Pagini

miercuri, mai 07, 2008

PRIMĂVARA LUI DAN PURIC


Dragoş Pîslaru (Părintele Valerian de la Frăsinei), Răzvan Ionescu, Dan Puric... Duhovnicul, teologul, predicatorul... Toţi trei, la origine, actori... Nu seamănă deloc unul cu altul, dar ţin laolaltă în Hristos şi răscumpără, din mers, păcatele curente ale breslei. Conectată la esenţial, arta interpretării devine de la sine artă a mărturisirii, scena devine pe nesimţite amvon, talentul devine pînă la capăt talant. Tîlcuire şi cuminecare, exorcizare a cuvin-telor întru Cuvînt, suflet dezmărginit în Duh.
Primăvara aceasta este primăvara lui Dan Puric. O carte de debut editorial (Cine suntem) şi două noi reviste creştine (Sinapsa şi Atitudini) vin să prefacă vorba care zboară în vorbă care rămîne. “Spectacolul” de idei pe care Dan Puric îl întruchipează, la ine-fabilul punct de întîlnire dintre donquijotism şi “nebunia pentru Hristos”, regenerează parcă, primăvăratic şi pascal, o cetate care deocamdată îl admiră mai mult decît îl merită. Aplauzele îngerilor din cer – singurele care contează peste orice conjuncturi – dau poate adevărata măsură, tainic lucrătoare, a acestei noi cruciade împotriva uitării, cu care e o onoare, dar şi o responsabilitate să fim contemporani.
Nu pot să nu preiau, de pe blogul prietenului Claudiu Târziu, fru-moasa prezentare a lansării din 5 mai şi a “fenomenului Dan Pu-ric”, despre care n-aş fi putut scrie mai bine. (Răzvan Codrescu)




FENOMENUL DAN PURIC

Luni seară, la Sala Rapsodia din Lipscani, am avut parte de un regal Dan Puric. Lansarea cărţii sale Cine suntem a adunat peste o mie de persoane, care au asistat cu entuziasm, timp de două ceasuri, la un one man show extraordinar. Cred că evenimentul a făcut cel mai clar fenomenul Dan Puric, la care sîntem martori în ultimii ani. O rară forţă de atracţie, venită dintr-o străluminare interioară, combinată cu o sinceritate uneori brutală şi cu un simţ al umorului nestăvilit compun aria succesului lui Dan Puric la public. Marele artist şi om creştin mai are ceva nepreţuit: puterea de a insufla speranţă. Faptul că ieri au venit să-l vadă şi să-l asculte atîţia oameni arată asta, cum arată şi că nu toţi românii s-au pervertit.
În gura lui Dan Puric superlativele pentru român nu sună fals, iar vorbirea despre Dumnezeu ţi-L face prezent pe Atoatefăcătorul. Refuzul politicii partinice şi gîndirea, exprimată uneori tragic, pe coordonatele unui Petre Ţuţea, „între Dumnezeu şi neamul meu”, îi dau lui Dan Puric credibilitate şi un imens capital de simpatie.
Maestrul a fost introdus în scenă printr-un scurt cuvînt al scriitorului Dan Ciachir, care a încheiat printr-o istorioară cu tâlc. După un ciclu de conferinţe ţinut de Dan Puric în Ardeal, un ierarh al locului l-a sunat pe Dan Ciachir să-l întrebe dacă îl cunoaşte pe actorul care vorbeşte atît de convingător despre ortodoxie şi românism. Scriitorul a spus că da. Ierarhul a vrut să afle dacă Dan Puric este căsătorit. Ciachir nu ştia decît vag că actorul are un copil şi a presupus că este însurat, la care arhiereul a exclamat: „Păcat, ar fi fost bun de pa-triarh!”.
Smerit de o asemenea poveste, Puric a replicat cu umor: “Nu pot fi candidat la preafericire, căci sînt deja preanefericitul acestui popor”. De aici înainte, Dan Puric şi-a ilustrat ideile din cartea sa cu un lung şir de povestiri, unele de un umor nebun, altele de un dramatism sfîşietor, purtînd sala dintr-o extremă în alta a sentimentelor umane, spre o mai bună lămurire.
Dan Puric a condus cu abilitate discursul spre concluzia că proaspăta sa carte este o pledoarie pentru memoria colectivă. Nu trebuie să ne uităm istoria şi mai cu seamă istoria recentă, sub comunism, care are încă răni deschise. Iată ce l-a împins pe el în luptă: “Antrenamentul de uitare la care este supus poporul român astăzi face ca gîndirea şi inima să se rotească pe loc şi, din această rotire în gol, paradoxal, o dată cu trecutul dispare şi viitorul. El, omul de azi, pedalează zadarnic într-un prezent continuu. A locui cu fiinţa doar într-o dimensiune a timpului – şi aceea distorsionată – înseamnă moartea lentă, dar si-gură, a identităţii”.
Trebuia să fiţi luni seară la Rapsodia ca să înţelegeţi ceea ce aceste puţine cuvinte vă zugrăvesc palid. Avem în Dan Puric un mărturisitor cu verticalitate aristocratică, fidelitate de soldat, talent oratoric de tribun şi curaj de călugăr nebun întru Hristos.

