DECLARATIA PUBLICĂ
A LUI NICOLAE CORNEANU
ÎNAINTE DE REUNIREA
SINODULUI PERMANENT
SINODULUI PERMANENT
Pe 4 iunie, la Bucureşti, în deschiderea dezbaterii A.Z.E.C. pe tema "evenimentului" de la Timişoara, moderată de d-l Răzvan Bucuroiu, Nicolae Corneanu a răspuns telefonic, timp de aprox. o jumătate de oră, întrebărilor deloc comode formulate de ziariştii creştini şi preoţii adunaţi la Sala Radio.
De data aceasta, Nicolae Corneanu a recunoscut deschis că s-a împărtăşit, pradă unei stări emoţionale de moment, dar că nu-şi regretă fapta şi că e pregătit să suporte consecinţele.
Înregistrarea audio integrală a dezbaterii intitulate
MITROPOLITUL NICOLAE ŞI CONSECINŢELE GESTULUI SĂU:
FORŢAREA UNITĂŢII SAU ABANDONAREA IDENTITĂŢII?,
cuprinzând şi răspunsurile ierarhului Nicolae Corneanu,
poate fi descărcată de la adresa http://www.azec.org.ro/ , secţiunea Ştiri.
poate fi descărcată de la adresa http://www.azec.org.ro/ , secţiunea Ştiri.
Extrasul doar cu interventia telefonica a IPS Nicolae la dezbaterea AZEC il puteti gasi pe blogul lui Laurentiu Dumitru:
RăspundețiȘtergerehttp://laurentiudumitru.ro/blog/2008/06/05/interventia-telefonica-a-ips-nicolae-la-dezbaterea-azec/
De asemenea, o versiune mai bine comprimata a dezbaterii (35MB fata de 145MB) o puteti gasi aici:
http://mihd.net/82hglk1
(Click Request Ticket apoi Click/Save Download)
Mulţumim, Ciprian Popa!
RăspundețiȘtergereFelicitari!
RăspundețiȘtergereBravo si multumiri A.Z.E.C pentru lectia de,,realism ortodox"!
RăspundețiȘtergereRamai blocat in fata sentimentului religios autonomizat care inlocuieste credinta la varful ierarhiei. Turma este ,,catehizata" mai mult de telenovelele furnizate in Romania de cativa ani incoace si reactioneaza tipic, poate fi un subiect si acesta care sa mai indulceasca inimile, sa ne creasca glicemiile...oricum tendinta e sa devenim diabetici la nivel de natiune.
Asteptam...
Corina N.
C.N.
Speram ca decizia să fie luată astăzi! Mi-e că, până-n iulie, mi se răceşte şampania excesiv...
RăspundețiȘtergereParinte, serviti sampania cat se mai poate si e proaspata, caci, cred ca aveti loc rezervat in calendar...
RăspundețiȘtergereC.N.
Cristian Badilita despre cazul Corneanu:
RăspundețiȘtergerehttp://www.greco-catolica.org/a384-Cristian-Badilita-12-mirari-despre-cazul-Corneanu.aspx
Reiau şi aici, în mare, ce am scris, tot în chip de comentariu, pe blogul lui Claudiu Târziu, la articolul prin care Mircea Platon îi răspunde punctual autorului celor "12 mirări":
RăspundețiȘtergereConstat că d-l Bădiliţă şi-a pierdut pînă şi graţia cu care bătea cîmpii în urmă cu un număr de ani, acum ajungînd să-i bată greoi şi împiedicat, ca într-un fel de balet cu ursul (mai tipic pentru un botoşănean decît pentru un sorbonnard).
Tot mai singur şi mai ulcerat, nemaireuşind să ţină pasul cu propria-i imagine despre sine, uimeşte în ultimele articole de gazetă, mai mult chiar decît prin reaua-credinţă, prin inepţiile teologice colportate cu aer savant, trădîndu-şi astfel, în furia oarbă a polemicii, impostura de fond în materie de creştinism, pentru că ori n-a citit de fapt sursele pe care le invocă, ori le-a citit neatent sau pe sărite, ori are pur şi simplu darul de a nu înţelege mai nimic din ce citeşte. În pofida aparenţelor, filologul remarcabil din el n-a fost niciodată dublat de un teolog pe măsură, ci doar de un eseist filozofant certat cu dreapta credinţă, de un gnosticism eclectic şi resentimentar şi de o laxitate morală vecină cu mojicia.
Greco-catolicii să se mai gîndească înainte de a jubila: n-au de partea lor vreo "rara avis", ci doar un rătăcit ce le cîntă conjunctural în strună, crezîndu-i pe ei ce i-ar conveni lui să fie şi ignorîndu-i fără scrupule în ce se pretind ei că sînt. Omul e la fel de străin - nu doar prin asumarea reperelor, dar şi prin structură - şi de greco-catolicism, şi de romano-catolicism, şi de ortodoxie, arătîndu-se mai degrabă de un intelectualism protestant fără angajare, cu care religios se află niciunde, iar confesional nu-l poate duce nicăieri.
