Moartea fulgerătoare a lui George Pruteanu, la numai 60 de ani, în plină vervă polemică şi creatoare, ne-a adus parcă aminte, mai mult decît altele, că nu sîntem decît pînă la o vreme...
Va fi murit „cu zile”, zic unii, aruncînd încă o dată vina pe jalnica stare a spitalelor româneşti şi pe indolenţa de-acum proverbială a cadrelor noastre medico-sanitare. Moartea a survenit în seara de joi 27 martie, la Spitalul “Sf. Pantelimon” din Bucureşti, unde fusese internat în urmă cu două zile, pentru o afecţiune cardiacă. Medicul Mircea Ungureanu a declarat că la internare prezentase simptomele unui infarct, cu durere puternică în piept şi greutate respiratorie. A acceptat să rămînă la spital numai la insistenţele neinspirate ale familiei, fiind internat în Secţia de Cardiologie, unde i s-a aplicat imediat “tratamentul specific”. Cert este că, la 48 de ore de la internare, George Pruteanu a făcut un infarct extins şi a murit sub nasul “specialiştilor”…
Personaj complex şi surprinzător, fluctuant temperamental şi ideo-logic, dar intelectual de gust şi bine ancorat în cultură, talentat profesor şi om de televiziune, scriitor elegant şi mare împătimit de limba română, traducător al lui Dante Alighieri şi adversar virulent al “gunoiului” manelist şi al kitsch-ului de orice fel, încăpăţînat şi mai mereu perdant în politică (pe linia descendentă PNŢ-PSD-PRM), George Pruteanu n-a fost un om de dreapta, dar a fost un bun român (în sensul exact dat de Nae Ionescu sintagmei: nu român, dar bun român) şi o prezenţă publică pregnantă, lăudată şi contestată deopotrivă, pe drept şi pe nedrept. Iritînd şi încîntînd alternativ, nu fără o particulară notă de donquijotism ulcerat, era genul care nu se uită uşor şi care cu timpul devine aproape un factor ambiant.
Era născut la 15 decembrie 1947, în Bucureşti, cu prenumele George-Mihail. Tatăl lui, Saul Pruteanu, a fost medic şi profesor universitar, iar mama, Sofia Pruteanu, funcţionară. A făcut studii filologice la universităţile din Iaşi şi Bucureşti, iar ulterior a obţinut, paradoxal, un doctorat în filosofie. Îi plăcea să precizeze că n-a fost membru PCR. Începând din 1972, a scris - printre aventuroase "păcate ale tinereţilor", cu iz de roman picaresc - articole şi eseuri pentru diverse reviste literare (Convorbiri literare, Cronica, România literară, Contemporanul etc.), iar după 1989 şi-a extins activitatea de critic literar la cea de jurnalist de atitudine (Expres, Evenimentul zilei, Dilema, Curentul, în urmă România Mare ş. a.), răspunzînd – mai mult sau mai puţin pertinent, dar niciodată cenuşiu – mai tuturor provocărilor noii lumi româneşti (care-i rămîne în multe privinţe datoare).
Între 1995 şi 1999, a fost realizatorul unui program zilnic de 5 minute despre folosirea corectă a limbii române („Doar o vorbă să-ţi mai spun!”), mai întâi la Tele 7 ABC (1995), apoi la ProTV (1995-1996), iar în urmă la TVR1 (1997-1999, cu o scurtă revenire în 2006).
Un capitol aparte îl constituie prestaţia sa de la catedră (ajuns pînă la gradul de conferenţiar, a predat de-a lungul anilor la Şcoala Superioară de Jurnalistică, la Universitatea Ecologică, la Universitatea “Hyperion” şi la Universitatea „Spiru Haret” din Bucureşti, dar şi la Constanţa sau Bistriţa), care a lăsat urme adînci asupra multor tineri de vocaţie. Cît de îndrăgit şi de creditat era de studenţii săi se poate vedea şi de pe teribilul său blog de pe internet (ce ar fi păcat să nu se mai poată accesa şi post mortem, cum pare să se întîmple), probabil unic în România prin extensiunea şi varietatea discuţiilor.
