa fiecare spovedanie)? Daca DA, atunci putem spune ca am aruncat in derizoriu inca o Taina a Bisericii, anume Sfanta Taina a Spovedaniei. Am incercat sa obtin un raspuns de la preotul Savatie Bastovoi, pe blogul lui. Nu numai ca nu mi-a raspuns, dar mi-a sters si comentariul, iar intr-un final a oprit comentariile dintr-o suparare pe care nu o inteleg si poate ca nici nu o accept la un preot calugar... http://savatie.wordpress.com/2008/07/12/aviz-temporar-comentariile-se-inchid/

    RăspundețiȘtergere
  20. E poate latura mai "rusească" a ieromonahului Savatie...

    RăspundețiȘtergere
  21. Domnule Codrescu,
    Argumentul dlui Ionescu este geometric (desi, parca, in ultima vreme se ocupa cu hidrometria domnia-sa): loveste in Inaltul Mitropolit Corneanu cu instrumentele puse la dispozitie de un SRI care nu mai avea mare lucru de ascuns: mitropolitul si-a dezvaluit de multa, foarte multa vreme colaborarea cu Securitatea, chiar daca in termeni edulcorati,care nu lasau sa se inteleaga scaderile precise ale ierarhului.Totusi a marturisit. Inteleg ca votul pentru caterisire, unicul, a fost dat de mitropolitul Bartolomeu Anania. Sa presupunem crestineste ca pe buna dreptate si in deplina cunostiinta de cauza. Dar oare nu ne incearca o intrebare ?( Eu,din fanatismul comentariilor de pe acest cinstit blog, cred ca nu ne incearca, ar fi eretic, de buna seama...) Daca maine am deschide dosarul bine ascuns al mitropolitului Anania, ce am afla? Mmm? Poate n-am afla nimic, dar daca totusi...Sau alta intrebare: ce e atat de ascuns dosarul cu pricina?

    Asa ca, inainte sa dam rau de tot cu piatra si sa ne transformam in apologeti de ocazie a unei institutii sinistre, ca unul din comentatorii de mai inainte, care sustinea senin ca pana la urma instrumentele raului pot face servicii si binelui (ach so....), poate nu ar strica sa ne punem in functiune radiatoarele cerebrale.
    Adica sa procedam la fel de riguros geometric ca dl Ionescu, dar nediscriminatoriu: ce ne facem in geometrie daca, aflandu-ne in fata unei piramide, ne inversunam sa studiem, miop, numai virtutile unui plan, adica sa sustinem ca nu avem in fata decat un umil triunghi ale carui proprietati ne sunt arhicunoscute? Ce ziceti, suntem in eroare sau nu?

    Daca, de pilda, am reaminti distinsilor comentatori de pe blog, dupa o gandire corect geometrica, detaliul ca vajnicul aparator al ortodoxiei din ziarul Averea, dl Razvan Ionescu,a ajuns sa publice la respectiva foaie, cu aceleasi obligatii fata de dl Badilita, precum cele pe care le-a contractat tanarul episcop Daniel Ciobotea fata de Inaltul Corneanu, ce-am primi in schimb? E corect un asemenea comentariu? Dupa straniile geometrii ale dlui Ionescu, probabil ca da.Si exemplele de felul acesta pot continua, nu insist.
    (Uitati, domnule Codrescu, ca intr-o postare anterioara imi aminteati cu ce vorbe ne probozea dl Badilita elitele de pe paginile aceleiiasi, acum idealizate, gazete? Sigur, nu dumneavoastra ii tineati partea dlui Ionescu ca publicist ideal in Averea, ci o comentatoare de-ale Dumneavoastra.)

    Prin urmare, lasati piatra! Nu vedeti ca ati inceput sa dati si in Sinodul pe care pana mai ieri il ridicati in slavi? Slabiciunile nu sunt numai ale unora, stimati prieteni.

    Ganduri bune si, sper, echilibrate,
    jb

    Pentru dl Platon (nu divinul, ci dl. platon, ca sa nu idolatrizam): sa nu intre aici cine nu e geometru! Va mai amititi? (nu divinul, ci dl. platon, ca sa nu idolatrizam)