D-l Mircea Platon a fost îngăduitor (sau n-a avut vreme), atacînd doar o mică parte din enormităţile celor "12 capete". Păcat că un teolog de talia lui Ioan I. Ică jr, în a cărui densă introducere la recentul corpus "Canonul Ortodoxiei" d-l Bădiliţă ar fi putut afla contra-argumente avizate la cîteva din propriile elucubraţii, nu-şi foloseşte măcar din cînd în cînd autoritatea şi forţa condeiului pentru a desfiinţa, în numele dreptei cuviinţe creştine, cîteva false mituri intelectuale ce întreţin derute şi tensiuni dizolvante la nivelul elitelor culturale neduse la Biserică (şi uneori nici la doctor), dar care au cuvînt public înaintea sa (şi chiar îi pot presupune amăgitor... complicitatea)!
Nu-i mai puţin adevărat că, în cele din urmă, autoritatea care ar putea pune capăt întregului delir mediatic iscat de gestul recent al ierarhului Nicolae Corneanu, luînd măsurile care se cuvin luate şi făcînd precizările care se cuvin făcute, este Sf. Sinod al B.O.R., care poate constata şi cu acest prilej cît de riscantă este orice întîrziere sau orice ezitare în reacţia la astfel de provocări de maximă gravitate.
Adaug aici că "mirarea" cea mai naivă (sau cea mai prefăcută) a d-lui Bădiliţă nici măcar nu este una de ordin teologic, ci reclamă doar aria bunului simţ.
Dumnealui e mirat cum de lumea poate să creadă că un ierarh cu vechime de aproape 50 de ani nu ştie ce face, trădînd ortodoxia, sau se hotărăşte aşa, s-o trădeze peste noapte. Şi cum de lumea uită cît s-a dovedit el de cinstit şi de curajos, spre deosebire de alţii, cînd şi-a recunoscut colaboraţionismul cu Securitatea, încă de la începutul anilor 90, exorcizîndu-şi astfel trecutul şi dînd prezentului o lecţie de rectitudine creştinească.
E aici un argument sentimental-demagogic pe care sper că d-l Bădiliţă îl foloseşte în măcar parţială necunoştinţă de cauză (pentru că altminteri ar însemna că este la fel de abject ca şi personajul pe care crede că-l apără).
Ei bine, în cazul ierarhului învechit în rele de la Timişoara, nimic nu s-a întîmplat peste noapte şi nimic nu este cu totul nou. El nu s-a hotărît brusc să trădeze, ci a fost toată viaţa un trădător, de-acum dovedit cu documentele pe masă.
Cine este viitorul "sfînt ecumenic" pe care-l apără ridicol
patrologul antipatristic?
Este omul care încă din 1948 (adică exact din anul cînd Biserica greco-catolică primea lovitura de graţie din partea noului regim ateist!)a colaborat regulat cu Securitatea pînă în 1989, deci peste 40 de ani, nu oricum, ci fiind plătit gras pe ştate (o parte din documentaţie a fost făcută publică de CNSAS, dar există dosare şi pe la alţii, cu chitanţele de plată cu tot).
Este omul care nu s-a dat înapoi, după ce a devenit ierarh (1963), să caterisească preoţi la porunca Partidului sau Securităţii, mai ales dintre "calciştii" de la sfîrşitul anilor 70 şi începutul anilor 80 (pe unii continuînd să-i prigonească şi după 1989).
Este omul care, în răspărul întregului Sinod al propriei sale Biserici, a restituit necondiţionat greco-catolicilor lăcaşurile de cult revendicate din eparhia sa.
Este omul care, sacrificînd senin teologia ideologiei, a practicat constant cel mai radical discurs ecumenic din cadrul ierarhiei B.O.R., favorizînd constant partea greco-catolică sau diferitele grupări protestante, închizînd ochii la apartenenţa declarată public a unor preoţi din eparhia sa la lojile masonice, iar în cele din urmă încuviinţînd profanarea spaţiului sacru al Catedralei din Timişoara prin nişte ritualuri heterodoxe de tip masonic (pe care oricine le poate viziona pe internet).
Este omul care acum cîţiva ani a declarat negru pe alb într-un interviu (cf. "Formula AS" nr. 611 din 2004) că pînă la urmă şi ortodocşii vor trebui să recunoască primatul papal ca o "consecinţă" sine qua non a unirii Bisericilor.
Nu, nu-i nici o mirare că este şi omul care s-a împărtăşit mai nou cu catolicii, mai întîi minţind public că n-ar fi făcut-o (cf. "Cotidianul" din 27 mai 2008), apoi recunoscînd că da, "e perfect adevărat", dar "sincer" nu regretă.
Gestul său "simbolic", de aşa-zisă "frăţietatte", nu este decît încununarea senilă a unui lung traseu al trădărilor şi minciunilor de tot felul, început în urmă cu 60 de ani şi care n-a cunoscut aproape nici o clipă de răgaz.
Cît despre aşa-zisa recunoaştere şi căinţă din 1990, să fim serioşi! A fost mai mult o manevră şmecheră decît un act efectiv de mărturisire şi de căinţă. Căci a mărturisit doar vag o colaborare conjuncturală, făcînd mai degrabă pe victima, dar nu a recunoscut nici pe departe ce şi cît a făcut (ceea ce-l face personajul cel mai sinistru din întregul Sinod, căci de colaborat au mai colaborat şi alţii, dar nimeni atît de îndelung, de constant şi de "cointeresat"). Or, în aceste condiţii, a avut incomensurabilul tupeu de a se complace, după 90, să treacă în ochii atîtor ignoranţi sau naivi drept "ierarhul-model" al unei ortodoxii româneşti mereu atacate, pe drept şi pe nedrept.