Claudiu TÂRZIU

P. S. Dacă vi se pare că prea l-am lăudat pe Dan Puric, citiţi ce scriu despre el:
Părintele Iustin Pârvu: “Dan Puric te ajută să te cunoşti pe tine însuţi mai bine decît credeai că o poţi face. […] Văd în această lucrare a lui Dan Puric o renaştere a duhului lor [ a celor care au murit în închisorile comuniste din dragoste pentru România şi pentru Hristos – n. mea, C. T.], o refacere a glasului acestui neam, o conştiinţă care strigă, din ce în ce mai cu putere, că acest neam nu a murit”.
Scriitorul Dan Ciachir: “Dan Puric mărturiseşte. O face firesc şi integral. Şi s-ar putea să facă şcoală, atrăgînd prin autenticitatea lui şi prin inteligenţa sa luminată de Duh. Este un apologet strălucit. Unul de care comunitatea de credinţă şi iubire a Bisericii noastre avea realmente nevoie”.
Profesorul Gheorghe Ceauşu: “Dan Puric este, la urma urmei, o conştiinţă înaltă a vremii noastre. Cu o energie neistovită, mînat de o vocaţie dominatoare, el creează incontinent, distribuindu-se în arta teatrului, în arta pedagogiei teatrale, în arta retoricii verbale şi aceea a omului public, gratificîndu-le cu excelenţă, dar fără să se împartă. […] Incoruptibil, glasul său se aude din ce în ce mai mult, iar simpatia şi preţuirea publică pentru el cresc de la o zi la alta…”

Dan Puric, Tiberiu Lovin, Claudiu Târziu

21 de comentarii:

  1. Nu e lauda desarta... L-am vazut doar la televizor... Are o magie a gesturilor simple si a cuvintelelor puse exact unde trebuie.
    O fi si in librarii cartea dumnealui?

    RăspundețiȘtergere
  2. Ar trebui să fie, deşi editura la care a apărut (Platytera) nu-i dintre cele mai cunoscute. Oricum, cartea poate fi comandată la Supergraph şi primită prin poştă.
    Omul e însă infinit mai fascinant decît topate cărţile pe care le-ar putea scrie...

    RăspundețiȘtergere
  3. Dan Puric este aşteptat, zilele acestea, şi-n Timişoara.

    Totuşi, asta am spus-o mai mult ca să se vadă că am blog nou, cel de pe blogspot căzând în desuetudine...

    RăspundețiȘtergere
  4. E bine mai ales ca lumina nu mai sta sub obroc... Cine are urechi de auzit [poate] sa (si) auda.