    RăspundețiȘtergere
  22. Nu vreau să mă amestec într-o eventuală răfuială a dvs. cu d-nii Răzvan Ionescu sau Mircea Platon, nici nu mă pricep, mărturisesc, la chestiuni de geometrie (şi nu vreau să spun cu asta că aş avea mai mult "esprit de finesse" decît "esprit de geometrie"), dar în privinţa Mitropolitului Bartolomeu Anania aş vrea să vă atrag atenţia că dacă cineva îi ascunde "dosarul", aceia nu sîntem noi. Şi dacă mîine, peste inflaţia zvonurilor ce vi-s atît de dragi, s-ar da la iveală un "dosar" de aceeaşi întindere şi abjecţie cu cel al "pocăitului" Nicolae, reacţia noastră ar fi la fel de fermă şi de "geometrică", nu vă îndoiţi!
    Dvs. chiar aveţi naivitatea de a crede că Î. P. S. Bartolomeu, dacă s-ar şti atît de vulnerabil prin trecutul lui, ar fi atît de radical şi de ofensiv în înfruntarea cu cei care abia aşteaptă să-l înfunde? Chiar aveţi naivitatea de a crede că, dacă ar exista probe irefutabile, ele nu s-ar fi produs în atîţia ani, cu toată liota aceasta de adversari ireductibili (şi mult mai numeroşi decît ai "blîndului" Corneanu)? Pînă acum, toate atacurile calomnioase sau doar insinuante la adresa fostului luptător anticomunist şi deţinut politic Valeriu Anania s-au altoit indign doar pe confuzii, pe zvonuri, pe deducţii impure, pe urechisme de doi bani. Nu înseamnă, desigur, că Î. P. S. Bartolomeu nu va fi avut şi momentele sale de slăbiciune sau de compromis (pe care le-a şi recunoscut - în scris sau prin viu grai), dar nu şezînd în jilţul episcopal şi turnîndu-şi superiorii sau fiii duhovniceşti, ci îndurînd asprimile temniţelor comuniste. Din cîte ştiu, are la CNSAS mai multe dosare decît Î. P. S. Nicolae (care numără 10), dar sînt toate dosare de urmărire, nu de colaboraţionism delator (motiv pentru care nici nu i s-a putut da verdictul de "poliţie politică"). Credeţi-mă, ca pe unul care m-am ocupat atent de chestiune, că între cele două cazuri nu se poate face nici o apropiere pertinentă.
    Înţeleg că aveţi un năduf pe care trebuie să vi-l hrăniţi, că v-aţi dori din toată inima dvs. de intelectual subţire ca ortodocşii "căpoşi" să fie înecaţi în toate lăturile istoriei, trecute, prezente şi viitoare, dar încercaţi totuşi să vă stăpîniţi măcar în faţa evidenţelor!
    Şi, în final, chiar nu vă (între)vedeţi schizofrenia (în sensul etimologic al cuvîntului)? Cu toate abjecţiile dovedite pe care le-a săvîrşit (fără ca măcar să fi luat o bîtă pe spinare), pe Î. P. S. Nicolae tot căutaţi să-l apăraţi, pe cînd pe Î. P. S. Bartolomeu, pentru care nu s-a dovedit nimic de acelaşi fel, îl ponegriţi fără scrupule, cu o ură oarbă şi bolnavă, care tinde să vă descalifice nu doar ca intelectual, ci şi ca om. "Ecumenistului" Corneanu sunteţi gata să-i treceţi totul cu vederea, pe cînd "tradiţionalistului" Anania, dacă s-ar dovedi vinovat de fapte echivalente,i-aţi savura cu jubilaţie prăbuşirea şi nu v-aţi da înapoi să-i cereţi capul! Pentru că de fapt aţi ajuns să nu vă mai raportaţi la realităţi, ci numai la ideile dvs. fixe. Şi mai aveţi tupeul să ţineţi altora lecţii de "principialitate" şi "moralitate", să faceţi de insul subţire şi pe europeanul rătăcit printre barbari?!
    Bine măcar că aveţi instinctul de a vă fi păstrat anonimatul, căci ar fi groaznic să cădeţi atît de jos cu numele dvs. cu tot!

    RăspundețiȘtergere
  23. Da, se cadea un raspuns! O lamurire dupa adevar. Si a fost ziua a III-a!

    RăspundețiȘtergere
  24. Domnule Codrescu,

    Nu va suparati. Nu tin lectii de morala si poate oi fi nitel paranoid, mai degraba decat schizoid. Nu scuz si nu acuz pe nimeni, ci propun sa nu vorbim, asa, discriminatoriu, numai pentru ca unii ne plac, altii nu, chestiune de gust, cum ati zice Dumneavoastra. Va ambalati rau, imi pare si mai rau:
    'Şi, în final, chiar nu vă (între)vedeţi schizofrenia (în sensul etimologic al cuvîntului)? Cu toate abjecţiile dovedite pe care le-a săvîrşit (fără ca măcar să fi luat o bîtă pe spinare), pe Î. P. S. Nicolae tot căutaţi să-l apăraţi, pe cînd pe Î. P. S. Bartolomeu, pentru care nu s-a dovedit nimic de acelaşi fel, îl ponegriţi fără scrupule, cu o ură oarbă şi bolnavă, care tinde să vă descalifice nu doar ca intelectual, ci şi ca om..."

    Ura oarba si bolnava, fara scrupule...

    Domnule Codrescu, eu cred ca am mentinut, spre deosebire de altii, un minimal echilibru, intelectual si uman in tot ce am spus pana acum (recunosc, am mai forjat pe alocuri, dar nu sunt fanatic). In definitiv, nu stiu ce mi-a venit sa intru pe acest site. Necuratul, pesemne...

    La revedere, domnule Codrescu. Cred ca ar fi momentul sa intru in somaj definitiv. O fac cu doua versuri suave, pe care mi le spunea tata cand eram mai mic, ianite de culcare:

    'et je dirai aux anes, mes amis,
    Je suis Francis Jammes et je vais au paradis...'