Iată adevăratul portret al "sfîntului ecumenic" al d-lui Bădiliţă! Şi nu-i decît unul în linii mari...
Domnule Codrescu,
RăspundețiȘtergereInainte sa il lapidati pe dl. Badilita si sa ii terfeliti competenta de patrolog ar trebui sa dovediti cel putin o competenta similara. Or, aici aveti cel putin un handicap grav, pe care vi-l recunoasteti oarecum implicit: nu aveti acces direct la sursele pe care dl. Badilia le consulta in cunostinta de cauza, in limbile de origine. Pana cand nu va puneti la punct greaca veche si latina, nu puteti ridica piatra. Mergeti, faceti facultatea de profil si dupa aceea sunteti liber sa va desfasurati toate angoasele de sectar. E valabil si pentru ceilalti pravoslavnici de profesie care va frecventreaza situl, gata sa zdrobeasca pe oricine stie o iota mai mult decat ei. Dupa aceea putem discuta despre eventualele abateri de la dogma si invataturile Parintilor.
Eu nu i-am contestat d-lui Bădiliţă (deşi alţii mai avizaţi o fac) competenţele în materie de limbi clasice. Ba chiar l-am numit "filolog remarcabil" (ceea ce probabil că v-a scăpat).
RăspundețiȘtergereAici este însă vorba de altceva decît de filologie şi erudiţie. Limbile clasice nu sînt panaceu universal. Pe de altă parte, e o vorbă cu "litera" şi cu "duhul", pe care nu se poate să n-o ştiţi. A spus-o un neelenist (Iisus Hristos) unor neelenişti (ucenicii Săi).
Poate că d-l Bădiliţă nu, dar Dumnezeu (nu ştiu dacă aţi băgat de seamă)ne lasă o şansă şi nouă, ăstora mai proşti...
Domnule Codrescu,
RăspundețiȘtergereCompetenta de clasicist a dlui Badilita este greu contestabila (ma intreb cine or fi 'avizatii' de care vorbeati): omul, dupa cum stiti, a avut prilejul sa o dovedeasca in centre si cercuri mai largi decat umila noastra baltoaca. In general, clasicistii adevarati de la noi, oricat de porniti impotriva dlui Badilita, nu ii pun la indoiala stiinta (in definitiv a fost discipolul iubit al lui Petru Cretia). Cat despre atotstiutorii elenizanti din BOR, a se slabi...
Problema nu se pune in termeni de buni si prosti, asa cum v-ar placea, probabil,nici macar in termeni de credinciosi sau necredinciosi. Credinta nu se masoara in functie de gradul de patrundere a textelor patristice. Asa ca , stati linistiti, nu ratati nimic. Toata tarasenia cu accesul la sursele prime este una de minimal respect: ce sa facem, sunt unii care se pricep, altii care nu se pricep. Unii care, pricepandu-se le-ar putea, la o adica, explica altora, pe cand acestia din urma, nepricepandu-se, nu le-ar putea in veci explica celor care se pricep. Simplu ca buna ziua. Socrate la umbra.
In loc sa tot batem din taste aiurea imprecatii si exhortatii (hais-cea pe ogoarele ortodoxiei), ar fi mai intelept sa deschiem in mo sistematic Biblia, sa mai deschidem si manualele de limbi sacre, sa mai si dam niste examene si asa mai departe. NU va suparati, dar daca ati vedea cata greaca si ebraica si cata biblistica stiu fratii neoprotestanti, v-ar ingheta polemica pe buze.
Sa nu ma itelegeti gresit, eu nu contest deloc confesiunea ortodoxa, nu sunt adept al neoprotetstantismului de nici un fel, nici un fanataic al catolicismului, dar de ce sa ne mai tot targuim ca niste babe tampite pe toate chichitele in loc sa ne ocupam de treburi mult mai importante si mai placute: de exemplu sa citim, fara ura, cate un capitol din Biblie, din Augustin sau din Dionisie?!
Nu pot să nu respect nobleţea aspiraţiilor dvs. culturale, nici să pun la îndoială necesitatea unei cît mai bune întîlniri între religie şi cultură, dar impresia mea este că dvs. riscaţi să confundaţi planurile şi să prefaceţi religia într-o afacere particulară de tip iniţiatic, de la care sînteţi gata să excludeţi, cu un gest larg şi suficient, tot "poporul lui Dumnezeu" neacreditat la Sorbonna.
RăspundețiȘtergereCultura (şi limbile clasice în cadrul ei - infinit mai vast şi mai complex) înseamnă foarte mult, dar nu înseamnă totul. Ea te poate ajuta, dar te şi poate sminti, dacă pierzi dreapta măsură. Dovadă că, dacă erudiţia face uneori servicii incontestabile religiei, alteori tot ea este campioana ateismului sau laicismului.
Chiar nu vă daţi seama că Dumnezeu la judecată nu ne va întreba despre etimoane şi aorişti, ci despre credinţă şi faptele ei?
Chiar nu ştiţi că mai bine de trei sferturi din sfinţii creştinismului (fie el apusean sau răsăritean) au fost oameni neînvăţaţi sau mai puţin învăţaţi?