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu, Dan Puric nu este lăudat prea mult, oricâte cuvinte s-ar spune despe el. Foarte frumoasă prezentarea lui Claudiu Târziu a fenomenului Dan Puric, este şi pe sufletul meu!
    Trăiesc regretul că nu am fost prezentă şi eu, acolo, la lansare, să respir aerul acestui mare artist şi om creştin care mă fascineză!
    Dar trăiesc şi bucuria de a-i fi contemporan, având ocazii de a-i savura spectacolele: fie artistice, fie de idei, fie chiar spectacolul personalitaţii sale!

    mary_lou

    RăspundețiȘtergere
  6. Am observat acum că aţi postat "Primăvara lui Dan Puric" chiar în ziua de 7 mai, o zi aniversară pentru domnia voastră.
    "Fenomenul Dan Puric" îl consider un cadou semnificativ pe care îl meritaţi şi îi alătur urarea mea pentru domnia voastră: o viaţă lungă întru tâlcuire şi cuminecare a cuvintelor. La mulţi ani!

    mary_lou

    RăspundețiȘtergere
  7. S-a întîmplat să fie aşa. Oricum, vă mulţumesc pentru vorbele frumoase.

    RăspundețiȘtergere
  8. Stimate Domn Codrescu,
    Mi-am permis să preiau la rândul meu acest articol pentru blogul meu, cu menţiunea autorilor. Este mult prea frumos fenomenul pentru a nu fi trâmbiţat oriunde poate fi Hristos mărturisit...

    RăspundețiȘtergere
  9. I-am vazut spectacolul. Superb! L-am vazut anii trecuti la TV. Expresii de genul: "Apostolii au scris ieri la 2" m-au cucerit. Este real si actual. Este sare pt suflete si lumina pt cugete. Daca am sti sa pretuim astfel de oameni, iesirea noastra din umbra comunismului si a stricaciunii lasate in suflete si constiinte, nu doar de comunism ci de lumea de dupa el, care-i poarta amprenta, ar fi mai aproape.

    RăspundețiȘtergere
  10. Criza dreptei preţuiri a Tradiţiei şi a elitei tradiţionaliste (atîta cîtă a mai rămas după lunga cernere comunistă şi neo/post/cripto-comunistă)e probabil cel mai mare impas mental şi sufletesc al lumii româneşti de astăzi. Dan Puric creează o breşă în uitarea perversă a românilor, în mai mare măsură decît alţii, folosindu-şi harisma şi neprecupeţindu-şi talanţii. Numai prin personalităţi de talia lui se poate reface, treptat, sensibilitatea pentru Tradiţie şi demnitatea identitară a lumii româneşti, nu cu gravitonii cenuşii şi agramaţi ai "naţionalismului" sau "ortodoxismului" ideologizat (care, în loc să consolideze creator, prin ei înşişi, tradiţia naţională, o parazitează retoric şi steril, sporind confuzia axiologică a noilor generaţii).

    RăspundețiȘtergere
  11. Ratacitul recuperat spune...
    Astazi, intr-un moment de tristete sufleteasca si cumpana a vietii, am ratacit pe strazile Timisoarei debusolat si aproape fara echilibru ...
    Gandul si pasii, dar mai degraba Divinitatea ("nimic nu este intamplator pe lumea asta" spunea Andrei Plesu in scrierile sale "Despre Ingeri") m-a purtat in final catre o librarie unde am dorit sa stau linistit pentru un timp, sa citesc cateva pagini, sa-mi alin sufletul, sa-mi revin.
    In drumul meu, a fost sa fie libraria "Carturesti" unde am inceput sa citesc pentru inceput cateva pagini din Jurnalul DOAMNEI MONICA LOVINESCU al carei suflet, Bunul Dumnezeu sa-l odihneasca in pace, caci a fost, pentru cine a ascultat-o la Radio Europa Libera, o adevarata lumina spirituala. Inainte de a pleca din librarie ochii imi cautau cu disperare o carte care sa-mi "mearga" la suflet.Am gasit.
    L-am gasit pe Dan Puric cu a sa carte "Cine Suntem" la care citind, nu puteam intrerupe firul lecturii, conceptele sale despre oameni, societate, comunitate, crestinism, credinta, biserica, politica, facand parte din trairile noastre cotidiene, sunt infiorator de adevarate si simti cum o lumina si credinta interioara razbat intotdeauna prin spusele sale. Dan Puric este acea punte miraculoasa intre acest popor debusolat si "desertul" politic, este vocea pe care orice om de bun simt si crestin o pretuieste, nu se mai poate desparti de "ea" si pentru mangaierea sufletului si-o face "CARTE DE CAPATAI"
    Am plecat din librarie senin si linistit, sufletul meu trecand intr-o cu totul alta stare...
    Multumesc din suflet... Dan Puric pentru ca existi!