    Ramaneti cu bine!

    RăspundețiȘtergere
  25. Iată un sfîrşit frumos...
    (Ce mult contează!)
    Poate se îndură Dumnezeu de noi şi ne regăsim în Rai...

    RăspundețiȘtergere
  26. Nu trebuie să aşteptaţi atât d-le Codrescu. Pe d-l jb îl puteţi regăsi în fiecare duminică dimineaţa la Universul credinţei făcând revista presei... Le style c'est l'homme
    Dar până la urmă aveţi dreptate. Mai bine în Rai.

    "Ku-Kux-Klan ortodox"

    RăspundețiȘtergere
  27. Îmi permit să mă îndoiesc.
    Pînă la urmă, nu cine este mi se pare important, ci faptul că este. Că sînt. Că vor tot fi de acum înainte. Că s-a ajuns, în acest tîrziu de lume, la o astfel de tristă polarizare a intelinghenţiei româneşti. Că sub paravanul unui creştinism abstract poate dospi atîta repulsie intelectuală, atîta "cainism" cultural, căruia pînă la urmă e rău şi dacă-i răspunzi, şi dacă nu-i răspunzi.
    Aici e problema - "nenominală", ca să-i zic aşa.

    RăspundețiȘtergere
  28. Îndrăznesc să amintesc subiectul discuţiei printr-o precizare care a mai fost făcută de altfel şi de alţi corespondenţi:
    Problema nu este dacă Corneanu este păcătos, ci dacă este eretic. Ca orice creştin, Mitropolitul Banatului putea fi iertat pentru desfrînare, hoţie, minciună, delaţiune în măsura, fireşte, în care şi-ar fi recunoscut şi regreta păcatul. În timp ce păcatul este individual, erezia atacă comunitatea de credinţă. Cu alte cuvinte, spre deosebire de erezie, păcatul nu pune în pericol adevărul de credinţă, ci doar mîntuirea personală. Dar chiar şi erezia poate fi iertată în măsura în care este recunoscută şi lepădată. Departe de a recunoaşte aşa ceva, Corneanu consideră că gestul lui, absolut firesc din punctul său de vedere, este doar interpretat de unii ca fiind necanonic. Chiar dacă aceşti „unii” reprezintă sinodul BOR, lui Corneanu nu i se pare relevant, ceea ce demonstrează două lucruri:
    1. Corneanu nu mai recunoaşte de drept şi de fapt autoritatea Sinodului BOR;
    2. În măsura în care Sinodul va continua să tolereze nesimţirea teologică a Mitropolitului Banatului, va deveni vrînd-nevrînd complicele unui gest necanonic şi va fi direct responsabil, prin aceasta delăsare, de producerea unor viitoare complicaţii interconfesionale.

    RăspundețiȘtergere
  29. Domnule Fedorovici,
    E foarte bine că aţi formulat, cu limpezimea care vă caracterizează, aceste precizări mai mult decît necesare.
    Fapt este că, vrînd-nevrînd, cu cît limpezirea teologică creşte, cu atît se întunecă imaginea asupra Sfîntului Sinod, prevestind vremuri mai grele decît ne închipuim...

    RăspundețiȘtergere
  30. Ce sa facem, domnule Codrescu, daca nu Biserica a fost cea care si-a numit ori si-a ales cu adevarat ierarhii, ci stapaniarea. Cei mai multi dintre ierarhi nostrii sunt , la prima vedere, monahi. Spun la prima vedere, pentru ca, de fapt, nu au un cuget monahal(oh, cat ar fi fost nevoie de el in aceste clipe!) ci un cuget mireano-patriotic. Socotiti si dumneavoastra cati dintre sinodalii nostrii au confundat manastirea cu o frizerie. Azi s-au tuns (in monahism!?), maine au plecat la treburile oferite cu drag de autoritati. Biserica nu se putea opune. Asta a fost...

    RăspundețiȘtergere
  31. Nu ca as nega faptul ca Duhul Sfant ar fi nelucrator, Doamne, fereste!, dar cata impotrivire a sinodalilor nostri, care dau cu "potriveala"!

    RăspundețiȘtergere
  32. lucrator, imi cer scuze!
    Nu sunt imotriva mirenilor ajunsi in ierarhie, dar ar fi cazul sa socotim diferenta intre real si mis en scène.

    RăspundețiȘtergere
  33. Oricum, monahii se simt dispretuiti ca nu unii dintre ai lor sunt reprezintantii Bisericii, ci niste mireni necercati in viata monahala, oameni ai teoriei, care le-au dat buna ziua, si apoi, in numele lor ( ce jignire, toti mirenii au impresia ca monahii sunt de vina!), au mers la jilturi inalte.

    RăspundețiȘtergere
  34. Domnule Codrescu,

    Ce mica e lumea! Cred ca ne-am intersectat in seara asta. Cand mi-am dat seama era prea tarziu, Dumneavoastra pe jos, eu in masina. Eram putin grabit, pentru ca asteptam acasa un telefon important. De aceea am comis ireveranta de a nu ma fi oprit. Va rog sa ma scuzati. Sunt foarte impresionat in orice caz. Va urez toate cele bune. (Ar fi culmea sa locuim in acelasi cartier!).

