tag:blogger.com,1999:blog-6146195831520840078.post3559616814777568978..comments2024-01-13T04:55:15.737+02:00Comments on Blogul lui Răzvan Codrescu: INTERMEZZO LIRIC: EROSSTIHURI (17)Răzvan Codrescuhttp://www.blogger.com/profile/02880173745725996944noreply@blogger.comBlogger1125tag:blogger.com,1999:blog-6146195831520840078.post-83057357793822545492014-06-19T22:59:32.534+03:002014-06-19T22:59:32.534+03:00E păcat sa consumati atata energie intelectuala si...E păcat sa consumati atata energie intelectuala si lingvistica pe niste versuri trudite cu plăcere și măiestrie, dar care, din punct de vedere spiritual (iertati-ma, vă rog!), bat pasul pe loc. Cat timp erosul (trupesc) este subsumat, chiar și partial, tenebrelor, pariul cu Dumnezeu, in privinta iubirii, este pierdut, iar misoginia este la ea acasa; ca să nu mai vorbim că, filosofic, alunecăm spre platonism, iar teologic, spre erezii, în sensul negării capacității de îndumnezeire a materiei. Lupta pentru castigarea acestui pariu este mult mai importanta, pentru fiecare dintre noi, decat exersarea unor rime plastice si elastice dar, pana la urma, cam hedoniste. Castă sau erotică, iubirea este iubire cât timp ne duce la întâlnirea plenară cu Dumnezeu. Și nu are rost să incriminăm iubirea, erosul și femeia, implicit grația feminină, pentru că noi cădem moral (spiritual) la aceste probe. Este meschin. Și este, în definitiv, hulă adusă iubirii lui Dumnezeu, care se revarsă, prin Duhul Sfânt, peste toți și peste toate. Nu este vina lui Dumnezeu că cel care încearcă să iubească se smintește din cauza egoismului și posesivității (voinței de putere) cu care îmbrățișează trăirile erosului. Teritoriu al libertății absolute, erosul poate fi trăit ori ca dăruire deplină, deci hristic și kenotic, ori ca posesie, demonic. Ori în smerenia Porumbiței (iată modelul Preacuratei Fecioare și al Duhului Sfânt, chiar și în spațiul comuniunii erotice), ori în tunetele Supraomului autodistructiv, model al zeităților erosului&thanatosului religiilor orientale. Alege fiecare. E o alegere fără martori și fără judecători (exteriori), cea mai tainică și, de aceea, cea mai periculoasă. Doar glasul conștiinței. Noi și Dumnezeu. Nici Taina sfintei cununii, nici patrafirul spovedaniei nu sunt garanți absoluți ai calității alegerii, în acest spațiu al nenumitului. Spațiu al Cerurilor și descoperirilor de negrăit, ori al rostogolirilor în golul cel mai dinafară. Vorba lui Steinhardt: E prea importantă sexualitatea, ca să nu se ia dracul de ea! Iar dacă Dragonul a furat Fata de împărat, cine-i dator s-o recupereze, dacă nu Poetul?Elena Dulgheruhttp://www.elena-dulgheru.blogspot.comnoreply@blogger.com