    RăspundețiȘtergere
  12. E un Petre Tutea modern. Are acelasi talent de a te captiva cand vorbeste.

    RăspundețiȘtergere
  13. Primavara lui Dan Puric,ce frumos suna, nu il cunosc personal, desi mi-as fi dorit, dar cand ascult inregistrarile sale de pe internet, imi da un imbold pentru ziua de maine , pentru cea de azi, pentru ce exist, nu sunt o nebuna, cu toate ca par, dar asa imi tresare sufletul, la tot ce face referire domnul Dan Puric,e asa de adevarat in tot ce spune,si ce simplu e , doar ca nu suntem atenti la tot ce se intampla in jur, sau nu suntem atat de sensibili, sau credinciosi,eu cred ca cu totii ne regasim in aceste vorbe de duh al patriarhului neharazit al domnului Dan Puric,

    RăspundețiȘtergere
  14. Mult zgomot pentru (aproape) nimic si acest Puric, are un discurs contradictoriu: este anti-occidental insa ofera cu exemple din filosofia occidentala (cea romaneasca e egala cu zero), il pomeneste pe Caragiale insa uita sa aminteasca faptul ca acesta a emigrat si a murit la Berlin scarbit de ce se intampla in Romania, il idilizeaza . Oricum mi se pare subtire in argumentare si cred ca daca ar participa la o dezbatere in care partenerul de dialog nu ar fi de acord cu punctul lui de vedere s-ar irita necontrolat. Nu mi se pare un om care sa accepte sa-i pui la indoiala ideile.

    RăspundețiȘtergere
  15. Sa ne dea Dumnezeu multi astfel de Purici. Purici cu majuscula. Avem nevoie.

    RăspundețiȘtergere
  16. Dan nu este perfect dar e constient ca e perfectibil, ceea ce adauga valoare !

    RăspundețiȘtergere
  17. Sunt fericit ca poporul asta inca imi ofera motive pentru a crede si scari spre rai pentru a nu ma pierde.Dan puric e o voce intr-un loc in care nu prea se mai vorbeste adevarul. nu ne lasa slabiciunea si interesele-e cazul politicienilor- sau nu prea reusim,atunci cand avem inima sincera din varii motive... uite ca cineva a reusit.Sa-l tina Dumnezeu si sa mai apara si altii. Dan puric nu-i perfect - spre exemlu ar putea sa spuna si ceva frumos despre Botosani din cand in cand nu doar sa faca glume( da a-ti ghicit e unul din ofurile mele ) dar tocmai pentru ca nu e perfect e cu atat mai bine.asta pentru ca ne demosntreaza inca odata ca de fapt nici nu e nevoie sa fii. E nevoie doar sa indraznesti .

    RăspundețiȘtergere
  18. De acum înainte voi şterge toate mesajele care conţin numai adrese de internet, fără nici o altă specificaţie.

    RăspundețiȘtergere
  19. Am citit vara aceasta cartile domnului Dan Puric de care am ramas profund impresionata. Bogatie spirituala si intelectuala sunt lucrurile imaterial transmise noua generatiei tinere. Cu adevarat avem nevoie de identificarea valorilor noastre ca romani. Avem nevoie sa stim cine suntem, avem nevoie de un imbold...
    Multumesc, Dan Puric pentru frumusetea gandirii.

    RăspundețiȘtergere
  20. Îmi place cum îl citează Dan Puric pe Nae Ionescu: am venit aici ca să ne lămurim, nu ca să avem dreptate.

    Există un punct în care dezbaterea ar trebui să se oprească.

    ”Îmi plac oamenii care judecă, nu care fac sofisme.”
    Petre Țuțea

    "For it is to judgement that perception belongs, as science belongs to intellect. Intuition is the part of judgement, mathematics of intellect." Blaise Pascal

    RăspundețiȘtergere