    Cu cele mai bune ganduri,
    jb

    Stiu ca postarea perturba discutia de pe site, dar nu ma pot abtine. Sunt halucinat!

    RăspundețiȘtergere
  35. Mai exita si mobil. Imi cer scuze. Clasicismul!

    RăspundețiȘtergere
  36. Pai nu, ca la capitolul asta am facut concesie BOR, ca si asa sunt innebuniti de gadgeturi. Domnule, sa recunoastem, sunt morti dupa modernitate, dar ii tine ceva din spate... Lasati-i sa se desfasoare, prieteni (oricum o vor face cu noul Patriarh, slava Domnului!)

    Si, mda, asteptam un telefon din...Occident si nu ii puteam pretinde omului sa ma sune pe mobil, ca l-ar fis costat mult, mult. Exista si bun simt!

    RăspundețiȘtergere
  37. Toata stima pentru dl Razvan Ionescu, dar ideea ca ar fi existat o motivatie personala a patriarhului este pueril. Daca ar fi fost asa, in fata lui Dumnezeu si a oamenilor ar fi fost de ajuns sa se dea deoparte, cum se face in orice institutie, cand exista un conflict de interese. Aici insa, cel despre care se spune ca ar fi avut un interes personal, nu numai ca nu s-a recuzat, ba chiar prin cuvantarea pe care se pare ca a tinut-o la deschiderea Sinodului s-a si antepronuntat.
    Deci, din pacate nu e doar un interes personal... Cuvatul cheie din acelasi discurs a fost remarcat de toti care au o minima intelegere a acestor fapte...

    RăspundețiȘtergere
  38. Domnule jb (cum altfel să vă spun?),
    "Discuţia de pe site", oricum, se vede că a cam obosit...
    În ce mă priveşte, n-am ieşit ieri seară decît preţ de zece minute, după căderea întunericului,pentru nişte cumpărături cam neortodoxe (cafea şi tutun). Ştiu bine că unui "habotnic" nu-i şade bine să fumeze, dar nu mai sînt nici "habotnicii" ce-au fost...
    Dacă chiar ne-am intersectat, îmi vine şi mie să exclam că timpul e hîtru şi că lumea e mică! Totuşi, slavă Domnului, ne încape pe toţi, şi uneori ne şi bucură.
    Vă trimit on-line aceleaşi gînduri bune.

    RăspundețiȘtergere
  39. Pentru Dorin: Deznădejdea este întotdeauna o izbândă a răului. Or, creştinul e „condamnat” nu numai să ierte, dar şi să nu-şi piardă niciodată nădejdea. Acuma ca să mai şi zâmbim un pic, îmi amintesc o replică dintr-o piesă a lui Marin Sorescu: „Români, nu vă pierdeţi speranţa nici de-aţi crăpa!”.

    Pentru Cătălin: Este într-adevăr o oarecare agitaţie şi derută, în mod surprinzător, după părerea mea. Mărturisind dreapta credinţă şi urmând Calea, Adevărul şi Viaţa această derută n-ar trebui să existe.

    Anonim: Episcopul Sofronie este un om tânăr şi mă gândesc că are destulă vreme să îşi poată reveni la crezul şi voturile pe care şi le-a asumat atunci când a îmbrăcat haina îngerească. Acuma dacă sunteţi din eparhia lui, stă şi în puterea dvs. de a fi atenţi şi a face publice următoarele „semne de îndreptare”. Din punctul ăsta de vedere n-am nici o teamă la o adică. Nefârtatul are constantă nevoie de publicitate.

    M. Platon: Trebuie să recunosc că aprecierea venită din partea dvs. mă onorează într-un mod aparte. Apariţia dvs este extraordinar de utilă şi de o calitate care îi poate surprinde doar pe cei care nu au citit „Ortodoxia pe litere”. Aş fi bucuros ca vreodată să ne întâlnim şi faţă către faţă.

    Pentru Idi şi alţi anonimi: Informaţia cu „rugămintea” Patriarhului este reală şi deloc puerilă. De altfel ea transpare cu claritate (desigur formulată în alţi termeni) în cuvântul său de deschidere. Experienţa de viaţă m-a învăţat că nimeni nu e sfânt încă din viaţa aceasta, prin urmare şi ierarhii au slăbiciuni şi chiar sentimentalisme (de acceptat sau de neacceptat, de înţeles sau de neînţeles). Îmi asum deplin eroarea de a fi socotit această rugăminte a Patriarhului de înţeles... Numai că la nici cinci minute, prin delaraţia făcută în media, mitropolitul a mototolit scurt pe doi slăbiciunea Patriarhului, anulând practic tot. Dacă măcar tăcea, vă mărturisesc că aş fi tăcut şi eu!

    GH. Feodorovici: Vă apreciez luările de poziţie, aveţi absolută dreptate. Îmi asum în totalitate eroarea. Şi eu am slăbiciunile mele...