Nu vă acuz în nici un caz de rea-credinţă, îmi dau seama din scrisul dvs. că sînteţi o persoană inteligentă, cultivată şi onestă, dar îmi permit să cred că, la fel ca şi d-l Bădiliţă, aveţi o grilă protestantă de lectură a religiosului, care vă predispune la un fel de elitism individualist, care este exact fundătura simetrică a gregarismului habotnic care vă repugnă (şi pe bună dreptate).
De dorit ar fi să regăsim cu toţii, fiecare folosind talanţii care i-s daţi, buna cale de mijloc, dreapta cumpănire, admiţînd - măcar de hatîrul lui Dumnezeu, ca să zic aşa - că perspectiva mîntuirii o au şi cei care nu fac performanţe culturale, nu scriu cărţi, nu citesc evreieşte sau greceşte, dar care au înţeles poate mai bine decît d-l Bădiliţă că pînă la urmă ne mîntuim nu prin crize de orgoliu, ci prin crize de smerenie, şi nu fiecare de capul lui, ci fiecare "în rîndul cetei sale", cum zice Apostolul.
În concluzie fie spus, Biserica nu ţine loc de bibliotecă, nici biblioteca loc de Biserică. Dar de mîntuit te mîntuieşti în Biserică, nu în bibliotecă. De aceea nu poţi să batjocoreşti neamendat Biserica în numele bibliotecii - ceea ce, din păcate, a ajuns să facă d-l Bădiliţă, trăgîndu-i - pe cît se vede - şi pe alţii după el.
Domnule Codrescu,
RăspundețiȘtergereNu fac parte din nici o secta bibliofila. Si tocmai asta spuneam: ca nu prin biblioteca se masoara credinta. Imi dau seama totusi ca cele doua realitati mundane, credinta si cultura - imi veti spune, nu-i asa?,ca credinta transcende mundanul, de acord- nu trebuie sa traiasca in vesnica dusmanie, sa isi arunce ocheade piezise si injuraturi neaose sau maliti pretioase peste un fel de zid al Berlinului. Va asigur, acest zid al Berlinului nu a existat niciodata decat in imaginatia unei popimi usor atinse de mania persecutiei -'stilul lovit', cum zicea foarte frumos cineva- si a unor laici inutil blasfematori.
Cu tot respectul pe care vi-l port, nu pot sa fiu de acord cu punctul Dumneavoastra de vedere inexplicabil (cel putin pentru mine)de conservator. Ma intreb cum poate dori un editor de carte ca Dumneavoastra sa defileze si sa faca apologia unei preotimi neinvatate? Nu va suparati, argumentele de tip sancta simplicitas nu mai tin nicaieri in lume pentru sacerdoti. Totusi, daca semidoctismul preotimii medii (si mari,din pacate)nu pune nici o piatra de incercare inaintea mantuirii - si, principial, pentru credinciosul simplu tind sa cred la fel- atunci la ce bun am mai avea preotime? Din punctul asta de vedere, radicalismul cu care neoprotestantii au desfiintat instituitia cu pricina mi se pare o proba de realism si smerenie. In virtutea carui argument ar mai sta un popa nu prost, dar lenes, inaintea poporului? (imi veti raspunde, pe limba pravoslavnica cu ceva similar cu ex opere operato, nu?).
De acord, intre oameni mai sunt si lenesi si preotimea nu e scutita de categoria cu pricina. Iar asta e un motiv insuficient ca sa punem la zid un intreg ordin social. Perfect, dar nu va da totusi fiori usurinta cu care BOR trece cu vederea apelurile unor laici la dialog, nu va cutremurati, Dumneavoastra intelectual de top, cand ascultati predici interminabile si dezlanate care nu zic nimic (limba de lemn pravoslavnica), nu va ingrijorati de absurditatea manualelor de religie care le spala pruncilor creierii cu gramezi de sententiae morale si imperceptibile, la varsta aceea frageda,franturi de dogma, dar fara carnea narativa a Bibliei? Ei, si ce, bisericile sunt pline si fara naratiuni biblice, si cu intermeniabilele predici... Va dau o veste foarte proasta: nu va mai tine mult devotamentul asta fara conditie. Vreti, nu vreti, Romania evolueaza.Si la un moment dat ritmurile vor fi atat ametitoare, incat, orice ar face, oamenii adormiti din Biserica nu vor mai putea tine pasul. Se amagesc mai-marii si mai-micii paznici daca cred ca si alte urgii au trecut peste ei si n-au patit nimic. Ma indoiesc ca vor rmane consecventi cu punctul asta de vedere peste nu mai mult de 20 de ani.
Domnule Codrescu, nu vedeti cat de izolati ati ramas cei cu propensiuni nationaliste, garda anilor '90? Mai stie tineretul ceva de Dumneavoastra astazi? Nici in al doisprezecelea ceas nu intelegeti ca tineretul trebuie atras? In nici un caz nu o sa-l atraga niste semidocti proskinetici si niste smecheri de parohie, cu incruntaturi caraghioase.
Poporul a inceput sa se curete, sa se spele, sa se, cum ati zice Dumnevoastra, primeneasca. Oamenii Bisericii sunt obligati sa o faca si ei daca nu vor sa boceasca, derelicti, prin prunduri de bargaie peste putin.
De aceea mi se pare ca nu trebuie lapidat IPS Nicolae. E, cred, singurul care a inteles. Vorba lui Cioran.