În 1996 a fost ales ca senator de Constanţa al Partidului Naţional-Ţărănesc Creştin şi Democrat, dar a demisionat în 1998. În 2000 a fost ales din nou, de această dată în Bistriţa-Năsăud, ca membru al Partidului Social Democrat. În 2003, a demisionat din PSD şi s-a alăturat oarecum ostentativ Partidului România Mare, candidînd pentru Senat pe listele de la Suceava. În 1997, a introdus un proiect de lege – „Legea Pruteanu” – care cere ca toate textele publice în limbi străine de pe teritoriul României să conţină şi traducerea exactă în limba română. Legea (500/2004) a fost adoptată de Parlament şi promulgată de preşedintele Ion Iliescu în 2004, într-o variantă modificată, care nu conţine sancţiunile prevăzute în proiectul iniţial.
Şi-a publicat în volume principale studii, eseuri şi articole (Petru Dumitriu: Pactul cu diavolul – 1995; Partidul şi partida. Atitudini politice – 2000; Cronica unei mari dezamăgiri. O istorie mediatică – 2000; Feldeinţa călinesciană. Studiu monografic – 2001; Elemente esenţiale de tehnică mediatică – 2002), dar, din păcate, nu şi traducerea în limba română a Infernului dantesc, la care a lucrat peste 20 de ani – mai mult cu sîrg decît cu har – şi care e cunoscută doar în formatul electronic.
Acum, cînd nu mai e, personalitatea sa controversată se profilează parcă mai limpede, atît în unitatea, cît şi în diversitatea ei, lăsînd loc de regret chiar şi celor ce n-au ajuns să-l simpatizeze niciodată (şi printre care mărturisesc cu inima strînsă că m-am numărat).
Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească.
Răzvan CODRESCU
----------------------------------------------
P. S. George Pruteanu a fost înmormîntat duminică 30 martie la Cimitirul Bellu, după ce, de sîmbătă dimineaţa, trupul îi fusese depus la Rotonda Muzeului Literaturii Române. Se aude că Facultatea de Jurnalism a Universităţii "Andrei Şaguna" din Constanţa îi va purta numele. Probabil că d-na Alina Mungiu - care a comis deunăzi o nouă abjecţie în stilul său personal, prin articolul "La moartea unui clovn" - nu va fi deloc încîntată... Morala? Fereşte-mă, Doamne, de prieteni, că de duşmani mă feresc şi singur!
L-am intalnit o singura data, acum vreo 9 ani, la Muzeul de Arta din Cluj, la un targ de carte. Se evidentia usor din multime.
RăspundețiȘtergereMi-am zis:,,Uite-l pe Pruteanu!..."s-a uitat la noi(eram cu sotul meu) si pe loc am hotarat doar sa-l salut, neasteptandu-ma sa dea raspuns semnului meu, de multe ori obisnuita cu intelectuali remarcabili, mai sofisticati insa la politeta...A raspuns imediat si, am descoperit un altfel de Pruteanu decat cel de la televizor, un om doritor de comunicare,atent la cei din jur, dar nu asa, in sensul sa le exploreze ironic defectele si slabiciunile(cum imi imaginam), avea caldura umana, o inteligenta emotionala speciala, ce mai, am intalnit un om plin de freamat si viata.O intalnire scurta, dar luminoasa.
De atunci, nu l-am mai vazut decat la emisiuni unde apara patimas, ,,eroic", bunul gust, bunul simt care se duc pe apa sambetei, cartea si limba romana in fata spiritului manelistic ce bantuie tara. Moartea lui a subtiat reduta celor care lupta impotriva uratului...
Da,
,,pasarile rare se intorc primavara inapoi..." (M.Margineanu)
HRISTOS A INVIAT, DOMNULE PRUTEANU!