    C.N.: Aşa se întâmplă întotdeauna. Lucrurile sunt întoarse pe dos. Bartolomeu Anania este securistul şi schismaticul! Cine să fie oare acela care le întoarce pe dos?!! Întrebaţi-l pe Răzvan Codrescu, el a aşternut pe hârtie o parte dintre „gâlcevile ... (cuiva) cu lumea”!

    Ruxandra Precup: În ciuda bunelor dvs. intenţii aveţi darul de declanşa tot felul de discuţii care perturbă o eventuală dezbatere fiindcă nu au nici un fel de legătură cu subiectul! Dar, pentru că lasă loc la tot felul de suspiciuni asupra altor persoane, mă gândesc să le punem punct, sper, definitiv:
    1. Nu sunt deloc o „voce” de calibru aşa cum socotiţi dvs. Dacă eram, n-aveaţi loc de mine, ca zic aşa. Or, mă străduiesc să las loc berechet altora. Dacă îmi fac cunoscută „vocea” (atâta câtă e) o fac doar uneori şi atunci doar fiindcă simt nevoia să nu (mai) tac. „Averea” a fost un proiect la care am ţinut, este adevărat, dar care a avut bunele şi bubele lui. Dacă ar fi fost important, până la urmă rezista. Dacă nu, nu!

    2. „Lumea credinţei” a fost şi este o idee ce aparţine în totalitate lui Răzvan Bucuroiu. S-a bătut cu tenacitate pentru acest proiect, a suferit şi nu odată a pus în pericol situaţia financiară a propriei sale familii. Cei care am lucrat la revistă nu am făcut decât să aducem la lumină (mai bine sau mai rău, după puterile fiecăruia) această idee. În ceea ce mă priveşte, la un moment dat „s-a creat o aşa situaţie” (vorba mitropolitului Corneanu) că ne-am despărţit. Revista şi-a văzut de drumul ei, eu de-al meu (fără ca prin asta să avem ţinte diferite). Întoarcerile în trecut nu folosesc la nimic (mai ales când e vorba de dragoste, şi aici a fost vorba de aşa ceva), în plus vă rog să observaţi că „Lumea credinţei” are deja o mult mai îndelungată şi eficientă convieţuire fără mine, decât cu mine. Oricum, dacă sunteţi într-adevăr o cititoare reală a revistei vă mulţumesc că nu m-aţi uitat. Dacă şi după 5 ani cineva are o oarecare „tulburare” din pricina absenţei mele publice sunt obligat să cad pe gânduri. Doar să ştiţi că nu e vorba de nici un complot. E alegerea mea.

    3. La comentariile legate de textul lui Răzvan Codrescu, faceţi în schimb o gafă! Aceea de a afirma că textul meu „Gudurăul” din „România şi Julieta la fix” (Curtea Veche, 2007) îi este dedicat d-lui M. Vasileanu. Întâi că eu nu m-am intersectat decât de câteva ori cu d-l Vasileanu, legat de mai multe propuneri de colaborare (şi de o parte şi de alta) care s-au concretizat până la urmă într-un studiu mai amplu despre Ion Marin Sadoveanu, apărut în publicaţia pe care o conduce. Prin urmare nu am cum să-l cunosc atât de bine încât să-mi permit să mi-l aleg drept „muză”. L-am revăzut în ultimii ani doar la televizor şi recunosc că nu împărtăşim (cel mai adesea) aceleaşi opinii. Personajul „Gudurăul” reprezintă chintesenţa a mai multor tipologii post-decembriste ce roiesc în jurul nostru. Dar de aici până la a identifica un „tip” cu o anumită persoană e un demers nefericit (ca şi „reformularea dogmelor”) pentru care m-aş bucura să găsesc scuzele dvs., în eventualitatea în care mai vizitaţi aceste locuri.

    Pentru j.b.: E posibil să aveţi dreptate. Nu mă pricep la geometrie, iar în ceea ce priveşte hidrometria nu îmi amintesc. Decât dacă faceţi cumva referire la un text de-al meu intitulat „Apa şi Cuvântul”. Dacă l-aţi perceput în această direcţie, mă gândesc să dau curs sugestiei dvs. şi să mă adresez unei reviste de specialitate. Argumentul meu este geometric atâta vreme cât, punctual, ceea ce ni se oferă ca fapte se înscrie în această geometrie. Înţeleg că-mi reproşaţi că nu am în vedere şi aspectele luminoase din activitatea mitropolitului Corneanu. În ce mă priveşte nu numai că am citit, dar am şi citat când a fost cazul volumele sale de studii patristice. Dar, după cum probabil aţi avut prilejul să constataţi, în ultima vreme competenţa în studiile patristice nu are întotdeauna legătură cu dreapta credinţă. Acuma nu era să împănez fragmentele din dosarele de turnător ale mitropolitului Corneanu, cu cele din studiile patristice. Deşi, n-ar fi o idee rea. Cât îl priveşte pe Bartolomeu Anania, Răzvan Codrescu v-a răspuns îndeajuns de bine. Din punctul meu de vedere nu pot decât să adaug ceea ce i-am scris la un moment şi dat lui Ion Zubaşcu: „Am băut o viaţă întreagă apă şi acum veniţi dumneavoastră să mă faceţi să cred că am băut noroi?!!”. De Cristian Bădiliţă mă leagă o prietenie şi nicidecum vreo obligaţie contractuală. El a adunat alături de el la Averea pe Adrian Papahagi, Cristi Pantelimon şi pe mine. Asta nu înseamnă că fiecare era în acord cu celălalt. E puţin lipsit de delicateţe să vorbesc despre prietenie într-un spaţiu public. Dar, dacă veţi fi avut prilejul să citiţi şi celălalt text al meu legat de mitropolitul Corneanu şi intitulat „Locvacitatea greco-catolică a Vaticanului tăcut”, aţi fi constatat că şi prietenia merge până la un moment dat. Până când se ating nişte limite. Din punctul meu de vedere ele au fost depăşite.