Erata: 'malitii', nu 'maliti'.
RăspundețiȘtergereNu e o calofilie aceasta. Ci respectul pe care i-l port editorului R. Codrescu.
Anticlericalismul dvs., deşi mult prea radical (suferind de patima generalizării abrupte), nu e desigur lipsit de obiect. Vă mărturisesc că şi eu unul sînt mai supărat pe anumiţi preoţi ortodocşi, care nu se ridică la înălţimea chemării lor, decît pe neînţelegerile şi diatribele dvs., căci unii ca aceştia dau iresponsabil apă la moara detractorilor Ortodoxiei (confundate prea adesea cu expresia ei instituţională, ca şi cînd - mutatis mutandis - ai confunda Cultura cu instituţia şcolară şi forurile aferente).
RăspundețiȘtergereDvs. înţelegeţi să vă revărsaţi asupra mea (sau a altor intelectuali ortodocşi receptaţi ca "prea tradiţionalişti")toată obida acumulată împotriva unei anumite "popimi analfabete", eludînd faptul că eu nu sînt "popă" şi că n-am făcut niciodată în scrisul meu "elogiul analfabetismului". Iar după ce mi-am cheltuit jumătate din viaţă traducîndu-i pe Sf. Ioan al Crucii şi pe Dante Alighieri, cred că nici de anticulturalism visceral sau de anticatolicism aprioric nu pot fi atît de uşor acuzat.
Poate că dacă aţi avea bunăvoinţa şi aţi catadicsi la efortul de a o cunoaşte mai îndeaproape, v-aţi da seama că lumea ortodoxă are, printre "uscăturile" care vă oripilează, şi destui slujitori vrednici (unii chiar şi teologi sau cărturari notabili, inclusiv cu doctorate prin Apus şi cu bibliografii respectabile). Sigur că ar fi de dorit ca numărul lor să crească - şi mă gîndesc că aşa se va şi întîmpla, cu sau fără voia dvs., chiar dacă nu peste noapte. Acum, nu ştiu ce aşteptaţi dvs. predilect de la un preot. Pentru mine, dacă e vrednic în slujirea lui, dacă respectă Predania, dacă are dragoste şi zel pentru Dumnezeu şi pentru turmă, e mai puţin important că nu va fi ştiind limbi străine, că nu va fi putînd să enunţe legile termodinamicii sau că nu va fi fiind la curent cu literatura postmodernistă.
Dacă am nevoie şi caut erudiţie sau preciziuni ştiinţifice, nu mă duc la preot, ci la savant, eventual chiar la d-l Bădiliţă. Şi nu mă deranjează dacă d-l Bădiliţă fumează sau nu posteşte vinerea, căci astfel de minusuri nu impietează asupra altitudinii sale culturale, aşa cum eventualele minusuri "ştiinţifice" nu impietează asupra duhovniciei unui preot rîvnitor sau unui monah cu viaţă ascetică.
Pe scurt, dacă am nevoi religioase, mă duc la preot (şi îl voi alege şi judeca după măsurile specifice lui), iar dacă am nevoi culurale, mă duc la omul de cultură corespunzător (pe care iarăşi îl voi alege şi îl voi judeca după măsurile care-i sînt proprii). N-am ce să fac, iertaţi-mă, în trebuinţele mele precise, cu un savant rugător şi postitor care nu-şi onorează competenţele profesionale, nici cu preot citit şi subtil care lipseşte de la datoria lui de păstor sau necinsteşte cele sfinte (cum mi se pare că e şi cazul ierarhului Corneanu).
Planurile nu se amestecă şi nu se confundă, dacă eşti cinstit cu Dumnezeu, cu tine şi cu ceilalţi. Cel puţin aşa mi se pare mie.
Cum dvs. vă încăpăţînaţi însă în confuzia dintre religie şi cultură, decretînd că nu-i nimic de făcut cu o religie nelegitimată în primul rînd cultural, mi se pare că discuţia noastră, în pofida eforturilor de civilitate, devine oţioasă, aşa că vă propun s-o încheiem aici. Iar eu găsesc potrivit să o fac cu un citat dintr-un text recent al d-lui Mircea Platon, găzduit integral şi pe modestul meu blog: “Dogma e asceza cunoaşterii. Ca atare, rolul ei nu e de a-ţi vorbi despre bogăţia trecută, istorico-filologică, ci despre bogăţia eternă, a vieţii întru Hristos. […] Tradiţia nu înseamnă a cunoaşte toate erorile, ci a trăi acelaşi Adevăr în Duhul Sfînt care de la Tatăl purcede. Cunoaşterea creştinului nu e simplă erudiţie istorică sau filologică, e cunoaştere liturgică, cunoaştere slăvitoare de Dumnezeu, şi de aceea a cunoaşte nu înseamnă a «şti», ci a căuta să te apropii de Dumnezeu. […] Datoria creştinului e să se împărtăşească cu Adevărul, nu să ştie istoria erorilor. Hristos nu-i cere pescarului să fie doctor la Sorbona ca să se mîntuiască, ci doctorului de la Sorbona să aibă credinţa pescarului”.
P. S.
O observaţie, în treacăt: sunteţi atît de identificat cu d-l Bădiliţă (discursiv şi atitudinal) încît parcă aţi fi chiar el...