Si nadajduiesc sa ne intalnim din nou la ,,umbra unui crin, in paradis".
Corina Negreanu
Dumnezeu să-l odihnească ! Iar pe noi să ne ierte !
RăspundețiȘtergere30 martie 2008
RăspundețiȘtergereJURĂMÎNT - ULTIMA SCRISOARE
Comentariu la 92335
Domnului George PRUTEANU (Post-mortem),
În ziua înmormîntării dumitale, stimate prieten, jur să apăr limba română! Savin BADEA
Singur nu voi putea; vă voi cere sprijinul, la nevoie. Savin
Stimate Răzvan CODRESCU,
RăspundețiȘtergereDin motive lesne de înţeles, ajută-mă să promovez următorul APEL:
AZI S-A APRINS TORŢA OLIMPICĂ !
SCRISOARE DESCHISĂ
Către COMITETUL OLIMPIC INTERNAŢIONAL (CIO),
Către TOŢI ŞEFII DE STATE, pe care îi rog frumos să mă susţină,
În prezent Umanitatea se bucură de Olimpiadele de vară şi de iarnă, alternînd din 4 în 4 ani, în anul bisect cea de vară, la 2 ani distanţă cea de iarnă - rămîn 2 ani din ciclul olimpic, numit OLIMPIADĂ, în care se organizează alte întreceri (de regulă, ani impari).
Vă propun să analizaţi la CIO, ONU, UNESCO, UNICEF completarea ciclului olimpic – ca OLIMPIADA să fie completă - astfel:
1. Olimpiada de primăvară (a florilor, a jocurilor) care să cuprindă: sporturile neolimpice, jocurile logice şi matematice, jocurile pe calculator, jocuri tv şi de divertisment, în sfîrşit tot felul de jocuri din folclorul copiilor - în spiritul întrecerii olimpice - cele care pot da 1,2,3,etc. învingători, punînd accent pe spiritul de echipă şi pe răspunderea individuală.
2. Olimpiada de toamnă (a roadelor, a creaţiei, a jucăriilor) care să cuprindă: creaţiile atistice şi tehnico-ştiinţifice care să conducă la întrecerea între diverse produse de gen: poezii, jucării, roboţi, planorism - am dat cîteva exemple - ştiut fiind că ingineria din industria jucăriilor este foarte grea; aici pot fi incluse şi programele de calculator şi tot ce propuneţi Dvs., cu condiţia să nu fie periculoase sau distructive). Se va urmări întrecerea ca spirit creativ, pornind de la gînduri pozitive.
NOTE: Avînd în vedere diferenţele climatice dintre Nord şi Sud (emisferele nordică şi sudică), se vor propune ca organizatoare acele continente, ţări şi oraşe care n-au cîştigat "licitaţia" la olimpiadele de vară sau de iarnă, concomitent în Nordul şi Sudul Planetei - la diferenţe de şase luni, între 21 martie-21 iunie şi 23 septembrie-21 decembrie în Nord (primăvara şi toamna) şi în Sud (toamna şi primăvara) - în acelaşi an pot fi ambele Olimpiade noi (a jocurilor şi a jucăriilor). Dvs. decideţi.
- Nu există limită de vîrstă, de handicap, rasă, religie etc., iar intrecerile se vor organiza numai categorii de vîrstă şi sex (bineînţeles, nu se exclud perechile bărbat-femeie, dublu-mixt).
- Calificările vor începe din şcoli, localităţi, regiuni, naţiuni unite.
- Adăugaţi Dvs. alte criterii pozitive. (Pe această cale îmi cer scuze tuturor celor care s-au consideraţi jigniţi de îndrăzneala mea - fie veche, fie nouă - celor mai pretenţioşi le cer chiar iertare). După vechii greci "în timpul Olimpiadelor armele tac"- "umpleţi timpul lumii cu olimpiade!" şi să triumfe eroii tuturor Olimpiadelor!
Consider că omenirea are destule resurse pentru aşa ceva.