    Marcel Răduţ: În ceea ce priveşte Taina Spovedaniei eu nu mă pot pronunţa decât teoretic şi evident din experienţa mea personală de penitent, ca să zic aşa. În schimb, în Sinod s-au pronunţat 48 de duhovnici.

    Răzvan Codrescu: Îţi mulţumesc pentru „mediatizare” şi îmi cer iertare pentru tot necazul pe care ţi l-am produs, punându-te din pricina vacanţei mele "la ţară” fără internet, în situaţia de a răspunde în locul meu. Ai făcut-o competent şi mai ales ...cu extrem de multă răbdare! Ţi-am scris un e-mail cu mai multe!

    RăspundețiȘtergere
  40. Îţi mulţumesc şi eu, în numele tuturor cititorilor blogului, atît pentru textul postat, cît şi pentru răspunsurile la comentarii - tîrzii, dar cu atît mai binevenite.

    RăspundețiȘtergere
  41. Dragii mei Razvani, chiar vorbeam astazi la biserica cu prietenii de bucuria pe ne-a oferit-o aceasta minunata coalitie a condeielor intelectualitatii ( detest cuvantul dar nu am altul ) crestine impotriva minciunii care incepuse sa perforeze precum cariul in icoana ortodoxiei si sa intunece peisajul crestinatatii valahe. "Mărturisind dreapta credinţă şi urmând Calea, Adevărul şi Viaţa această derută n-ar trebui să existe" spune Razvan Ionescu cu seninatate frusta. Sa dea Domnul sa nu mai fie cazul de asemenea provocari. Dar pentru ca nu sunt naiv si imi dau seama ca or sa tot fie, imi doresc sa existe mereu si cativa inotatori indaratnici impotriva curentului general. Foarte bune articolele tale, Razvane! Pe primul (cu greco-catolica...) mi l-a semnalat celalalt Razvan, Bucuroiu. Cred ca aceasta "intamplare" ar fi un bun prilej sa ne vedem cu totii. Pe Dl. Mircea Platon il asteptam cu prea putina rabdare in tara. Pe curand.
    Iulian Capsali

    RăspundețiȘtergere
  42. Multumesc si eu pentru raspuns.

    Multa sanatate si bucurie!
    C.N.

    RăspundețiȘtergere
  43. felicitari ptr. articol.
    Domnul Iisus a luat biciul cand a intrat in templu,ar trebui sa ne organizam,noi mirenii(daca BOR nu o face), ''sa luam biciul'' si sa cerem curatenie in biserica noastra si chiar daca prin aceasta s-ar slabi,apoi,curata fiind, se va intari . Doamne ajuta !

    RăspundețiȘtergere
  44. "Fie ca intotdeauna sa fiM constientI ca sUNtEM iubiti peste masura si fie ca noi sa vrem sa iubim neconditionat in schimb."

    "Fie ca intotdeauna sa ne simtim protejati si leganati in mainile lui Dumnezeu asemenea unor copii pretuiti ce suntem...

    Si cand suntem tentati sa judecam, fie ca toti sa ne amintim ca totii suntem UNA si fiecare gand pe care-l gandim se reflecta in univers si atinge pe toate si pe toti. "

    Nu sunt cuvintele mele...le-am citit (la singular...si le-am scris pentru noi toti!), mi-au placut...si m-am gandit sa vi le spun si dumneavoastra.

    Sa traim, sa iubim, si sa nu uitam ca "mai mare dintre toate este DRAGOSTEA".

    "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!"

    RăspundețiȘtergere
  45. Foarte incurajator articolul!
    O mica nemultumire:
    Chiar daca dosarul ne relateaza ca dupa fapte pare a fi ateu, eu nu pot fi sigur ca este ateu. De ce? Pentru ca s-ar putea sa aiba o structura interna suficient de alambicata care sa ii fi facut posibi comportamentul.
    "Omul e o structura de idei. Imi place sa sfatuiesc tineri, caci de la ei pot sa ma astept mai usor la pocainta." - cam asa a zis par. Teofil Paraian.