Domnule Codrescu,
RăspundețiȘtergereGasesc ca e foarte nimerita invitatia de incheiere a dialogului. N-am inaintat deloc. Dumneavoastra tot cu comuna rurala, eu tot cu ereticii nemantuibili. Doar numele dlui. Mircea Platon ma mai inspira acum sa va dau un raspuns la constatarea dvs. din PS: 'Platon si Aristotel/Cand el e ea, cand ea e el.' Sa ne traiasca Provincia!
Sanatate, pace si prietenie!
O ultima constatare, inainte sa punem punct acestui dialog al surzilor: am recitit textul Dvs legat de 'cazurile' Corneanu si Badilita si am fost, parca, mai miscat, la a doua lectura, de imundul acestui text. Domnule Codrescu, ar fi bine sa eliminati presupozitia total neinspirata, (chiar daca prezenta numai asa sub titlul 'ce-ar fi la o adica?') legata de infidelitatea conjugala a dlui Badilita.Din punct de vedere moral,traba aia este o porcarie, din punct de vedere argumentativ, un sfaraiac bun numai sa lamureasca liota dvs. onctuos-slinoasa de popi, iar stilistic, un grobianism. Oare cand o sa invatati sa mancati evropineste cu furculita si cutitul? Merita. Nu se mai murdaresc cartile dupa masa.
RăspundețiȘtergereNu păreaţi din specia celor care iau metaforele şi alegoriile ad litteram...
RăspundețiȘtergereIar dacă textul meu vi s-a părut imund, atunci înseamnă că n-aţi citit "pamfletele" d-lui Bădiliţă din ultimii ani, ci doar studiile sale de specialitate...
Dar ca exerciţiu de smerenie şi ca reverenţă faţă de zelul dvs. (demn de o cauză mai bună), am să scot numele de acolo.
Şi întrucît nimic nu vă indignează pe lume dacă nu este strict ortodox, încercaţi să vă calmaţi cu o analiză "stilistică" şi "morală" a evropeneştilor şarje mahalagesc-calomnioase ale idolului dvs. la adresa unor Andrei Pleşu, Teodor Baconsky sau Nicolae Manolescu. Iar apoi, calmat şi împăcat cu sine, reveniţi şi mai trîntiţi-mi două-trei vorbe grele pe blog, ca să ştie lumea şi pe la noi, prin Provincie, ce va să zică europenitate şi serafism intelectual!
Domnule Codrescu,
RăspundețiȘtergereImi pare rau ca v-am jignit. Stiu ce a scris dl. Badilita despre oamenii pe care i-ati insirat (si nu numai despre ei) si am fost foarte mirat si intristat atunci. In buna masura, gustul amar a ramas.
Zelul meu, caruia dumneavoastra ii ziceti idolatru, are alte resorturi decat conjuncturalele ghionturi rumanesti aplicate prin gazete ma mult sau mai putin onorabile. Sunt revoltat ca lucrurile au degenerat in halul acesta si,a fi pus sa aleg intre o tabara sau alta, mi se pare grotesc (nu sunt adeptul taierii nodului gordian, spre deosebire de 'idolul' meu). Dincolo de exagerarile pe care, din pacate, le-au gazduit toate gazetele de scandal, este profund regretabila cultivarea scandalului insusi in afara acestora si infestarea spatiului public cultural romanesc cu asemenea umori.
Imi pare rau ca elitele s-au dezbarat cu atata usurinta de un om de mare valoare (adesea unii membri ai ziselor elite nu se pot compara cu dl. Badilita...si din pacate astia au fost cei mai virulenti impotriva lui), dupa cum imi pare rau ca din partea dlui Badilita nu vine nici un semnal de posibila impacare cu oameni care i-au vrut, literalmente, binele.
Bantuie, din pacate, prin mediile culturale romanesti un duh prost de discordie care se hraneste cu jertfe inutile de competente, in detrimentul , bineinteles, al tuturor si spre fericirea altora care s-ar cere realmente updatati.
Nu sunt, in cuda aparentelor nici antiortodox, nici protestant platit, nici catolocizant fascinat. Ci un crestin angajat cultural (asta a fost calea mea spre Biserica, descoperita in momente grele ale existentei mele, n-am ce sa fac) iremediabil trist ca asemenea chichite umorale arunca in aer pur si simplu inceputuri trainice de drum. Cunosc un asemenea inceput. Il stiti si Dumneavoastra. Din pacate, el nu va mai duce nicaieri,dupa ce se va fi consumat in cercuri din ce in mai stranse.
Va rog sa nu imi luati in nume de rau asprimile si sa imi treceti cu vederea exaltarile imberbe. Ceea ce vreau sa spun se poate rosti in doua vorbe: imi pare rau ca s-a stricat caruta. Atat cititorii lui Platon, cat si necititorii vor pricepe la ce ma refer. Cred ca ar fi bine sa punem niste bemoluri la reactiile noastre (voi incepe cu mine). Poate cine stie...
Intelegeti ca nu aveam nimi cu Dumneavoastra. M-am adresat dvs numai pentru ca erati avizat. In nici un chip vizat.