Dacă va exista şi un cîştig, propun ca jumătate să fie alocat mişcării olimpice şi jumătate să fie alocat pentru ameliorarea sau vindecarea celor bolnavi de cancer, boală care nu iartă pe nimeni.
Vă (îmi) doresc succes! (chiar şi la Olimpiade).
Cu drag şi foartă multă simpatie şi omenie,
al Dvs., Savin BADEA.
ANEXĂ: Propun (în limba română) ca imn al acestor două olimpiade (a jocurilor şi a jucăriilor) poezia de mai jos (şi rog un compozitor să armonizeze ritmul versurilor cu o melodie; desigur, fiecare popor o va cînta în limba sa, după o traducere cît mai fidelă faţă de poezia norvegiană şi adaos):
.
ÎNVAŢĂ DE LA TOATE
Invaţă de la apă să ai statornic drum,
Invaţă de la flăcări că toate-s numai scrum,
Invaţă de la umbră să taci şi să veghezi.
Invaţă de la stîncă tu neclintit să crezi,
Invaţă de la soare cum trebuie s-apui,
Invaţă de la piatră cît trebuie să spui,
Invaţă de la vîntul ce-adie pe poteci
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci,
Invaţă de la toate că toate sunt surori,
Cum treci frumos prin viaţă, cum trebuie să mori,
Invaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat,
Invaţă de la nufăr să fii mereu curat,
Invaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi,
Invaţă de la ape să nu dai înapoi,
Invaţă de la umbră să fii smerit ca ea,
Invaţă de la stîncă să-nduri furtuna grea –
Învaţăde la soare ca vremea să-ţi cunoşti,
Învaţă de la stele că-n cer sînt multe oşti,
Învaţă de la greier cînd singur eşti să cînţi,
Învaţă de la lună să nu te înspăimînţi,
Învaţă de la vulturi cînd umerii ţi-s grei,
Şi du-te la furnică să vezi povara ei.
Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea,
Iar mielul să te-nveţe să ai blîndeţea sa ;
Învaţă de la păsări să fii mereu în zbor,
Învaţă de la toate că totu-i trecător. –
Ia seama fiu al jertfei prin lumea-n care treci
Să-nveţi din tot ce piere cum să trăieşti în veci ! –
Invaţă de la toate şi fă ca Dumnezeu
O lume, dar mai bună – divin de bun, mereu!
(Din folclorul norvegian; ultimile două versuri, adăugate de mine, Savin BADEA)
Stimate Domnule Savin Badea,
RăspundețiȘtergereEu unul mărturisesc că mă simt prea mic pentru un proiect atît de mare. Dar vă doresc succesul pe care dvs. înşivă vi-l doriţi! Si bună întoarcere la poezie, după ce flăcările olimpice se vor fi stins!
E foarte frumos folclorul norvegian dar nici noi nu sintem mai prejos. Apropo de cele ce par a fi dar nu sint si de cautarea "adevarurilor" in desertaciunea acestei lumi, ingaduiti-mi citeva versuri - sper sa nu cascati prea tare - ce mi-au venit in minte acum 15 minute, in timp ce vorbeam cu sotia...nu conteaza despre ce.
RăspundețiȘtergereTu esti ca Eva cea iscoditoare/ Si intrebari mereu voiesti sa pui/Doresti raspuns sa afli-n orice lucru-ti pare/Ca n-are sens ca nue logic si ca nu-i/Cum iti inchipui ca ar trebuie sa fie/Dar ratiunea de folos nu-i cind, raspunsul/Sfideaza logica si firea omeneasca/Caci El nu vrea ca noi sa devenim in Fire/Ci El vrea Firea sa se Fiinteasca!
Laudat Fie Domnul!
Cerindu-va din nou ingaduinta,
Romeo Iancu
Versuri frumoase si miezoase, cu provocatoare indrazneli de limbaj. Imi pare bine sa ne reintalnim on-line.
RăspundețiȘtergere