    RăspundețiȘtergere
  46. Nu-i important dacă este sau nu este ateu. Important (citeşte: grav) este că a ajuns să se poarte ca un ateu (şi încă de la înălţimea treptei arhiereşti), cu toată sminteala pe care o poate produce comportamentul respectiv.
    Iar "alambicarea" sufletească nu este în nici un caz scuză universală, mai ales la un asemenea nivel.

    RăspundețiȘtergere
  47. Trist este ca noi preotii din Transilvania (vorbesc in cazul meu) ne chinuim sa explicam oamenilor de ce nu participam la inmormantari si alte ierurgii cu greco-catolicii sau chiar si taine (iar credinciosii ne acuza prin lipsa intentiei de a intelege) iar ierarhii nostri, unii care ar trebui sa se retraga la o manastire si sa-si vada de mantuirea sufletului se ocupa de porcarii ce nu ne fac decat deservicii. Multumim pentru ca, oricum, Insusi Mantuitorului ne-a avertizat asupra unor astfel de TRADATORI chiar de langa EL. Nu cred ca in acesemea situatie trebuia sa existe vreo motivatie sentimentala in a nu hotari ceea ce trebuia sa se hotarasca. Si ceea ce este mai trist e ca vor urma alte acte de apostazie, chiar a celor doi ierarhi.

    RăspundețiȘtergere
  48. Părinte dragă, dacă sunteţi atât de arzător întru Hristos, de ce vă ascundeţi verticalitatea canonică şi dogmatică sub sutana călduţă a anonimatului? Trist este că majoritatea staţi şi bombăniţi pe la colţuri şi nimic nu va convine. Chiar şi atunci când alţii îşi pun pielea la saramură. Mai bine spuneţi cum dvs. şi alţi preoţi din Ţara Făgăraşului nu citiţi "Moltivele Sf. Vasile" nici măcar în zi de 1 ianuarie de frică să nu-l supăraţi prea tare pe nefârtatu încât să facă vreun zbenghi în frunte cuiva din familie! Acolo e loc de sentimentalism?

    RăspundețiȘtergere
  49. Primiti marturia sincera ca ma reconforteaza rolul intru Domnul, mai caldut poate in viziunea si in intelegerea unora sau altora, de a fi (simplu) preot care se ingrijeste intai de toate de cele incredintate lui din mana Arhiereului, in patratica sa, si sunt departe de a crede ca interventiile mele eventual publice, cu dorire de putere si de ravna apostolice, ar salva cu ceva ortodoxia. Daca insa prin duhovnicia pe care o port, macar din cand in cand, un om invie, consider ca am implinit ceea ce Insusi Domnul mi-a incredintat si ma multumesc cu atat. Primiti insa un rapuns acolo unde nu ati mai primit rapuns inca: 1. nu vad ratiunea teologica pentru care de ziua sfantului Vasile cel Mare s-ar face in mod obligatorie molitfele lui. Aici nu este o chestiune de tipul: cine e "tare", le face. Le face cine judeca necesitatea lor si are binecuvantare sa le faca. In ceea ce ne priveste aici, in Paris, nu imi amintesc sa fi primit binecuvantare sa le facem, dat fiind tocmai caracterul lor aparte: sunt adresate unor situatii deosebite din viata credinciosilor, si nu oricui si oricum. Iar daca ati suspecta cumva ca nu pretuiesc frumusetea si inaltimea sfantului Vasile, primiti marturie ca numele lui il poarta unicul meu baiat, dat fiind dragul si respectul pe care il port sfantului. 2. In privinta sutanelor care acopera, sa nu ne pronuntam prea repede asupra realitatii de taina - as indrazni sa spun - a unuia sau altuia in toata durerea si zbaterea pe care fiecare drum intru Hristos, ca preot sau credincios, il presupune. In ce ma priveste, spovedania mi-a adus in fata un chip de intelegere diferit de ceea ce tindeam sa inteleg prin simpla privire catre faptele oamenilor. Semneaza un neanonim (aveti semnatura mea) anonim (unul printre atatia multi altii).

    RăspundețiȘtergere
  50. Iertare, pentru a nu exista confuzii si neintelegeri, a semnat un item mai sus un "razvan ionescu" in versiunea hirotonita, altul decat cel binecunoscut aici.

    RăspundețiȘtergere
  51. Draga Razvan Ionescu, acel preot din Transilvania nu ti-a spus despre ce ne convine si ce nu ci doar o parere pe care o are in logatura cu situatia de la fata locului. Cand ai fost, stimate domn, ultima data in Ardeal sa vezi ce nenorocire a facut aceasta DREAPTA justitie a tarii noastre cu poporul roman ortodox atunci cand le-a furat bisericile si le-a dat greco-catolicilor (Atentie!!!! si ortodocsii, ca urmasi, au dreptul sa mosteneasca din averea inaintasilor deci si din biserici, e, cum va imparti justitia in astfel de situatii?). Voi, la Bucuresti va ocupati doar cu vorba. Stim noi cum functioneaza sistemul acolo. Aici in NVul tarii situatia e CRITICA si pentru faptul ca la Bucuresti interesul este doar de moment incepand cu vladica si terminand cu opinca. Asa ca, nedocumentat, numai vorbi despre ceva ce lipseste din ceea ce nu intelegi.