Ganduri bune,jb
Nu în termeni de a mă fi jignit se pune problema. Vă înteleg iritarea şi decepţiile, pe care în ultimul mesaj reuşiţi să le comunicaţi într-un mod mult mai viu şi mai uman. În finalul unei discuţii aparent constipate şi sterile, iată că reuşim să ne întîlnim omeneşte în îngrijorarea faţă de o lume (românească şi nu numai)care pare a deveni, văzînd cu ochii, cea mai rea dintre lumile posibile. Cu toţii sîntem vinovaţi şi cu toţii greşim - într-o privinţă sau alta, într-o măsură sau alta. Faptul de a avea totuşi puterea sau disponibilitatea de a ne respecta în suferinţă, dincolo de neconvergenţa detaliilor, e poate şansa pe care Dumnezeu ne-o lasă fiecăruia şi tuturor, ca să nu ne risipim de tot în zarva cuvintelor.
RăspundețiȘtergereSă nădăjduim că nu ne va fi dat să pierim fiecare pe limba lui, ci să ne salvăm, cu limbile noastre cu tot, în Duhul în Care toate au şansa să fie UNA.
Domnule Codrescu,
RăspundețiȘtergereAti vazut articolul dlui plesu din 'Dilema'?
http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=229&cmd=articol&id=8585
E minunat!
Ganduri bune,
jb
Multumesc pentru semnalare.
RăspundețiȘtergereIntelept Sinodul. Ce ziceti? Mie mi-a placut mult. Se vede cine e acolo primus inter pares. Slava Domnului!
RăspundețiȘtergereD-lui Bădiliţă (cf. greco-catolica.org) nu i-a plăcut deloc. Nici mie nu mi-a plăcut, dar din cu totul alte motive... Dacă ar fi vorba de vreo miză estetică, v-aş răspunde cu "De gustibus..."; e vorba însă aici de cu totul altceva decît de plăcere sau neplăcere...
RăspundețiȘtergereDomnule Codrescu,
RăspundețiȘtergereVa multumesc de semnalare. Acum cred ca v-ati convins ca nu sunt dl. Badilita. Ci un rumanas naiv, balcanic si impaciuitor. Putina descretire de frunti nu strica. Am trecut si peste asta, cu eterna formula 'pupat piata...'. Mie-mi convine Caragiale. Nu numai din perspectiva estetica.
Ganduri bune,
jb
Ne convine sau nu, Caragiale e mereu cu noi. Să fie mai degrabă geniul lui sau mai degrabă turpitudinea noastră?
RăspundețiȘtergereExistă, totuşi, şi o altă faţă a lui Caragiale, pe care au încercat s-o reveleze mai ales un N. Steinhardt şi un Al. Paleologu.
Pe vremuri, la Editura Anastasia, am îngrijit un volumaş cu texte creştine de-ale lui nenea Iancu: "Nimic fără Dumnezeu". Ştia nenea Iancu să ia lucrurile şi în serios, credeţi-mă! Din păcate, un Caragiale serios, ba chiar dus la biserică, nu mai interesează pe nimeni...
Domnule Codrescu,
RăspundețiȘtergereEu as fi foarte multumit si numai daca l-ar sti lumea pe acest Caragiale care ni se pare banal. Sau pe acel Caragiale epistolar formidabil. Cat despre Caragiale crestin... am senzatia ca e mai greu de impus constiintei publice romanesti. Nu neg, oameni de mare finete s-au ocupat si de aceasta mai putin stiuta latura a istriotului (i-ati numit si i-ati frecventat si va respect si pentru asta). Totusi cred, vorba aceluiasi Cioran, ca Shakespeare a exagerat. Cu cat ar fi mai usor oare sa vorbim de geniul de dramaturg al lui Eminescu decat de crestinismul practicat al lui Caragiale? In definitiv, incercari dramatice a avut si poetul national...
Dar pentru descretirea fruntilor va propun o strofa din Heine:
'Germanische Baeren glauben nicht mehr,
Und werden Atheisten;
Jedoch die franzoesischen Papagei'n,
Die werden gute Christen.'
(Verkehrte Welt)
Berlinezi sau nu, sorbonarzi sau nu...
Ganduri bune,
jb
Vedeţi de ce, ca şi evreul Heine,nu ne dăm în vînt după Occident? Caragiale însuşi nu s-a dus acolo decît ca să moară. Şi ce viu era!
RăspundețiȘtergereDomnule Codrescu,
RăspundețiȘtergereV-am promis ca ma retrag cand vad, ultima, postarea aceasta. Vad ca nici sa va amuzati nu mai aveti chef...Totul e o rastalmacire antioccidentala pe situl asta.
Ceea ce ma surprinde (sau nu) este cu cata sete il numiti pe Heine evreu, chiar daca il luati , de ochii lumii, si pe el in barca dvs. antioccidentala. 'Evreul Heine'? Si atunci eu va intreb ca ionesco: 'Eh, bon?'. Aveti vreo problema? Ca sa fii amuzant nu trebuie sa ai diagonala si camasa verde...Poti sa fii si poet. Si, uneori, printre picaturi, cu voia legiunii, chiar si evreu. A fi antisemit, ce prostie patentata!
Si, domnule Codrescu, Caragiale a plecat in Germania asa cum pleaca toti romanii in Germania: ca sa o duca mai bine, intr-o tara decenta, nebalcanica si cuminte. Sta marturie intreaga lui corespondenta. Chestia cu moartea ( 'a plecat sa moara acolo') e de un patetism jenant. In mod sigur, nimeni nu se duce la mai bine ca sa moara. A fost foarte vesel si p-acoalea, nu va necajiti. Numai legionarii dvs. strigau penibil si ridicol in piata publica: Traiasca moartea!
Nu m-am putut abtine sa nu postez acest comentariu. Ati atins o coarda sensibila. Imi provoaca o imensa lehamite consideratiile rasiste de orice fel, fie el spuse si, asa, la o trasatura smechereasca cu ochiul.
Sper sa nu continuati in nota aceasta, pentru ca atunci va voi amenda de fiecare data.
Mi-e jenă să vă atrag atenţia că nu era decît o glumă amară, că "antisemitismul" sau "legionarismul" n-au nimic de-a face aici, că vă descopăr obsesii stranii, în virtutea cărora trageţi aceleaşi concluzii pripite şi abrupte, cu aerul că de fapt atîta şi aşteptaţi!
RăspundețiȘtergereNu, frate Anonim, nu sînt antioccidental, ci numai adversar al idolatrizării Occidentului, al "urii de sine" în numele lui, cu fatale şi triste extrapolări din ordinea culturală în ordinea religioasă.
Iar dacă s-a ajuns aici, nu Occidentul este în ultimă instanţă de vină, ci cei care - chiar fără să vrea sau să conştientizeze acest lucru - ajung să-l facă odios prin excesele lor resentimentare.
De altfel, chiar în contextul ingrat în care s-a iscat sinuosul nostru dialog, se poate băga de seamă că nu Occidentul propriu-zis (romano-catolicismul) hrăneşte impur tensiunile, ci Orientul mimetic (greco-catolicismul), această struţocămilă născută din complexele noastre naţionale la un anume meridian, şi care astăzi, în încercarea disperată de a-şi legitima hibriditatea revolută şi agonică, este factorul cel mai dinamitant al dialogului între Biserici.
Nu încercaţi să simplificaţi problema reducînd-o la -isme diaboliza(n)te, ci încercaţi să admiteţi că realitatea e uneori de o complexitate deconcertantă, dar că nu rezolvăm nimic punînd-o între paranteze şi apucîndu-ne să perorăm pe alăturea de ea!
Nu vedeţi că simţim obscur, fiecare dintre noi, că în celălalt zace şi ceva ce nu merită dispreţuit, ci mai degrabă provocat la împreună-lucrare? Altminteri nu ne-am fi lungit atît, uneori cu vorbe grele, nici eu şi nici dvs. în acest dialog aparent înfundat. Nu găsim cuvintele potrivite pentru a ne exprima simpatia reciprocă, sau eşuăm tocmai cînd credeam că am nimerit tonul, fiind limpede că mustim amîndoi pe aceeaşi rană a veacului şi că Dumnezeu ne-ar vrea altfel, dar ne înţelege şi ne rabdă aşa cum sîntem, mai bine decît ne înţelegem şi ne răbdăm noi înşine.
Lui Dumnezeu fiecare îi rămînem datori, iar datoria nu ne-o vom plăti ocolind sau mistificînd realităţile.
Vă gîndiţi că aţi intrat pe acest site mînat de Necuratul? Dar oare să fie un Înger bun cel care vă îndeamnă să ieşiţi de pe el? Şi dacă mai degrabă a fost invers - şi nu pricepem bine de ce?
Ne-ar fi amîndurora mai comod să punem capăt discuţiei şi să ne ignorăm reciproc, fiecare mulţumit de sine însuşi. Optăm pentru comoditate, sau o ţinem creanga aşa, poate-poate iese ceva?
Vorba lui Arghezi: "Nici eu ştiu, nici tu cunoşti:/ Hai să rîdem ca doi proşti!"...
Domnule Codrescu,
RăspundețiȘtergereAveti dreptate, imi sunteti simpatic. Cred ca putem sa punem punct aici. Azi-noapte n-am dormit ca lumea de bazdac si azi n-am putut lucra mai nimic, ceea ce nu e bine deloc. Imi inchipui ca v-am agasat si pe dvs. inutil. Va rog sa imi intelegeti alintul.
Si dl. Ionescu mi-e foarte simpatic. N-am nimic cu domnia-sa.,va asigur. Asa de-o vorba. Pe Platon nu il stiu decat din dialoguri si din scrisori.
O sa continuu sa va citesc, cu rezerva si intermitent, situl. Sa vedem ce mai scrie unicornul.
Lucrurile nu sunt chiar atat de dramatice cum par. Am incercat prin mimetism, sa adopt un ton eshatologic. Nu mi se potriveste, cum bine ati intuit. Poate ca nici dvs. nu va vine manusa. Nu e dracul chiar asa de negru. Fie ca m-a bagat fie ca m-a scos de pe sit.
Cu sinceritate,
jb
Totusi, cu antisemitismul nu e de glumit
Desigur, cum n-ar trebui să fie nici cu antiromânismul.
RăspundețiȘtergereDumnezeu să ne păzească de astfel de fundături.
Ce bine ne stă aşa, mai potoliţi!
Subscriu "punctului", fără ranchiună, dar cu un anume sentiment al deşertăciunii...
Vă doresc nopţi bune şi zile spornice, ca faptele să prisosească asupra cuvintelor (ceea ce am impresia că ni se întîmplă tuturor mai rar decît s-ar cuveni)!