    RăspundețiȘtergere
  52. Frăţia voastră, vă aflaţi în eroare. Domnul Răzvan Ionescu locuieşte cea mai mare parte a timpului nu în Bucureşti, ci în Braşov, unde are familia, şi foarte des într-un sat din Ţara Făgăraşului, aşadar în Transilvania. În plus e legat de Ardeal trup şi suflet prin mama dînsului si prin Mitropolitul Bartolomeu Anania de care este nedespărţit încă din copilărie. Aşa că ştie foarte bine cît de gravă este situaţia. De altfel de aceea şi scrie la „Gazeta de Transilvania”. Căutaţi vă rog pe internet şi citiţi cu atenţie articolul său din 21 iunie 2008, „Locvacitatea greco-catolică a Vaticanului tăcut”, legat de această problemă şi vă veţi convinge care este poziţia dînsului. Mai sunt şi altele. Este singura voce, cel puţin de aici care are curajul să spună lucrurilor pe nume. Doamne ajută!

    RăspundețiȘtergere
  53. De ce ne vorbeste Dumezeu ?

    Stim din proprie experienta, ca si oameni, ca nu vorbim oricui, si ca ori de cite ori vorbim cuiva avem motivele noastre, bine determinate, pentru care o facem.

    Dar care oare sint motivele lui Dumnezeu? Ce il determina pe El sa comunice cu noi? Ce Il determina pe El sa ne vorbeasca noua, oamenilor?

    In cartea lui Iov in cap33, v11 si v18 ne sint aratate doua din motivele pentru care Dumnezeu ne vorbeste noua oamenilor;
    -"....ca sa abata pe om de la rau"......
    -..."ca sa-i pazeasca sufletul de groapa".

    In Romani 6:23 gasim scris: "Plata pacatului este moartea". Dumnezeu insa nu doreste moartea pacatosului, ci doreste ca omul sa se intoarca din greselile si pacatele lui si sa asculte de El, si astfel sa aiba parte de binele si binecuvintarile pe care El le are pregatite pentru noi. El este Parintele nostru, si ne doreste binele, asa cum noi dorim binele pentru copiii nostri.

    -Dumnezeu ne vorbeste pentru ca ne iubeste.

    In Evanghelia dupa Ioan, cap. 3:16 scrie: "Fiindca atit de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe Singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica".

    Dumnezeu ne iubeste asa de mult pe noi oamenii pacatosi, incit a dat pe Unicul Sau Fiu, pe Domnul Isus Hristos, sa vina in lumea noastra si sa primeasca El, Sfintul lui Dumnezeu, El Cel fara de pacat, sa primeasca pedeapsa (moartea), pentru pacatele noastre; astfel in loc sa ajungem noi in iad, in pedeapsa vesnica, sa putem fi salvati, si sa putem ajunge pentru vesnicie in raiul lui Dumnezeu, in fericire si bucurie vesnica. Ce iubire mare!

    Care dintre noi am face asa ceva? Sa dai la moarte pe unicul tau fiu, nu pentru niste oameni deosebiti, sfinti, ci pentru oameni care au comis pacate, poate dintre cele mai grele si urite, si care te injura si pe tine, cel care-ti dai fiul pentru ei? Pentru orice parinte adevarat, copilul sau copiii lui valoreaza mult mai mult decit toate bogatiile pe care le-ar putea avea. Tot asa si Dumnezeu, are multe lucruri deosebite in acest univers creat de El, are ingeri fara numar care-L servesc, dar ceea ce are El cel mai de pret in univers este Fiul Sau, Domnul Isus Hristos, pe care ..."Dumnezeu L-a inaltat nespus de mult, si I-a dat Numele care este mai presus de orice nume, pentru ca in Numele lui Isus sa se plece orice genunchi...."(vezi Filipeni 2:9-10).

    Iata cit de mult ne iubeste Dumnezeu!

    -Un alt motiv pentru care Dumnezeu ne vorbeste, este pentru ca El doreste partasie vesnica cu omul.

    Asa cum parintii doresc sa fie cu copiii lor, si Dumnezeu ne doreste in rai cu El, pentru ca sintem creiaturile Lui, si El ne-a creiat nu pentru pedeapsa vesnica, ci pentru rai, pentru fericire vesnica, ca sa aiba partasie cu noi si dupa ce trecem dincolo in vesnicie.

    Parintele Diacon Gh.

    [...]Asculta. Acel ce-ti vorbeste,
    - prin visuri, prin bolta senina -
    e glasul ce-n veci porunceste:
    Sa fie lumina !

    [...]
    Caci Tatal atit v-a iubit
    c-a dat Fiul Sau sub ocara,
    ca oricine crede in El
    sa nu piara !

    [...]
    Asculta. El vine curind
    sa cheme pe nume pe-ai Sai.
    O, cum vei privi tremurind
    albastrele cai ?

    Asculta. Caci vremea s-a dus
    si nu-ti mai ramine prea multa.
    Dar vino acum la Isus !
    ...Si-asculta !...

    RăspundețiȘtergere